Noutati
  • Actualitate

    Ziua Eroilor
    citeste...
  • Stire noua

    Un documentar despre restaurarea celui mai mare cimitir din afara granițelor țării, din Lambinowice, Polonia, în care sunt înhumați militari care au luptat în Primul Război Mondial.
    citeste...
  • Stire actuala

    Achizitii lucrări de restaurare și lucrări de execuție
    citeste...

 

PORTRETE DE EROI
Sublocotenentul Ioan Frunzetti – mort la datorie în atacul de la Smârdan

 


 

În timpul Războiului de Independenţă, după capitularea Plevnei la 28 noiembrie/10 decembrie 1877, Armata română a primit misiunea de a contracara ofensiva detaşamentelor otomane care acţionau în partea de nord-vest a Bulgariei. Obiectivul era ocuparea Vidinului, care avea o importanţă strategică deosebită, acoperind una dintre liniile de comunicaţii principale de la nord la sud spre interiorul Peninsulei Balcanice.
Localităţile Smârdan, Nazâr-Mahala, Novoselcea, Inova şi Capitonovcea, aflate pe căile de accces spre cetatea Vidinului, au fost puternic fortificate de turci prin redute.
Comandantul armatelor române, generalul Mihail Cerchez, a decis atacul asupra Smârdanului, considerat punctul central în supunerea Vidinului. La atac au participat Regimentele 4 şi 6 Linie, 9 Dorobanţi şi Escadronul de Călăraşi Suceava.
În ziua de 12 ianuarie 1878, pe un ger năpraznic, după trei salve de artilerie, infanteriştii au înaintat prin zăpadă, ajungând la parapete, unde au luptat, corp la corp, cu otomanii.
Sublocotenentul Ioan Frunzetti comanda un pluton din Compania a 7-a, Regimentul 4 Linie. După ce comandantul companiei cade rănit, sublocotenentul Frunzetti preia comanda. Înaintarea era greoaie, trebuia cercetată fiecare casă. Seara compania ocupă satul Smârdan. Turcii continuau să tragă dintr-o casă de la marginea satului. Aici se afla telegraful, prin care făceau legătura cu Vidinul. Sublocotenentul Frunzetti orientează atacul în acea direcţie. „Înainte!” a strigat sublocotenentul, dar trei gloanţe inamice i-au pus capăt vieţii.
Pentru eroismul său a fost decorat cu Virtutea Militară de aur, Steaua României cls. a V-a, Crucea trecerii Dunării şi Apărătorii Independenţei.
Militarii români morţi la Smârdan au fost depuşi în două gropi comune: una împrejmită cu un gard de piatră, alta marcată cu o cruce de piatră. Pe una din gropile comune, în anul 1883, statul român a ridicat un monument. Acesta a fost distrus de bulgari în 1913. În 1905, aromânii din regiunea Vidin au dezvelit, în Cimitirul eroilor români de la Smârdan un monument în memoria Mariţei, fetiţa împuşcată de turci în timp ce le aducea apă militarilor români. Cimitirul şi monumentul au fost distruse, de bulgari, în timpul Primului Război Mondial.
În 1995, la iniţiativa Asociţiei Valahilor din Bulgaria, în memoria ostaşilor români căzuţi în Atacul de la Smârdan s-a dezvelit un monument comemorativ, amplasat la intrarea în Inovo.

*

Ioan, fiul lui Costache Frunzetti, s-a născut la 8 iunie 1852, în comuna Dragova, judeţul Neamţ. A intrat în armată voluntar la vârsta de 18 ani, satisfăcândând stagiul militar în cadrul Batalionului 1 Grăniceri. În 1871 a fost avansat caporal, iar în 1873 sergent, grad cu care a fost lăsat la vatră în 1875. S-a reangajat în Regimentul 4 Linie, cu garnizoana la Craiova. În vara anului 1876 a susţinut examenul şi a fost primit în corpul ofiţerilor, ca sublocontenent, primind comanda unui pluton. Cu această unitate a participat la Războiul pentru obţinerea Independenţei de stat a României. Sublocotenentul Ioan Frunzetti s-a remarcat cu prilejul acţiunilor întreprinse în zona oraşului Calafat, a luat parte la încercuirea Plevnei, apoi, la luptele pentru cucerirea fortificaţiilor de la Opanez şi cele din Valea Vidinului.

*

Lupta de la Smârdan (12/24 ianuarie 1878) - parte a Războiului de Independenţă al României s-a defăşurat între trupele armatei române şi cele otomane, în satul Smârdan, sangeacul Vidin, vilaietul Dunării, Imperiul Otoman. Satul aparţine azi de localitatea Inovo, regiunea Vidin, Bulgaria.

 


 


MĂRTURII DE PE FRONT



 



UTILITATE PUBLICĂ - ANUNŢ DE PARTICIPARE

 

Informaţii generale privind autoritatea contractantă: Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, cod fiscal 16583598, Str. General Candiano Popescu nr. 6, sector 4, Bucureşti, telefon: 021.335.11.76, fax: 021.335.11.85, e-mail: once@mapn.ro.

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor invită ,restaurarea mormintelor de război care adăpostesc oseminte ale militarilor români sau de alte naţionalităţi, decedaţi în cele două războaie mondiale şi restaurarea operelor comemorative de război româneşti sau străine, ridicate în memoria acestora, amplasate pe teritoriul naţional.

1. Procedura aplicată pentru atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă a proiectelor, pe anul 2021, este prevăzută de art. 6 din Legea nr. 350/2005.

2. Sursa de finanţare a contractelor şi valoarea:  bugetul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, suma de 214.000 lei.

3. Durata proiectelor: până la 17.12.2021.

4. Data-limită pentru depunerea propunerilor de proiect: 15.06.2021, ora 16.00.

5. Adresa la care trebuie depuse propunerile de proiect: Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Str. General Candiano Popescu nr. 6, sector 4, Bucureşti.

6. Criterii de atribuire:

– modul de organizare şi tipologia aşezămintelor social-culturale;
– numărul militarilor înhumaţi;
– structura aşezămintelor social-culturale pe naţionalităţi;
– starea de conservare;
– valoarea istorică;
– perioada de timp care a trecut de la efectuarea ultimelor lucrări de restaurare;
– importanţa şi amploarea lucrărilor pentru care se solicită cofinanţare;
– procentul cu care solicitantul contribuie la cofinanţarea proiectului.

7. Selecţia şi evaluarea proiectelor în vederea obţinerii finanţării nerambursabile se vor face de către comisia de evaluare în perioada 16.06.2021-25.06.2021.
8. Documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea propunerii de proiect poate fi accesată aici, la secţiunea informaţii de interes public, utilitate publică sau direct de la sediul Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor.



MĂRTURII DE PE FRONT
 



 



Pași prin istorie
Morţi de război români la Iaşi


În iunie 2019, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a mediatizat evidenţa nominală a 9.666 de morţi de război români din Primul Război Mondial, soldaţi care au murit din cauza tifosului exantematic sau din cauza rănilor, aceştia fiind înmormântaţi în Cimitirul ieşean „Eternitatea”.
Având în vedere că în Cimitirul ieşean Eternitatea au fost înhumaţi/centralizaţi cel puţin 10.700 de morţi de război români din Primul Război Mondial, activitatea de identificare a numelor eroilor a continuat prin valorificarea unor date suplimentare.
Astfel, au fost identificate suplimentar numele a 117 ofiţeri români, elevi şi preoţi militari, grefieri etc. care au murit în municipiul Iaşi şi au fost înhumaţi în Cimitirul Eternitatea, majoritatea în anul 1917. Ulerior, osemintele a 97 de eroi au fost exhumate şi centralizate în cripta ofiţerilor, iar osemintele a 20 de morţi de război au fost predate familiilor, pentru a fi reînhumate în localităţile de reşedinţă.
Un caz interesant este cel al locotenent-colonelului Artur Vârtejanu, care după unele surse a murit în data de 6 august 1917, la Mărăşeşti, în fruntea Regimentului 9 Vânători. Conform datelor de arhivă, acesta a decedat în municipiul Iaşi, la 3 octombrie 1917, fiind înhumat în Cimitirul Eternitatea. Ulterior, la o dată neprecizată, osemintele acestuia au fost exhumate şi centralizate în Cimitirul eroilor de la Mărăşeşti, în parcela „Mihai Viteazul”. În prezent, osemintele eroului sunt depuse în Mausoleul eroilor de la Mărăşeşti, culoar C, cripta nr. 2.
Evidenţa ofiţerilor români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi în municipiul Iaşi, poate fi accesată  la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.



Gest de recunoştinţă manifestat la Parcela de Onoare din municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea

 





 
Miercuri, 21 aprilie a.c., începând cu ora 10.00, s-a desfăşurat o activitate din cadrul proiectului Un erou, o floare, constând în lucrări de întreţinere la mormintele morţilor de război, din Parcela de onoare situată în Cimitirul Cetăţuia din municipiul Râmnicu Vâlcea. În această necropolă, amenajată între anii 1933-1934, de către Societatea „Cultul Eroilor“ sunt înhumaţi 500 morţi de război, aparţinând naţionalităţilor: română, germană, austriacă, rusă şi sovietică.
La invitaţia Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, militari din Garnizoana Râmnicu Vâlcea au răspuns „prezent!“ şi, „înarmându-se“ cu unelte adecvate, au executat lucrări de îngrijire a acestei necropole de război, cu devotamentul pe care, cu prisosinţă, îl merită cei care s-au jertfit pentru ţările lor. Ca gest de profundă recunoştinţă, participanţii la activitate au depus flori la monumentul central, moment care a marcat finalul activităţii. Prin desfăşurarea evenimentului de la Parcela eroilor din Râmnicu Vâlcea, parte a ansamblului manifestărilor organizate cu prilejul Zilei Veteranilor de Război, Ministerul Apărării Naţionale şi-a propus să contribuie la dezvoltarea responsabilităţii generaţiilor actuale faţă de valorile istoriei naţionale.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor adresează, pe această cale, mulţumiri conducerii Garnizoanei Râmnicu Vâlcea şi tuturor instituţiilor implicate în buna desfăşurare a acestei activităţi.

MONUMENTUL EROILOR CEFERIŞTI DIN MUNICIPIUL TECUCI
 


În România, în perioada interbelică, în semn de omagiu adus memoriei celor care şi-au sacrificat viaţa în Primul Război Mondial, au fost realizate numeroase monumente comemorative, unul dintre acestea fiind amplasat în vecinătatea staţiei C.F.R. Tecuci-Sud, din municipiul Tecuci, judeţul Galaţi. Opera comemorativă de război a fost ridicată prin grija unui comitet de iniţiativă, după un proiect conceput la Şcoala Superioară de Arte şi Meserii din Bucureşti.
Lucrările de construcţie a impozantului monument s-au desfăşurat în perioada 1927-1929, sub coordonarea sculptorului Atanasie Constantinescu, iar inaugurarea a avut loc în anul 1929.
Monumentul este alcătuit dintr-un soclu masiv din beton, de formă paralelipipedică, deasupra căruia se înalţă un turn crenelat, care este înconjurat în jumătatea inferioară de un peristil circular, terminat cu o cornişă puternic profilată. Turnul este surmontat de o statuie din piatră, reprezentând  o femeie care ţine în mâna stângă o cunună de lauri, simbolizând Victoria.
Pe frontispiciul turnului este dăltuită stema Moldovei, iar pe cornişă este amplasată emblema C.F.R., realizată din piatră. Numele a 44 de militari originari din Tecuci, care au făcut jertfa supremă pe câmpul de luptă, au fost inscripţionate pe o placă din marmură, fixată în zona peristilului, iar textul „1916/CEFERIŞTILOR/CĂZUŢI PENTRU PATRIE/1918“, înscris pe latura frontală a soclului, sugerează categoria profesională din care aceştia au făcut parte.



MĂRTURII DE PE FRONT
 





 
Eroii români din Cimitirul de onoare din municipiul Târgu Mureş şi-au aşteptat urmaşii să le îngrijească mormintele la început de primăvară


 




 
Marţi, 20 aprilie a.c., începând cu ora 10.00, la Cimitirul de onoare al eroilor români din al Doilea Război Mondial din municipiul Târgu Mureş, judeţul Mureş, a avut loc o activitatea de îngrijire a mormintelor eroilor din cadrul proiectului Un erou, o floare.
Ministerul Apărării Naţionale, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi Garnizoana Mureş, a dorit ca în preajma Zilei Veteranilor de Război – sărbătorită în fiecare an, la data de 29 aprilie – să aducă un omagiu militarilor români morţi în luptele pentru eliberarea Ardealului din toamna anului 1944.
La activitate au participat 20 de militari din garnizoana Mureş care au executat lucrări constând în îngrijirea spaţiului verde din necropolă, măturarea aleilor şi îndepărtarea microvegetaţiei de pe însemnele de căpătâi.    
După terminarea lucrărilor, în semn de preţuire a faptelor de arme ale eroilor români înhumaţi în necropolă, participanţii au depus flori pe mormintele acestora şi la monumentul comemorativ central.
***
Cimitirul de onoare al eroilor români din municipiul Târgu Mureş, construit pe un teren terasat, este amplasat în Parcul Eroilor, str. Gheorghe Marinescu, în vecinătatea Facultăţii de Medicină. Actualul administrator al necropolei este Primăria Municipiului Târgu Mureş, judeţul Mureş.
În perimetrul necropolei de război au fost amenajate 173 de morminte individuale şi comune, marcate cu însemne de căpătâi tip cruce, coloana infinitului sau pietre tombale, realizate din beton mozaicat. Pe însemnele de căpătâi amplasate la mormintele individuale sunt aplicate plăcuţe metalice inscripţionate cu numele eroilor, iar pe pietrele tombale de la mormintele comune, înscrisurile referitoare la numărul celor înhumaţi, sunt încrustate direct pe însemnele respective.
În acest cimitir de onoare sunt înhumaţi 462 morţi de război români căzuţi în luptele din al Doilea Război Mondial, precum şi un militar căzut în anul 2009, în teatrul de război din Afganistan.
În capătul aleii de acces în cimitir este amplasată o cruce comemorativă, dedicată eroilor români din al Doilea Război Mondial.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor adresează  mulţumiri Garnizoanei Târgu Mureş şi Primăriei municipiului Târgu Mureş pentru sprijinul acordat în buna desfăşurare a activităţii!


Lucrări de îngrijire la Cimitirul de onoare al eroilor din al Doilea Război Mondial din municipiul Alba Iulia, judeţul Alba

 



 
           
Luni, 19 aprilie a.c., începând cu ora 14.00, la Cimitirul de onoare al eroilor din al Doilea Război Mondial din municipiul Alba Iulia, judeţul Alba, a avut loc o activitate din cadrul proiectului Un erou, o floare, aflat anul acesta la cea de-a VIII-a ediţie.
Evenimentul a fost organizat de Ministerul Apărării Naţionale, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, în preajma Zilei Veteranilor de Război, sărbătorită în fiecare an la data de 29 aprilie.
La activitate au participat 20 de militari din garnizoana Alba Iulia care au executat lucrări de îngrijire constând în strângerea vegetaţiei de pe suprafaţa mormintelor şi aleilor, îndepărtarea microvegetaţiei de pe cruci, precum şi refacerea înscrisurilor estompate, de pe monumentul central.   
Cu pioşenie şi emoţie în suflete, în semn de respect pentru memoria eroilor înhumaţi în necropolă, participanţii la activitate au depus flori pe mormintele acestora şi la monumentul comemorativ central.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor adresează  mulţumiri Garnizoanei Alba Iulia şi Primăriei municipiului Alba Iulia pentru sprijinul acordat în buna desfăşurare a activităţii!
 ***
Cimitirul de onoare al eroilor din al Doilea Război Mondial având o suprafaţă de cca 5.000 mp, este amplasat la intersecţia Bulevardului Încoronării cu Bulevardul 1 Decembrie 1918, din municipiul Alba Iulia. Actualul administrator al cimitirului este Primăria Alba Iulia.
Necropola de război a fost înfiinţată de Comandamentul Garnizoanei Alba Iulia la 1 octombrie 1942. În anul 1945, în acest cimitir erau înhumaţi 359 morţi de război, români, sovietici, unguri, germani, căzuţi în al Doilea Război Mondial.
În perioada septembrie 1945 – mai 1946, Aşezământul Naţional „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor, împreună cu autoritatea locală au realizat ample lucrări de reamenajare a necropolei de război.
În parcela din partea stângă a aleii centrale de acces, pe un mic platou, a fost amplasat un monument, tip obelisc, ce are inscripţionate pe una dintre plăci, câteva versuri menite să ne amintească tuturor de datoria noastră, a urmaşilor, de a le perpetua memoria din generaţie în generaţie.
 
Eroii nu ne părăsesc nicicând
Li se aud profunzi
Prin secoli paşii
Noi trecem toţi
Dar ei rămân vibrând
Mereu contemporani
Cu toţi urmaşii

 
Al Andriţoiu
 
PORTRETE DE EROI

General de brigadă Sion Alecu Ioan
 


În dimineaţa zilei de 19 noiembrie 1942, a început contraofensiva sovietică de la Stalingrad (azi Volgograd, Federaţia Rusă). După patru zile de lupte grele, trupele sovietice au reuşit să rupă frontul şi să realizeze cleştele care a încercuit grupul de armate germane şi aliatele acestora. Pentru a salva o parte din trupe, comandamentul român a decis ieşirea din încercuire, în direcţia sud-vest, către dispozitivul Diviziei 22 Blindate germane.
Atacată continuu de trupele sovietice, o parte din coloana condusă de generalul Ioan Alecu Sion a ajuns în satul Bolshaya Donscinskaia. La 24 noiembrie muniţia era pe terminate, iar ajutorul promis de aliaţii germani nu a venit. În panica creată, militarii au început să părăsească poziţia în dezordine. Generalul Sion le-a împărţit ostaşilor ultimele grenade şi cartuşe şi a încerat să îi încurajeze, mergând în linia întâi. În timp ce se îndrepta, prin ploaia de gloanţe, către dispozitivul german a fost ucis de schijele unui proiectil de artilerie.
Jurnalul de operaţii al Diviziei 15 Infanterie consemna: „Astfel, cade la datorie generalul Sion, care numai cu trei ofiţeri din statul major şi păzit de şoferul credincios rămâne ultimul pe poziţie, ca cel mai brav dintre bravi, soldat al ţării”.
Pentru remarcabila sa dăruire, devotamentul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă, generalul Ioan Alecu Sion, a fost decorat, post mortem, cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III a şi înaintat la gradul de general de divizie.

*

Ioan Alecu Sion s-a născut la 28 septembrie 1890, în municipiul Piteşti, judeţul Argeş. A urmat studiile la Liceul Militar din Iaşi şi Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu din Bucureşti. În iulie 1911, sublocotenentul Sion a fost repartizat la Regimentul 12 Artilerie de la Bacău. În perioada 15 octombrie 1913-1 noiembrie 1914 a fost detaşat la Şcoala Superioară de Artilerie şi Geniu. A fost promovat la gradul de locotenent şi trimis la Regimentul 2 Artilerie din Bucureşti.
În Primul Război Mondial a luptat alături de acest regiment, comandând bateria a 2-a în luptele de la Porumbacu şi Perşani. Pentru faptele sale este decorat cu ordinul „Coroana României” cu spade şi panglică, în grad de cavaler.
La începutul anului 1917 este avansat la gradul de căpitan, iar în octombrie 1918 este mutat la Regimentul 12 Artilerie, primind comanda bateriei a 4-a. A fost repede remarcat pentru calităţile sale şi numit şef al Biroului organizare-mobilizare, al Diviziei 8 Infanterie. La 1 ianuarie 1921 este înaintat la gradul de maior.
În perioada noiembrie 1921- octombrie 1923 a absolvit Şcoala Superioară de Război. După efectuarea stagiilor la Regimentul 91 Infanterie Alba Iulia şi la Marele Stat Major, este numit, în 1925, şef al Biroului organizare-mobilizare la Corpul 2 Armată. În anul 1929 primeşte comanda Divizionului 1 Artilerie Călăreaţă şi este avansat locotenent-colonel. S-a întors în administraţie, în 1931, ca şef al Serviciului Secretariatului General al Ministerului de Război. În anul 1933 a fost mutat la Biroul Informaţii, iar în 1934 a devenit secretar al Consiliului Superior al Apărării Ţării. În 1935 este avansat colonel şi a primit comanda Regimentul 1 Artilerie Antiaeriană.
În perioada noiembrie 1937- octombrie 1939 a condus statul major al Inspectoratului General al Artileriei. După ce a comandat un an Brigada 2 Artilerie, a fost numit director al Direcţiei Materiale a Subsecretariatului de Stat al Aprovizionării.
La 10 mai 1941, odată cu avansarea în gradul de general de brigadă, este numit comandant al Diviziei 1 Blindate, alături de care se remarcă în luptele pentru eliberarea Basarabiei, dar şi în cele date în jurul Odessei.
Apreciind modul cum a condus divizia în operaţiunile dintre Prut şi Nistru, comandamentul german, i-a acordat generalului Sion „Crucea de Fier” clasa a II a.
În august 1942 primeşte comanda Diviziei 15 Infanterie, care avea să fie greu încercată în luptele de la Cotul Donului.


 

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Palanca, raionul Ştefan-Vodă, Republica Moldova


În luna martie a anului 1944, în Moldova şi Basarabia, Grupul de armate româno-germane „Ucraina de Sud” a acţionat, pe un front de peste 600 de kilometri, pentru încetinirea ofensivei trupelor sovietice, care pătrunseseră în partea de est şi nord-est a teritoriului naţional.
Situaţia frontului s-a agravat treptat. Mai întâi, au fost evacuate toate formaţiunile militare şi autorităţile civile româneşti de pe teritoriul Transnistriei şi Moldovei. Apoi, în vara aceluiaşi an, capacitatea de rezistenţă a forţelor româno-germane a fost slăbită considerabil, în urma retragerii de pe front a 11 divizii germane. În cele din urmă, la 20 august 1944, frontul româno-german din estul României a fost străpuns în urma puternicei operaţii ofensive sovietice Iaşi - Chişinău, care a provocat mari pierderi trupelor române şi germane.
În acest context, în perioada 1 aprilie - 11 august 1944, în imediata apropiere a Nistrului, în zona şoselei Odessa-Reni, care trece prin sudul satului Palanca, regimentele 1/26 dorobanţi şi 10 vânători au suferit pierderi umane însemnate, morţii de război români fiind înhumaţi în cimitirul localităţii menţionate. Odată cu retragerea Armatei române din Basarabia, mormintele militarilor români din Palanca au fost distruse de unităţile Armatei Roşii, situaţii de acest gen generalizându-se la nivelul tuturor cimitirelor de campanie româneşti amenajate pe Frontul de Est.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în satul Palanca, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

 

MĂRTURII DE PE FRONT
 





 
MĂRTURII DE PE FRONT
 





 
Pași prin istorie
Morţi de război români la Ingolstadt, landul Bavaria, Germania
 
La 14 noiembrie 1916, pe frontul de la Olt, o patrulă formată din doi soldaţi români este trimisă în recunoaştere, pentru a observa cum pot fi ocolite unităţile germane. Soldaţii români sunt reţinuţi de şapte soldaţi germani, care îi somează apoi şi pe militarii români, care aşteptau într-o curte, să se predea. Aceştia ies din dispozitiv cu capetele plecate, iar germanii le confiscă sticla cu ţuică, din care încep să bea cu poftă, apoi muşcă din merele găsite în raniţa unui prizonier.
Captivii sunt escortaţi la comandantul regimentului german, care îi laudă că au fost luaţi prizonieri pe poziţia de luptă, după ce au luptat timp de două zile împotriva Regimentelor 13 şi 14 bavareze.
După patru zile de mers pe jos, prizonierii au găsit la uşa unui beci rămăşiţe de cartofi, pe care le-au mâncat după ce le-au opărit. În cele din urmă, coloana formată din cel puţin 700 de prizonieri români trece de comuna Câineni (jud. Vâlcea) şi ajunge la gara Cornet, unde este urcată în vagoane de vite. Un lagăr din Germania avea să fie destinaţia finală a trenului. Ajunşi la destinaţie, prizonierii au trecut printr-un program de despăduchere.
În iarna care a urmat, numărul prizonierilor români a scăzut considerabil. Unii dintre morţii de război români au fost înmormântaţi în Cimitirul central din oraşul german Ingolstadt, landul Bavaria.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Ingolstadt, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Gross Liebental, regiunea Odessa, Ucraina

 
În contextul operaţiilor militare desfăşurate de forţele Axei pe teritoriul Uniunii Sovietice, după 22 iunie 1941, armatele 3 şi 4 române au participat la operaţiunile militare desfăşurate de Wermacht în sudul Uniunii Sovietice.
După eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941), trupele române au înaintat dincolo de Nistru, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, primul obiectiv important fiind cucerirea oraşului Odessa, important port la Marea Neagră.
Timp de peste două luni (8 august - 16 octombrie 1941), Armata 4 română s-a confruntat cu un inamic extrem de îndârjit, luptele desfăşurându-se de-a lungul unui front de aproximativ 250 de kilometri, fortificat de sovietici cu şanţuri anticar, tranşee, cazemate, reţele de sârmă ghimpată, mine antitanc şi antiinfanterie.
În urma ostilităţilor au murit peste 18.000 de militari români. Necesitatea înhumării acestora a determinat amenajarea în regiunea Odessa a mai multor cimitire de campanie româneşti, printre acestea numărându-se şi cele de pe teritoriul comunei Gross Liebental, unde au fost înhumaţi aproape 700 de militari români, peste jumătate dintre aceştia fiind neidentificaţi.
Mormintele acestora au fost distruse ulterior de unităţile militare sovietice, după retragerea trupelor române de pe Frontul de Est (proces care a început în urma ruperii frontului la Stalingrad, la 19 noiembrie 1942), soartă pe care au împărtăşit-o, de altfel, toate cimitirele de război româneşti din spaţiul menţionat. 
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în comuna Gross Liebental, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.


MĂRTURII DE PE FRONT
 
 




 
MĂRTURII DE PE FRONT
 





 

MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (oraşul Măcin, judeţul Tulcea)
 
Combatanţii în Războiul de Întregire Naţională, originari din judeţul Tulcea, au făcut parte din Regimentele de Infanterie 33 şi 73, Regimentul 9 Călăraşi, Batalionul 10 Vânători, precum şi din unele unităţi de grăniceri, artilerie şi marină.
După întrarea României în război, aceste unităţi au fost implicate în crâncenele lupte de pe frontul dobrogean (Amzacea, Topraisar) şi în cele din Cadrilater (Turtucaia, Bazargic).
Ulterior, Regimentele 33 şi 73 Infanterie, încadrate în Divizia 10, comandată de generalul Arthur Văitoianu, au luptat pe frontul Predeal-Clăbucet, ostaşii nord-dobrogeni făcând dovada spiritului de sacrificiu, în zona Clăbucetului Taurului, Clăbucet Azuga sau Clăbucetul Baiului.
Monumentul eroilor din Primul Război Mondial, amplasat în parcul din centrul oraşului Măcin, judeţul Tulcea, a fost ridicat din iniţiativa unui Comitet de iniţiativă şi prin contribuţia financiară a locuitorilor oraşului, pentru a aduce un omagiu eroilor, care au făcut suprema jertfă pe câmpul de luptă, pentru împlinirea idealului de unitate naţională.
Monumentul a fost dezvelit în anul 1922, în cadrul unei ceremonii, la care au participat oficialităţi locale şi judeţene şi un numeros public.
Opera comemorativă, realizată din blocuri din piatră, este alcătuită dintr-un soclu de forma unui trunchi de piramidă, a cărui parte superioară este mărginită de un brâu ornamental, tip cornişă. Deasupra soclului se înalţă un obelisc, în terminaţia căruia este fixată o acvilă cu aripile larg deschise, simbol al curajului şi hotărârii ostăşeşti. O placă din bronz, pe care sunt reliefate simboluri militare, decorează partea superioară a obeliscului.
Pe latura din faţă a soclului este amplasată o placă din bronz, pe care este inscripţionat textul: „Bravilor fii ai oraşului Măcin, care au pus Patria mai presus decât viaţa lor în războiul pentru îndeplinirea idealului naţional. 1916-1918“. Pe latura din stânga a fost aplicată, în anii de după al Doilea Război Mondial, o placă din marmură albă, cu înscrisul „Glorie eternă eroilor oraşului Măcin, căzuţi la datorie în luptele eroice/1941-1945/ pentru apărarea şi împlinirea scumpei noastre Patrii“.


 

Eroii României în atenţia elevilor din şcolile bucureştene!

 
În perioada 24.02-05.03. a.c., Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a desfăşurat două activităţi cultural-educative, în cadrul proiectului Erou în suflet de copil, cu sprijinul cadrelor didactice de la Şcoala Gimnazială nr. 96 şi de la Şcoala Gimnazială nr. 162, ambele din municipiul Bucureşti.
Materialul supus atenţiei elevilor, de către specialistul Oficiului, a avut ca subiect principal monumentele şi necropolele de război amenajate în capitală, după Primul şi al Doilea Război Mondial, pentru eroii români şi străini. De asemenea, au fost prezentate opere comemorative şi cimitire/parcele de onoare româneşti din străinătate, înfiinţate sau restaurate în ultimii ani, de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor.
Elevii au fost impresionaţi de eroismul, curajul şi devotamentul militarilor care au luptat în cele două conflagraţii mondiale şi totodată, au constatat că pentru păstrarea memoriei acestora s-au ridicat monumente şi s-au înfinţat cimitire de onoare atât în ţară, cât şi în străinătate.       
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor adresează mulţumiri pentru colaborare, conducerii şi cadrelor didactice din cele două instituţii de învăţământ.

PORTRETE DE EROI
Maior Năstase Nicolae, căzut la datorie pe frontul de la Cireşoaia
 
Lupta de pe muntele Cireşoaia (zona Târgu Ocna, judeţul Bacău) s-a desfăşurat în cadrul celei de-a treia bătălii de la Oituz, la 12 august 1917, având ca rezultat blocarea înaintării trupelor germano-austro-ungare, care încercau să treacă Munţii Carpaţi, prin Pasul Oituz, spre Valea Trotuşului.
În această bătălie s-au confruntat trupe din Divizia a 2-a rusă şi forţe ale Armatei a 2-a Română (Regimentul 27 Infanterie, Regimentul 15 Infanterie şi batalionul Vânătorilor de Munte).
În după-amiaza zilei de 12 august trupele române au contraatacat pentru a recuceri Vârful Cireşoaia. Pe timpul desfăşurării acţiunii, maiorul Nicolae Năstase, cu formaţiunile subordonate, se deplasează spre linia întâi de luptă, pentru aprovizionarea cu muniţie.
În timpul unui violent atac de artileie, după explozia unui obuz, maiorul Năstase îşi pierde viaţa.
Rămăşiţele pământeşti ale eroului au fost centralizate în cripta nr. 2, culoarul E, din Mausoleul eroilor români din oraşul Mărăşeşti, judeţul Vrancea.
*
Năstase Nicolae s-a născut în satul Bălaia, comuna Filipeni, judeţul Bacău. Urmează cursurile şcolii primare în satul natal şi liceul în oraşul Bacău. După absolvirea liceului se înscrie la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi din Bucureşti. A urcat treptele carierei militare, ajungând în scurt timp, la gradul de căpitan şi comandant de companie.
Urmează, în Austria, cursuri de perfecţionare pe linie de înzestrare şi asigurare de luptă a subunităţilor. După absolvirea acestor cursuri este încadrat la Regimentul 15 Infanterie „Războieni“ din Piatra Neamţ, în funcţia de şef al serviciului de înzestrare şi dotare cu armament, în timp de pace şi război.
În momentul intrării României în Primul Război Mondial, când unitatea din care făcea parte a trecut Carpaţii în Transilvania, maiorul Năstase asigură subunităţile cu armament şi muniţie în luptele din Valea Uzului, apoi în bătălia dusă pentru apărarea Capitalei, cât şi pe frontul de la Oituz.
**
Mausoleul de la Mărăşeşti a fost inaugurat la 18 septembrie 1938, în cadrul acestuia fiind centralizate osemintele a 5.073 de eroi români, din care sunt identificaţi peste 1900.






 
Pași prin istorie
Morţi de război români la Lechfeld, landul Bayern, Germania

 
Periodic, prin intermediul Crucii Roşii Internaţionale, prizonierii români din lagărele germane au corespondat cu prietenii şi familiile din România. Uneori, internaţii plăteau o marcă pentru a primi cărţi poştale pe care să-şi scrie veştile.
În multe cazuri, captivii români se interesau de starea de sănătate a rudelor, care le comunicau că sărutau scrisorile pe care le primeau de la aceştia.
După vara anului 1917, când frontul s-a stabilizat în Moldova, corepondenţa a conţinut detalii referitoare la întreţinerea gospodăriilor. Astfel, vacile unui prizonier au crescut averea familiei cu patru boi, iar o vacă „care a făcut vită” a fost vândută cu 185 de lei.
Grâul nu a avut o producţie mulţumitoare, fiind strânşi numai 30 de saci. Deşi prunele s-au copt, nu toţi copacii au avut rod. Fânul a crescut în toate zonele, viile se prezentau în stare acceptabilă, însă porumbul a fost afectat de seceta din timpul verii. Deşi s-a dorit să se are parcelele unde a fost însămânţat porumb, acestea nu au putut fi „întoarse”.
Scrisorile primite de la familii se încheiau cu rugi adresate divinităţii, pentru a-i păstra sănătoşi, dar şi cu manifestarea speranţei unei întoarceri acasă, aspect care ar fi transformat ziua respectivă în cea mai fericită din viaţa corepondenţilor.
Nu toţi prizonierii au suportat condiţiile din lagăre, pentru a fi eliberaţi la încheierea războiului. Unii dintre aceştia au fost înmormântaţi în lagărul din Lechfeld.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Lechfeld, poate fi accesată secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

 
PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Răscăieţi, raionul Ştefan-Vodă, Republica Moldova

 
În contextul pătrunderii în partea de est şi nord-est a României a armatelor sovietice, la 15 martie 1944, Grupul de armate româno-germane „Ucraina de Sud” a acţionat în Moldova şi Basarabia, pe un front de peste 600 kilometri, pentru evacuarea tuturor unităţilor, formaţiunilor militare şi a autorităţilor civile, organizarea unor capete de pod şi încetinirea ofensivei inamicului.
Capacitatea de rezistenţă a trupelor româno-germane a fost slăbită considerabil în urma retragerii de pe front a 11 divizii germane şi a declanşării, la 20 august 1944, a puternicei operaţii ofensive sovietice Iaşi - Chişinău. Drept urmare, frontul româno-german din partea de est a României s-a rupt, cu grave consecinţe pentru trupele române, cuantificabile în mari pierderi umane. 
În acest context, în perioada aprilie - august 1944, în vecinătatea malurilor abrupte ale Nistrului, într-o zonă de păduri şi lunci de lângă satul Răscăieţi, regimentele 11, 24 şi 35 infanterie române au înregistrat peste 260 morţi de război, care au fost înhumaţi pe raza localităţii menţionate. Odată cu retragerea trupelor române, în urma înfrângerii în bătăliile din Moldova şi Basarabia, mormintele acestora au fost distruse de forţele sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în comuna Răscăieţi, în cel de-al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

 

 
SIMBOLURI ALE RECUNOȘTINȚEI
MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani)

 
 
În perioada interbelică, pentru cinstirea memoriei tuturor celor care şi-au sacrificat viaţa în vederea înfăptuirii idealurilor naţionale, pe teritoriul României  au fost înălţate numeroase monumente comemorative, adevărate simboluri ale eroismului şi datoriei împlinite. Unul dintre acestea a fost amplasat în centrul municipiului Dorohoi, judeţul Botoşani, în faţa sediului Primăriei.
Monumentul, creaţie a sculptorului Spiridon Georgescu, a fost construit prin grija unui Comitet de iniţiativă şi prin contribuţia financiară a locuitorilor oraşului, fiind dezvelit în ziua de 6 iunie 1926, în cadrul unei ceremonii, la care au participat oficialităţi locale şi judeţene, foşti camarazi ai celor căzuţi în luptă şi un numeros public.
Opera comemorativă este alcătuită dintr-un soclu de forma unui trunchi de piramidă, care susţine o statuie ronde-bosse din bronz, reprezentând un ostaş infanterist, în plin avânt împotriva inamicului.
Pe latura din faţă a soclului este amplasată o placă din marmură, cu înscrisul: „Eroilor din oraşul şi judeţul Dorohoi“, iar sub aceasta este fixat un basorelief din bronz, care redă o scenă dintr-un atac la baionetă.
Într-o inscripţie aflată pe latura stângă a soclului sunt prezentate date potrivit cărora, în Războiul Întregirii Neamului au făcut sacrificiul suprem 30 de ofiţeri, 28 plutonieri-majori şi plutonieri, 5 sergenţi instructori, 810 sergenţi şi caporali, precum şi 5441 soldaţi, toţi originari din judeţul Dorohoi.

PORTRETE DE EROI
Sublocotenent Crăsnaru Tudor, căzut la datorie în Defileul Oltului

 
 
După Bătălia de la Sibiu (26-29 septembrie 1916), în care au fost angajate forţele Corpului 1 Armată român şi forţele Armatei 9 germane, trupele române au ocupat  poziţii de o parte şi de alta a Văii Oltului. Slab echipate şi înarmate acestea au fost permanent hărţuite de către inamic care, deşi inferior numeric, avea de partea sa superioritatea artileriei, dar şi a moralului. Lupte sângeroase au avut loc pe munţii Pietrosu, Veveriţa, Rigolu, Gorganu şi Chițianetu.
În ziua de 23 octombrie 1916, în luptele de pe înălţimea Pietrosu, în timpul unui contraatac, sublocotenentul Crăsnaru Tudor a căzut lovit de un glonţ duşman în mijlocul soldaţilor săi, fiind înmormântat iniţial în cimitirul „Societăţii Carpatina“, din localitatea Brezoi (judeţul Vâlcea).
În anul 1922 osemintele eroului au fost depuse în osuarul de la baza monumentului eroilor, din oraşul Brezoi. Opera comemorativă este amplasată pe şoseaua Brezoi - Voineasa, într-un loc stâncos, lângă sediul vechii primării, osuarul de la baza sa adăpostind rămăşiţele pământeşti ale mai multor militari români, care şi-au adus suprema jertfă pentru întregirea Ţării.
În perioada 1930-1933, în spatele monumentului eroilor a fost amplasată o cruce de marmură, la cererea familiei sublocotenentului Crăsnaru, în memoria unicului lor fiu, mort la vârsta de 26 de ani, în luptele din 1916 din Defileul Oltului.
*
Tudor Crăsnaru s-a născut în anul 1890 în judeţul Gorj. A frecventat cursurile şcolii primare şi liceale la Craiova, apoi Facultatea de Drept, devenind avocat.
A luat parte la Campania din Bulgaria (1913) cu grad inferior, în Regimentul 19 Infanterie.
La intrarea României în Primul Război Mondial, sublocotenentul Crăsnaru a fost mobilizat în cadrul Regimentului 49 Infanterie. 

 
 
"Eroii României în atenția elevilor din școlile bucureștene!"
 

În perioada 10-12 februarie a.c., Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a desfășurat două activități, în cadrul proiectului Erou în suflet de copil, cu sprijinul cadrelor didactice de la Școala Gimnazială nr. 96 și de la Școala Gimnazială ,,Ienăchiță Văcărescu", ambele situate în sectorul 4 al municipiului București.
Cu acest prilej, specialistul Oficiului le-a prezentat elevilor monumentele și necropolele de război amenajate, în capitală
, după Primul și al Doilea Război Mondial, pentru eroii români și străini.
Elevii au participat dinamic la dialog, demonstrând că în sufletul lor sensibil, eroii își vor găsi întotdeauna lăcaș și vor constitui exemple de curaj și devotament, demne de urmat.
Colectivul instituției noastre adresează mulțumiri, pe această cale, conducerii și cadrelor didactice din cele două instituții de învățământ, pentru disponibilitate.
 

 
Pași prin istorie
Morţi de război români la Kassel, landul Hessen, Germania
 

După ce au căzut przonieri în toamna anului 1916, numeroşi militari români au fost internaţi în lagăre administrate de germani.
În perioada prizonieratului, cei care au avut posibilitatea au scris familiilor din România. Corespondenţa prizonierilor români dezvăluie preocupările acestora.
 În multe cazuri, captivii români au solicitat familiilor să le trimită alimente în lagăr. După verificarea coletelor de comandatura germană din România, acestea se expediau în lagărele de destinaţie prin intermediul Crucii Roşii din România şi a Crucii Roşii din Berna. Pachetele aveau o greutate de până în cinci kilograme, din conţinutul acestora nelipsind pâinea coaptă, brânza sau fasolea boabe.
Odată cu apropierea iernii, prizonierii români au solicitat familiilor să le fie trimise haine. Realizând că nu primesc răspunsuri la toate scrisorile, prizonierii români au cerut rudelor să nu le mai împacheteze haine, în contextul în care exista posibilitatea ca acestea să se piardă, iar altele ar fi fost dificil de cumpărat în timpul războiului.
Din cauza iernii şi a bolilor, peste 20 de infanterişti români au murit în lagărul din oraşul german Kassel.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Kassel, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

 


Concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!”
CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE



 

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă lansarea, în data de 08.02.2021 a celei de-a XLI-a ediţii a concursului, cu premii, „Să nu ne uităm eroii!”.
Concursul cuprinde o serie de 20 de întrebări şi se va finaliza în data de 04.06.2021.
Tematica concursului se adresează tuturor celor pasionaţi de istorie şi de cultul eroilor la români.
Accesaţi secţiunea Concursuri a site-ului nostru, unde sunt prezentate toate informaţiile necesare pentru a vă înscrie şi a participa.
Rezultatele, numele câştigătorilor, precum şi răspunsurile corecte la întrebări vor fi afişate pe site-ul Oficiului începând cu data de 14.06.2021.
Vă aşteptăm să participaţi la concurs!


Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a XI-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în perioada 08.02 – 04.06.2021

 

 

Aşteptăm participarea dumneavoastră!
Începând cu această ediţie concursul cuprinde două secţiuni distincte:
Secţiunea pictură/desen, cu tema „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”;
Secţiunea eseu, cu tema „Eroul familiei mele şi prezentul ţării mele”.
Vor fi declarate câştigătoare 6 lucrări (câte 3 pentru fiecare secţiune), care vor obţine cele mai bune punctaje, conform criteriilor prezentate în Regulamentul Concursului. Numele câştigătorilor vor fi afişate pe site-ul instituţiei, începând cu data de 14.06.2021.
Premiile constau în cărţi cu tematică istorică, iar lucrările participanţilor vor fi expuse într-un stand, cu prilejul Zilei Porţilor Deschise, eveniment pe care Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor îl va organiza în anul 2021, la Castelul Ţepeş din Parcul Carol I din Capitală.
Pentru mai multe detalii privind condiţiile de participare, vă rugăm să consultaţi Regulamentul Concursului.

MĂRTURII DE PE FRONT






 


 

Simboluri ale recunoștinței
MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (comuna Poenarii Burchii, judeţul Prahova)

 

 
În semn de omagiu adus memoriei celor care şi-au jertfit viaţa în Primul Război Mondial, în perioada interbelică, în România au fost realizate opere comemorative, din iniţiativa urmaşilor eroilor sau a autorităţilor locale. Unul dintre acestea este amplasat în centrul comunei Poenarii Burchii, judeţul Prahova, în faţa sediului Consiliului Local.
Monumentul a fost construit în anul 1922, din iniţiativa şi prin contribuţia financiară a locuitorilor comunei, fiind creaţie a sculptorului Themistocle Vidali.
Opera comemorativă este alcătuită dintr-un postament paralelipipedic din beton şi un soclu în cinci trepte, care susţine un obelisc din marmură, decorat în partea superioară cu ancadramente tip cornişă.
Frontispiciul este bogat ornamentat cu un basorelief care înfăţişează un militar rănit, simbol al jertfei pentru Ţară şi o femeie reprezentând Caritatea, care-i acordă ajutor. În terminaţia obeliscului este fixat un vultur, cu aripile deschise, simbol al vitejiei ostăşeşti.
Pe latura frontală a obeliscului, în partea superioară, sunt dăltuite sugestive înscrisuri comemorative: „Vouă eroilor/care jertfindu-vă viaţa/aţi îndeplinit visul de aur/al românilor de pretutindeni“; „Celor ce şi-au dat viaţa/pentru mărirea Ţării şi/întregirea Neamului românesc/Locuitorii comunei Poenarii-Burchii, jud. Prahova/recunoscători“.
În partea inferioară au fost inscripţionate alte două înscrisuri, primul aparţinându-i Reginei Maria: „Nu vărsaţi lacrimi/pe mormintele eroilor/ci mai curând slăviţi-i prin cântece,/aşa ca faima numelor lor să rămână un ecou,/Prin legenda veacurilor“, iar cel de-al doilea: „Cei morţi vor trăi în amintirea Ţării/Cei vii vor fi cinstiţi şi răsplătiţi de Ţară“.



MĂRTURII DE PE FRONT




 

MĂRTURII DE PE FRONT
 





MĂRTURII DE PE FRONT
 





 
PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Vasilevka (regiunea Odessa, Ucraina)

  
În contextul operaţiilor militare desfăşurate pe teritoriul Ucrainei, după 21 iulie 1941, Armata 4 română s-a confruntat în regiunea Odessa cu rezistenţa îndârjită a forţelor militare sovietice.
În urma ostilităţilor, desfăşurate în perioada 8 august - 16 octombrie 1941,  trupele române au suferit pierderi grele în vieţi omeneşti, cifrate la peste 18.000 de morţi.
Acest fapt a determinat amenajarea în regiunea menţionată a mai multor cimitire de campanie româneşti, printre acestea numărându-se şi cele de pe teritoriul comunei Vasilevka, unde au fost înhumaţi peste 500 de militari români.
Odată cu retragerea Armatei române de pe Frontul de Est, după ruperea frontului la Stalingrad (la 19 noiembrie 1942), mormintele de război din comuna Vasilevka au fost distruse de inamic, soartă pe care au împărtăşit-o toate cimitirele de război româneşti din spaţiul menţionat.  
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în comuna Vasilevka, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

PORTRETE DE EROI

Căpitanul Mihail Metaxa, căzut eroic la apărarea Văii Oltului
 

                           

La data de 19 octombrie 1916 inamicul a bombardat poziţiile româneşti de pe Dealul Vladului, Valea Oltului, fără ca artileria română să poată riposta. Atacul a culminat prin lansarea a aproximativ 15 bombe de calibru mare, care au produs panică în rândurile Companiei a VIII-a. Cu mari eforturi, căpitanul Mihail Metaxa, comandantul Companiei a VIII-a, reuşeşte să îşi readucă ostaşii pe câmpul de luptă, dar cade străpuns de un glonte duşman.
Eroul a fost înhumat, iniţial, în curtea bisericii Sfântul Nicolae, din comuna Câineni, judeţul Vâlcea.
La 4 ianuarie 1923, rămăşiţele pământeşti ale eroului au fost reînhumate în Cimitirul militar Ghencea, din municipiul Bucureşti, în parcela D, mormântul nr. 78.

*

Căpitanul Mihail Metaxa, fiul lui Mihail şi al Chiricăi Metaxa s-a născut în anul 1889, în municipiul Buzău, judeţul Buzău. Urmează cursurile şcolii primare la Şcoala de băieţi nr. 2 şi Liceul „Al. Haşdeu” în localitatea natală. După absolvirea liceului se înscrie la Şcoala militară din Bucureşti, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1911, cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 9 Vânători. Cu acest regiment a luat parte la Campania din 1913.
În anul 1916 este avansat locotenent şi primeşte comanda Companiei a VIII a din Regimentul 47 Infanterie Prahova, cu care participă la Războiul de Întregire Naţională.


 


 

Morţi de război români în Cehia şi Slovacia
 
În perioada 18 decembrie 1944-12 mai 1945, armatele 1 şi 4 române au luptat pe teritoriul fostei Cehoslovacii, împreună cu armata sovietică, împotriva inamicului germano-ungar, în condiţii de iarnă aspră.
În timpul confruntărilor, trupele române au pierdut peste 66.500 de militari (morţi, răniţi şi dispăruţi), participând la 260 de lupte importante, pătrunzând 400 de km în dispozitivul de apărare inamic, forţând patru cursuri de apă (Hron, Morava, Nitra şi Vlah), escaladând 10 masive muntoase şi eliberând 1.722 de localităţi, din care 31 de oraşe.
În anii 1951-1952, guvernele României şi Cehoslovaciei au convenit ca osemintele morţilor de război români să fie centralizate în două cimitire de onoare, situate în prezent în Slovacia (la marginea de nord a oraşului Zvolen, lângă Cimitirul central) şi în Cehia (lângă Cimitirul central din oraşul Brno).

 

 
În Cimitirul de onoare românesc din Zvolen, care ocupă în prezent o suprafaţă de 2,5 ha, a fost amenajat un monument central în forma unui sarcofag, pe suprafaţa căruia s-a fixat o coroană din lauri, iar pe latura frontală s-a marcat în altorelief fraza: GLORIE VEŞNICĂ EROILOR ROMÂNI CĂZUŢI ÎN LUPTELE PENTRU ELIBERAREA / REPUBLICII CEHOSLOVACE DE SUB JUGUL FASCIST 1944-1945. De pe platforma monumentului central se coboară în cele 19 parcele în care au fost amenajate morminte individuale pentru ofiţeri şi morminte comune pentru soldaţi.
Mormintele comune sunt amenajate în ordinea localităţilor de unde au fost exhumaţi eroii români, pe fiecare însemn comun fiind montată o placă din bronz pe care sunt inscripţionate numele soldaţilor, iar pentru cei ale căror nume nu au mai fost identificate s-a gravat fraza: „Militar român necunoscut”.

 

 
Parcela eroilor români din oraşul Brno se află situată în latura stângă a Cimitirului eroilor, fiind marcată cu un monument central de tipul unei plăci, pe care sunt inscripţionate cuvintele: „CINSTE ŞI ONOARE EROILOR / ARMATEI ROMÂNE / CĂZUŢI PENTRU ELIBERAREA / PATRIEI NOASTRE ÎN CEL DE-AL / DOILEA RĂZBOI MONDIAL”.    
În cadrul parcelei eroilor români de la Brno sunt amplasate plăci comemorative, de formă dreptunghiulară, pe care sunt inscripţionate numele morţilor de război români.
Evidenţa morţilor de război români din al Doilea Război Mondial, ale căror morminte sunt amplasate în prezent pe teritoriul actual al Cehiei şi Slovaciei, poate fi accesată pe pagina de internet a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război din cel de-al Doilea Război Mondial.

 
Top