În cadrul ofensivei pentru eliberarea centrului Basarabiei, trupele române au desfășurat, în perioada 8 - 16 iulie 1941, o serie de acțiuni pentru cucerirea masivului Cornești, considerate esențiale de Marele Stat Major al Armatei Române în vederea depășirii aliniamentului Cania – Epureni – Stoenești – Țiganca.
În acest context, la 9 iulie 1941, la numai o zi după sângeroasele lupte din zona Dealul Cania, unde Divizia 1 Gardă a înregistrat pierderi de peste 100 de morți și aproximativ 800 de răniți, Regimentul 1 Vânători de Gardă nr. 2 „Regina Elisabeta” se afla în dispozitiv pe aliniamentul înălțimea cu cota 120 – Dealul Tocenilor – vest Cania.
După ce a fost întărit cu efectivele Companiei 7 Care de Luptă, unitatea a atacat pe direcția înălțimii cu cota 120, pe care a ocupat-o după lupte înverșunate date la baionetă. Au urmat apoi eliberarea satului Leca și înaintarea forțelor regimentului spre Dealul Toceni. Spre seară, pentru a prezerva terenul cucerit, divizia a primit ordon să își grupeze forțele spre flancuri, pe direcțiile localităților Antonești și Cania.
Militarii români căzuţi la datorie în acest sector al frontului au fost înhumaţi în Cimitirul satului Leca și în împrejurimile localității. Odată cu retragerea trupelor române la vest de Prut, în anul 1944, mormintele eroilor români din satul Leca au fost distruse de unităţile militare sovietice, asemenea tuturor cimitirelor de campanie româneşti de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi pe raza satului Leca (comuna Antonești, raionul Cantemir, Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea
Lista morţilor de război.
