Lecție deschisă despre mărturiile eroismului românesc din Capitală
                           

Luni, 28 noiembrie 2022, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și Colegiul Național Gheorghe Șincai din Capitală au desfășurat o activitate cultural-educativă în cadrul proiectului Erou în suflet de copil, în sala de festivități a unității de învățământ.
În deschiderea evenimentului, directorul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, domnul colonel Petruț-Dănuț SÂRGHE-CIOBANU a vorbit elevilor despre însemnătatea Zilei de 1 Decembrie care, pentru fiecare român, reprezintă un prilej de reflecţie în ceea ce priveşte sacrificiile în vieţi omeneşti care au permis, la sfârşitul Primului Război Mondial, desăvârşirea unităţii naţionale a poporului român.
Activitatea a fost onorată de prezența veteranului de război, participant la al Doilea Război Mondial, domnul maior (rtg.) Ilie Ștefan, ajuns la venerabila vârstă de 101 ani. Acesta le-a relatat participanților momente dramatice atât din experiența sa de pe front, cât și din perioada de prizonierat. 
Pentru a veni în întâmpinarea nevoii de cunoaștere a elevilor, alocuțiunile specialiștilor Oficiului, dr. Cătălin FUDULU și dr. Robert STOICULESCU au inclus o scurtă incursiune în istoria statului român modern, însoțită de prezentarea a cinci monumente comemorative de pe raza municipiului București, reprezentative pentru identitatea comunității în care se află.
Operele comemorative de război, care au fost prezentate elevilor, amintesc de eroii neamului românesc care au căzut în Războiul de Independență, în Primul și Doilea Război Mondial, precum și în teatrele de operații, unde Armata Română a desfășurat misiuni: Monumentul Independenței (1877) din Parcul Obor, Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, Arcul de Triumf amplasat la intersecția Bd-lui mareșal Alexandru Averescu și Șoselei Pavel D. Kiseleff, Monumentul Eroilor Patriei din al Doilea Război Mondial, situat pe esplanada din fața Universității Naționale de Apărare Carol I și Monumentul eroilor militari căzuţi în misiune în teatre de operaţii şi pe teritoriul României situat în fața Palatului Copiilor.
O atenție deosebită a fost acordată istoricului realizării Mormântului Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, simbolul eroismului românesc, precum și faptului că anul viitor se aniversează Centenarul Ostașului Necunoscut al României.
 De asemenea, de o prezentare detaliată a beneficiat și Arcul de Triumf, un monument reper atât pentru Capitală, cât și pentru întreaga țară, care a fost realizat pentru a celebra victoriile Armatei Române în luptele din Primul Război Mondial. Monumentul este decorat cu basoreliefuri și medalioane, a căror simbolistică transmite o serie de valori morale și creștine care au stat la baza curajului și a victoriei în luptă a Armatei României.
Programul evenimentului a inclus și momente artistice precum recitaluri de poezie cu tematică istorică și muzică, susținute de elevi din cadrul Colegiului Național Gheorghe Șincai.
La finalul evenimentului, directorul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor a decernat plachete și diplome de onoare participanților la activitatea dedicată Zilei Naționale a României.

 

 




TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC




ÎN ARMISTIȚIU

 


Se încheiase armistițiul.
De trei zile ningea mereu... Fulgi mari cădeau din adâncurile cenușii, potopind pământul de zăpada și dând pădurilor o înfățișare de fantasme.
Între tranșeele noastre și cele inamice, rețelele de sârmă ghimbată, încărcate de zăpadă, păreau alcătuite din niște uriașe octogoane de vată, menite parcă să nu mai scrijălească carnea bieților ostași.
De trei zile deci tunurile își încetaseră gemetele și moartea nu mai pornea în sbor din gurile lor de oțel, iar acolo unde tranșeele noastre și cele inamice nu aveau mai mult de patruzeci cinzeci de metri între ele, – ostașii celor două neamuri cari până eri se omorau reciproc, începuseră acum a`și asvârli, unii altora, pachete de tutun, pâine și cutii cu conserve.
O liniște de mormânt domnea peste cei înmormântați de vii în tranșee, de parcă tot pământul ar fi fost cufundat în vis.
Pe creasta unui munte, într`un adăpost de stânci cu o deschizătură prin care se putea urmări un larg sector al inamicului, soldatul Toader al Aniței, sta la postul său de observație, nespus de fericit, pentru  că din acel loc înalt pe care se găsea, el putea să`și vadă satul, în vale, care se găsea sub cotropirea dușmanului.
Ochii lui căutau să sfredelească orbota zăpezii ce cădea mereu și din cauza căreia abia putea să vadă ca printr`o ceață deasă, icoana atât de dragă a satului în care își lăsase tot ce avea el mai scump pe lume.
Dar, cu toată perdeaua ce i-o punea în față roiul fulgilor de zăpadă ce curgeau necontenit prin văzduh, el tot putea să`și ghicească gospodăria, – o căsuță mica, învelită cu pae, la capătul satului, lângă moară, – și cu trei plopi la poartă, – singurii plopi în tot satul.
Nu știe bine: e numai părere sau vede în adevăr un sul de fum ce se ridică din hornul căsuței lui drept spre cer, – semn prin care înțelegea că în casă este viață.
Privirea căuta să se anine când de ușa de la tindă, când de portița cea mică, la care stau de streajă cei trei plopi – doar va zări pe vre-unul dintr`ai lui, intrând sau eșind.
„Șed în casă, că e frig!“, – gândi Toader și porni să`și depene ghemul amintirilor, retrăind viața lui tihnită din naintea răsboiului, alături de Smaranda și de cei doui băieți, Sănducu și Niculăiță, cari acum aveau, unul 9 și altul 7 ani.
Ca prin vis își vede prispa pe care a dormit atâtea veri decând se știe pe lume și unde s`a jucat, atâtea sărbători, cu cei doi copilași… Ce vor fi făcând ei oare?.. Or fi crescut mari sau vor fi piperniciți, neavând ce mânca?.. Dar boulenii lui?...
Uite-le și coșarul lor… Ce dor îi este de ochii lor blânzi! … Pe Miercan l`a cumpărat de la Obor… pe Sambotin l`a crescut de când era vițel sugaci… Or fi având ei nutreț oare?...
De când s`a `ncheiat armistițiul, mereu îl bate gândul să se strecoare, noaptea, printre rețelele de sârmă, în vale, să dea o raită până acasă… De împușcat, nu l`ar fi împușcat inamicul, că doar e armistițiu, dar…de ce să nu mai aibă nițică răbdare, când a putut răbda atâta, amar de vreme?...
Ca mâine se va încheia pacea și atunci va fi iarăși lângă Sănducă, lângă Niculăiță și lângă Smaranda lui…
Cernerea zăpezii a încetat de-odată  și acum Toader își vede, limpede, satul și casa…
În adevăr, de pe horn ese fum, dar prin ogradă nu e nimeni.
I-se strânge inima, că nu vede nicio căpiță de fân, nicio glugă de coceni, în tot cuprinsul gospodăriei lui… Bieți boi! .. ce-or fi mâncând?...
Dar deodată Toader tresare… Ușa tinzii s`a deschis și din năuntru ese o mulțime de norod… Ce va fi căutând atâta lume la el în casă?...

Doamne, visez? – se`ntreabă Toader, frecându-se la ochi… Inima parcă e străpunsă
de un cuțit, privind cum patru inși scot din casă un sicriu, îl ridică pe umeri și pornesc înconjurați de norod…
De la poartă s`a desprins acum un steag bisericesc ce pornește înaintea mulțimei…
În aceiași clipă, pe gardul ogrăzii lui s`a lăsat un stol de ciori, cari par un zăbranic de doliu… Un geamăt surd și ochii ostașului se umplură de lacrimi; un nod i-se pune în gât și vrea parcă să`i ia răsuflarea…
O mie de obuze nu i-ar fi strivit inima, ca întrebarea ce și-o pune acum, hohotind în plans:
„ Sănducu, Niculăiță sau Smaranda“?...
Dar iată că alaiul cotește spre biserică.
Toader vede acum un sicriu lung și un geamăt de un rănit răsună surd între stâncile adăpostului: „Smaranda!“
Cu sufletul frânt, vru s`o ia la goană pe vale dar, la eșirea din adăpost, arma lui căzu de-a curmezișul, ca o barieră ce i-se punea în cale și atunci parcă s`a simțit zgâlțâit de umeri, iar din adâncul pământului, dela cei cari și-au făcut datoria până la capăt, i-se pare că un glas a întrebat; „Ce vrei să faci?!“
Un geamăt nou și ochii lui, plini de lacrimi, se `ntovărășiră iarăși spre icoana jalnicului convoi, ce petrecea la locul de vecinică odihnă pe biata Smarandă…
Încremenit ca însăți stâncile în mijlocul cărora se găsea, rămase Toader al Aniței, până când nu mai putu să vadă nimic de-a lungul drumului pe care `i plecase pentru totdeauna fericirea, – și, în această încremenire cine l`ar fi văzut, n`ar fi putut înțelege dacă, pe marmura zăpezii, chipul turnat ca din aramă era o făptură omenească, vie, sau o statue înfățișând cea mai sfâșâetoare durere!
Vasile Militaru

România Eroică, Anul XI, Nr. 10-12, pp. 10, 11.


 

Concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!”
CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE



 

Întrebările concursului Să nu ne uităm eroii! 
 

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă lansarea, în data de 08.09.2022 a celei de-a XLIV-a ediţii a concursului, cu premii, „Să nu ne uităm eroii!”.
Concursul cuprinde o serie de 20 de întrebări şi se va finaliza în data de 02.12.2022.
Tematica concursului se adresează tuturor celor pasionaţi de istorie şi de cultul eroilor la români.
Rezultatele, numele câştigătorilor, precum şi răspunsurile corecte la întrebări vor fi afişate pe site-ul Oficiului începând cu data de 14.12.2022.

Pentru mai multe detalii privind condiţiile de participare, vă rugăm să consultaţi Regulamentul Concursului.
Vă aşteptăm să participaţi la concurs!
 


Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a XIV-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în perioada 05.09 – 02.12.2022
 


 

Aşteptăm participarea dumneavoastră, la cele două secțiuni ale concursului!
•    Secţiunea pictură/desen, cu tema „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”;
•    Secţiunea eseu, cu tema „Eroul familiei mele şi prezentul ţării mele”.
Vor fi declarate câştigătoare 6 lucrări (câte 3 pentru fiecare secţiune), care vor obţine cele mai bune punctaje, conform criteriilor prezentate în Regulamentul Concursului. Numele câştigătorilor vor fi afişate pe site-ul instituţiei, începând cu data de 12.12.2022.
Premiile constau în cărţi cu tematică istorică, iar lucrările participanţilor vor fi expuse într-un stand, cu prilejul Zilei Porţilor Deschise, eveniment pe care Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor îl va organiza în anul 2023, la Castelul Ţepeş din Parcul Carol I din Capitală.
Pentru mai multe detalii privind condiţiile de participare, vă rugăm să consultaţi Regulamentul Concursului.


 



TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC


Pământul Sacru

 
Un grup de 200 studenți români, făcând o călătorie de studii la Grenoble în Franța, sub conducerea d-lui Șerban, profesor la Universitatea din Iași, au avut frumoasa idee de a duce într`o urnă, pământ luat de pe mormintele eroilor francezi care dorm în pământul românesc.
Această ideie, care ar părea bizară multora la noi, a produs o puternică impresie în Franța. Guvernul francez a decis ca acest puțin pământ sfințit de sângele și trupul ostașilor francezi morți în România, să fie primit cu mare ceremonie și a delegat pe d-l Honnorat ministrul instrucțiunei publice să asiste la acest act.
În aceste condițiuni, solemnitatea a luat în ziua de 19 Sept. 1920 un caracter înalt. Urna a fost așezată pe o estradă în amfiteatrul din strada vechiului Templu (Vieux Temple) în care se adunase o asistență extrem de numeroasă. Sala era încadrată cu tricolorul francez și român, iar studentele române purtau frumoase costume naționale.
Sau pronunțat înălțătoare discursuri pentru România, de d-nii: Honnorat, Ministrul instrucțiunei publice, Dumas rectorul Universităței din Grenoble, General Marioulet, guvernatorul orașului și al regiunei Lyon, iar pentru Franța au vorbit d-nii Take Ionescu, dr. Profesor Șerban și studentul Popa.
Muzica a intonat „La Marseillaise“, iar corul studenților români imnuri patriotice.
S`a format apoi imens cortegiu, cu o muzică militară în frunte, care a purtat în mod  solemn urna cu pământul sacru, în biblioteca Universității, unde se va păstra totdeauna.
Studenții români au lăsat cu acest prilej, cea mai bună amintire populațiunei din Grenoble.
Fie ca faptul acesta să rămână pentru noi toți un frumos exemplu de modul cum se respectă de celelalte națiuni, pământul în care dorm eroii lor. 

1) Societatea Mormintele Eroilor prin atașatul nostru militar din Varșovia face cuvenitele cercetări pentru identificarea acestor morminte românești.

 
România Eroică, Nr. 1/1921, p 15.



TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC


 

La data de 23 octombrie 1916, au debutat amplele operațiuni militare pentru apărarea defileului Jiului, în contextul desfășurării Primului Război Mondial. Sacrificiul suprem al generalului Ioan Dragalina, comandantul Armatei Române, precum și implicarea întregii populații civile, femei și copii din orașul Târgu Jiu, în luptele de pe Valea Jiului sunt descrise în articolul publicat de România Eroică în anul 1929, pe care îl redăm mai jos.

 
VICTORIA DELA JIU
 

Situația, în sectorul Jiului, era îngrijorătoare, pe frontul românesc, către sfârșitul lunii Octombrie 1916.
Comanda armatei 1-a fusese încredințată generalului Dragalina dela Cerna.
Bănățean de fel, blând și prietenos, adânc pătruns de simțul datoriei și al răspunderii, generalul Dragalina era chemat să facă față primejdiei ce apăsa la Jiu.
Ideea lui dominantă era să pronunțe o contra ofensivă viguroasă cu trupele disponibile ale diviziei XI, isbind inamicul de front și să`l lovească de flanc, cu un detașament mixt, ce era să vină din direcția Cerna-Baia de Aramă.
La comanda trupelor grupului Jiu era colonelul Anastasiu.
Deși obosit de drum și de lucru, după o noapte întreagă, Dragalina pornește în susul apei Jiului, în dimineața zilei de 25 Octombrie 1916, ca să îmbărbăteze luptătorii. La Lainici, în munții Gorjului știri vin că patrulele inamice pătrunseseră și se găseau spre sud, între Lainici și Bumbești.
La înapoere în îngustimea defileului, automobilul generalului merge cu năprasnică iuțeală prin locul primejduit al gloanțelor inamice. Patrulele trag, de zor, în generalul curagios și din sutele de gloanțe iată brațul drept lovit. Bravul general se împotrivește să fie evacuat și întârzie pe front: dar nevoit fu trimes în grija spitalului din palatul regal din Capitala țării unde, pansat și operat prea târziu, moare, curând, în ziua de 9 Noiembrie 1916, după celălalt viteaz general Praporgescu.

 
*
*          *
 

Inamicul își urma înaintarea spre sud.
În seara zilei de 26 octombrie, infanteria inamică scobora prin potecile munților Gorjului; capetele coloanelor zăreau orașul Târgu-Jiu, unde după ordinele lui Falken-hayn, avea să între în ziua de 27 Octombrie.
Trupele românești executau planul rânduit de viteazul general Dragalina, rănit, care se găsea grav bolnav cu harta întinsă pe patul suferinței sale, de unde conducea victoria trupelor dela Jiu, – ce era să-i ilumineze ultimele-i zile și ceasuri, întru realizarea visurilor sale pentru reîntregirea neamului.
Trupele noastre erau așezate în forma unei semi-cerc, în a căruia concavitate intrau trupele inamice. Centrul semicercului era la Turcinești pe apa Jiului de unde trupele românești se întindeau spre răsărit și spre apus.
Aci, la centru, se găsea brigada XXII mixtă, a inimosului colonel Obogeanu, care trebuia să împingă și să străpungă frontul inamic în direcțiunea Tetila-Sâmbotin-Schela.
Pe stânga Jiului spre răsărit era brigada XXI mixtă colonel Jipa, întinsă până la Bumbești care avea să atace inamicul în flancul stâng, fața la vest.
Batalionul maior Trușculescu avea să acopere Târgul-Jiu în spre nord, și să țină legătura cu detașamentul Dejoianu.
Acest detașament, tare de 4 batalioane infanterie, un escadron cavalerie și 2 baterii artilerie venea din direcțiunea Cerna-Baia-de-Aramă: primise însărcinarea să cadă în flancul drept și în spatele inamicului.
Ziua de 27 Octombrie 1916 va rămâne înscrisă, cu litere de aur, în istoria războiului nostru de întregire.

 
Oșteni români, olteni, par mai îndârjiți ca nici odata: sunt hotărâți să răsbune pe bravul general Dragalina.
Dis de dimineață, inamicul reîncepe mișcarea, spre sud, pe un front larg. E ceață. De abia la ora 10 dimineața, orizontul se limpezește.
Dela această oră începe contra-atacul de front și de flancuri de partea trupelor noastre.
Artileria română bate cu preciziune și cu un real efect în văzul tuturor.
Inamicul e sguduit, e turburat; caută să se împotrivească cu îndârjire.
Năvală oștenilor olteni e năpraznică.
Inamicul se clatină pretutindeni. La centru, bavarezii părăsesc arme; fug în spre Sâmbotin-Schela; cad prizonieri din parte-le.
La dreapta românilor, inamicul e gonit în munți.
La fel se petrec lucrurile în stânga noastră; impetuosul Dejoianu, cu detașamentul său, după un mars de 100 km, făcut în două nopți și o zi, cade în flancul și în spatele inamicului care e silit la retragere și la părăsire de material.
Inamicul, pretutindeni, e silit să se retragă și să lase prizonieri și material pe câmpul de luptă, refugiindu-se în munți.
Sublocotenentul de rezervă Pătrășcoiu, din satul Arsuri, cere voe dela comandantul său pe care o obține, ca să pună mâna pe artileria inamică, care trăgea din acel sat, – ceea ce și isbutește, în cât o capturează noaptea și întoarce tunurile spre inamic, cu care trage.

 *
*          *

O mică unitate germană se strecurase, din întâmplare, în dimineața zilei de 27 Octombrie în spre vestul orașului Târgu-Jiu.
Orașul era aproape pustiu. Puținii militari rămași, bătrâni, femei și copii erau în case cu polițiștii localității; mai se găseau și răniții din spital.
O vorbă își face drum, în auzul tuturor acestora, ca un curent electric ea străbate prin inimă: cu toții sar în afara orașului ca să răpună dușmanii cari încercau să pătrundă.
Subcomisarul Popilian își adună gardienii, cercetașii și elevii liceului iau arme dela spital dela răniții mai grav; femei, bătrâni, fete, băieți iau ce găsesc în curți; răniții din spitale părăsesc paturile. În fruntea tuturor acestora pune un căpitan rănit la picior, ce se găsea în spital, – cu toții pornesc la pod, pentru apărarea orașului.
Între cercetașii, care au luat parte la această luptă, se afla și cercetașa Ecaterina Teodoroiu care rămânând în rândurile oștirii, a fost înaintată în 1917, la gradul de sub-locotenent, în urma bravurii dovedită și în alte lupte, la care a luat parte.
Lupta îndârjită se deslănțue. Femeile îndeaproape cu bărbații; copiii aduc gloanțe; luptătorii trag și sgomot infernal se aude. Inamicul e zăpăcit că nu-i succede nici o încercare de a pătrunde în oraș.
Sublocotenentul Popilian dă asalt podului cu gardiștii și cercetașii; căpitanul rănit face o întoarcere a inamicului peste apa Jiului cu milițieni.
Răniții sunt transportați pe brancarde, de femei care vin pe linia de foc.
În după amiaza zilei, o companie a Comandamentului 59, din Romanați, aleargă la pod și fugărește inamicul; un grup de cavalerie din detașamentul Dejoianu face prizonieri.
Inamicul de pretutindeni e fugărit sau capturat. A doua și a treia zi, trupele române continuă urmărirea victorioasă. Inamicul perde, treptat, treptat, tot terenul câștigat, e silit la retragere grăbită, care se schimbă în o totală zăpăceală. Până în ziua obștescului sfârșit al viteazului Dragalina, care se interesa de mersul operațiunilor dela Jiu, armata noastră fugărise pe dușman!
Inamicul pierduse mult material de război, mulți prizonieri, avusese mulți morți și mulți răniți.
Victoria noastră dela Jiu a fost recunoscută și de inamici.

                                                                                                           N.N.
România Eroică Anul X, 1929, Nr. 11-12, p.p.25, 26, 27.

 



 
 




Portrete de eroi
Sublocotenent Băbeanu Alexandru Rene, eroul de la Robănești

 


În dimineaţa zilei de 10/23 noiembrie 1916, sublocotenentul Alexandru Băbeanu se afla în cadrul forțelor care acționau de-a lungul văii Tesluilui, pe comunicația Popânzălești, Bojoiu, Robăneștii de Jos, pădurea Pârşani (judeţul Dolj).
Regimentul 4 Roșiori avea misiunea să sprijine retragerea Diviziei 1/17 Infanterie, supusă în acel moment unei puternice presiuni din partea forțelor germano-austro-ungare.
Atacul violent al artileriei inamice a obligat regimentul să renunțe la cai și să lupte pe jos. Deși nu dispuneau de mijloacele specifice infanteriei, cavaleriștii Regimentului 4 Roșiori au continuat lupta cu prețul vieții lor. În această încleștare și-a pierdut viața, lovit mortal în cap, sublocotenentul Băbeanu Alexandru Rene.
Eroul a fost înhumat în Cimitirul Bellu Militar, din Calea Șerban Vodă nr. 249, sector 4, Bucureşti.
Descendent dintr-o familie boierească, Băbeanu Alexandru Rene s-a născut în anul 1896, în fostul județ Romanați.
A ales meseria armelor și a urmat mai întâi cursurile Liceului Militar de la Mânăstirea Dealu, apoi pe cele ale Școlii Militare de Cavalerie de la Târgoviște, pe care a finalizat-o cu gradul de sublocotenent. A fost încadrat în funcția de comandant de pluton la Escadronul I din Regimentul 4 Roșiori „Regina Maria“, din Divizia 1 Cavalerie
.


PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Baimaclia, Raionul Căușeni, Republica Moldova

 

 
În perioada 02-26 iulie 1941, armatele 3 şi 4 române au participat la ofensiva generală de pe frontul Prutului,  cu scopul eliberării Basarabiei şi a nordului Bucovinei.
În cadrul acestei vaste operaţiuni, Divizia 35 Infanterie a acţionat pe văile râurilor Bucovăţului şi Bîcului, precum şi în sud-est, în sectorul Palanca, Caplani, Gura Roşie, Hanul Căşla şi Căuşanii Noi, unde a înregistrat pierderi mari în vieţi omeneşti.
Una dintre subunităţile încadrate în divizia menționată a acționat, în perioada 19-20 iulie 1941, în dispozitivul de luptă angajat în zona satului Baimaclia. Este vorba de Regimentul 67 Infanterie, ai cărui combatanți s-au remarcat prin „curaj şi spirit de sacrificiu dovedit pe câmpul de luptă”, după cum este consemnat într-o notă informativă referitoare la faptele de arme ale militarilor români. Patru dintre aceștia, în frunte cu locotenentul post-mortem Mihalache Nicolae, decorat cu Ordinul Coroana României cu spade şi panglică de Virtute Militară, au murit în aceste încleștări, fiind înhumaţi în cimitirul civil al satului Baimaclia.
În anul 1943, Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, împreună cu autorităţile locale, au marcat mormintele acestora cu patru cruci din beton.  În primăvara anului 1944, când acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, unităţile armatei sovietice au dezafectat mormintele eroilor români.
Șaptezeci și șapte de ani mai târziu, parcela a fost restaurată, prin efortul financiar al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, ceremonia oficială de inaugurare desfășurându-se la data de 29 aprilie 2022.
Evidenţa nominală a morţilor de război români înhumaţi în satul Baimaclia  (raionul Căușeni, Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial la secţiunea Lista morţilor de război.


Pași prin istorie
Morți de război români la Ulm, Germania
 
În orașul german Ulm, urbe amplasată pe Dunăre, în landul Baden-Württenberg, germanii au amenajat în Primul Război Mondial un lagăr în care au fost internați prizonieri din armatele inamice.
Prizonierii au fost internați în barăci din lemn, la periferia localității. Spitalul lagărului a fost situat pe un deal, într-un loc administrat de garnizoană.
La vremea respectivă, prizonierii care au decedat în lagăr au fost înmormântați, individual sau în gropi comune, în locul numit „Cimitirul lagărului”.
După Primul Război Mondial, Ministerul Apărării Naționale din România a sintetizat datele morților de război români decedați în lagărul din orașul Ulm, fiind identificate două locuri de înhumare: un mormânt în Cimitirul evreesc și 100 de militari identificați nominal, înhumați în peste 50 de morminte, individuale și comune, într-o parcelă localizată în Cimitirul central din Ulm.
Analizându-se datele din perioada interbelică (evidențele nominale de la cimitir) cu cele întocmite de administrația lagărului (consemnările deceselor) s-au identificat nominal 143 de morți de război români, decedați în lagărul din Ulm, din care: 29 figurează doar în registrul de înhumări al cimitirului, 84 au fost identificați ca decedați în lagăr și luați în evidența cimitirului, iar 30, desi sunt confirmați ca morți în lagăr, nu figurează în evidența cimitirului.
Prizonierii români cu gradul cel mai mare au fost sergenți, fiind identificați la Ulm patru morți de război români cu gradul menționat.
Acolo unde au existat indicii certe că este vorba despre unul și același soldat s-a menționat, între paranteze rotunde, numele eroului așa cum a fost redactat diferit într-unul din registre.
De asemenea, desi s-au identificat soldați cu nume identice nu este cazul unor repetări de nume, atâta timp cât militarii au activat în regimente diferite.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, morți în lagărul din Ulm, Germania, poate fi consultată  la secţiunea Lista morţilor de război.


TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

 


Luna aceasta se împlinesc 93 de ani de la dezvelirea, în data de 13 octombrie 1929, a monumentului dedicat eroului Lt. Victor Ioachimovici, căzut în luptele desfășurate la Turtucaia, în timpul Primului Război Mondial, la data de 24 august 1916. Evenimentul, la care au participat membrii Societății „Cultul Eroilor“, ai Baroului Ilfov și ai Ministerului Armatei, a fost prezentat în articolul publicat de România Eroică în numărul său din anul 1930, pe care îl redăm mai jos.
 
Un monument simbolic
La cimitirul militar Belu, în ziua de 13 Octombrie 1929, a avut loc pioasă solemnitate, pentru desvelirea monumentului ridicat de d-l Emil Ioachimovici, avocat, pentru cinstirea Eroului Locot. Victor Ioachimovici, fiul său, mort în luptele dela Turtucaia la 24 August 1916, cât și pentru amintirea tuturor Eroilor căzuți în aceleași lupte, ale căror trupuri luate de apele Dunării au rămas fără morminte. Monumentul simbolizează aceste morminte.
La această solemnitate au asistat: familia Eroului, reprezentanți din partea Societății „Cultul Eroilor“, Baroului Ilfov, Ministerului Armatei și un public foarte numeros.
Un Escadron de onoare pe jos din Regimentul 9 Roșiori cu drapel și muzică a dat onorurile militare.

*
*          *

Victor Ioachimovici, doctor în drept dela Paris, locot. în rezervă  în Regimentul 36 Vasile Lupu, pleacă la decretarea mobilizării în 1916 să-și facă datoria pe câmpul de luptă atât de însuflețit, încât ultimele cuvinte ce-l despart de cei dragi de acasă, sunt de un eroism impresionant: „De va fi să fim împresurați, eu n`am să mă predau“. Ș`a plecat.
Aceste cuvinte sunt gravate și pe monument. Se avântă aprig în sângeroasa bătălie dela Staroselo. Bulgarii împresoară armata română. Alături de Victor Ioachimovici luptă vitejește Curtovici și Feraru și mulți alții, dar aceștia cad întâi.
Eroul continuă lupta, dar e prea slab față de cei ce-l înconjoară, și preferă moartea decât predarea. Își rupe sabia, iar cu revolverul își descarcă două gloanțe în inimă și se prăbușește în Dunăre.
Acesta îi este mormântul. Ultimele lui cuvinte au fost: „Trăiască România Mare“.

*
*          *

Tatăl Eroului a realizat o operă de artă adevărată, cât și de pioasă solicitudine creștinească, înălțând un monument, nu numai în amintirea fiului său, ostaș fără mormânt, dar și întru amintirea și gloria tuturor luptătorilor dela Turtucaia.
Monumentul, prin înfățișarea lui, prin totalitatea imaginelor ce reprezintă, și a simbolurilor cu înțeles adânc ce poartă – el însuși simbolic – este un exemplu și un isvor de inspirație, nu numai pentru operele comemorative pentru Eroi, dar și pentru cultul morților în general.
Această valoare a monumentului, cât și dorința de a pune un model deosebit, la îndemână celor ce vor să comemoreze un scump dispărut, fie din lumea Eroilor, fie din lumea tuturor, ne-a îndemnat să publicăm acest supliment al revistei „România Eroică“, cu descrierea monumentului, explicarea imaginelor și simbolurilor ce poartă, cât și cuvântările înălțătoare ținute la solemnitatea desvelirei.
 
România Eroică, Supliment 1930, p. 2.


Lecție deschisă despre monumentele eroilor din Capitală
 

,,Statuile, monumentele și lăcașurile de
odihnă ale eroilor și martirilor neamului
sunt pentru trupul țării, ca și icoanele din casele noastre. (N. Iorga)

 
Marți, 18 octombrie 2022, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a desfășurat o activitate educativ-comemorativă din cadrul Proiectului Erou în suflet de copil, la sediul Școlii Gimnaziale nr. 279 din București.
În cadrul a trei lecții deschise, specialiști ai Oficiului le-au vorbit elevilor despre domeniul cultul eroilor în România și despre importanța existenței în țara noastră a unei instituții care acționează permanent pentru conservarea monumentelor și necropolelor dedicate militarilor români care au căzut la datorie pentru Patrie, precum și pentru perpetuarea respectului pe care generațiile care le-au urmat îl datorează acestora.
Lecțiile deschise desfășurate la unitatea de învățământ din Capitală au pus accent pe o serie de monumente comemorative de pe raza municipiului București, reprezentative pentru identitatea comunității în care se află. Monumentele și parcelele de război care au fost prezentate elevilor amintesc de eroii neamului românesc care au căzut în al Doilea Război Balcanic, în Primul și al Doilea Război Mondial, precum și în teatrele de operații, unde Armata Română a desfășurat misiuni în ultimii ani.
O atenție deosebită a fost acordată Mormântului Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, simbolul eroismului românesc, precum și faptului că anul viitor se aniversează Centenarul Ostașului Necunoscut al României.
De asemenea, având în vedere principiile care guvernează domeniul cultul eroilor la nivel național și internațional – nediscriminarea, toleranța, reconcilierea între popoare, pacea – specialiștii Oficiului le-au relatat elevilor că România, a fost printre primele țări care, după Primul Război Mondial, au acordat același respect și militarilor de altă naționalitate căzuți la datorie și înhumați pe teritoriul țării noastre. În context, a fost prezentat Monumentul eroilor francezi din Grădina Cișmigiu.
Interesul pe care elevii l-au manifestat față de domniul comemorării eroilor, reprezintă o motivație suplimentară pentru Oficiul Național pentru Cultul Eroilor să continue seria activităților din cadrul proiectului Erou în suflet de copil, aflat anul acesta la cea de-a treia ediție.

 




 


TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

 

În toamna anului 1916, a avut loc bătălia de la Brașov pentru apărarea trecătorilor din Munții Carpați. În acest context, s-au desfășurat luptele de la gara Bartolomeu, pe care Gazeta Transilvaniei le invoca în articolul publicat în anul 1921, și pe care urmează să îl redăm în continuare.

                                                          
„O SERBARE PIOASĂ
 

Ținutul Bârsei ca și orașul Brașov, au fost în toamna anului 1916 teatrul unor lupte sângeroase și disperate. Nevoită să se retragă în fața inamicului superior ca număr și armament, unitățile armatei Române, au susținut o luptă pe viață și pe moarte, cedând numai după sângeroase ciocniri terenul.
Mulți eroi, în cea mai mare parte necunoscuți și-au găsit moartea pe aceste câmpii, în luptele din preajma Brașovului și mai ales în luptele de la Gara Bartolomei.
Osemintele acestor eroi au fost adunate de mâini pioase într`un cimitir comun lângă gara Bartolomei pentru aducerea aminte a generațiilor de mâine, pentru recunoștința ce o datorăm celor ce s`au jertfit pentru neam.
Cea mai grăitoare dovadă, despre recunoștința ce o datorăm desrobitorilor Ardealului, au dat-o însăși iubiții noștri Suverani, cari au ținut să fie de față la această serbare pioasă.

 
Baia de sânge de la Bartolomei
 

Unul din cele mai sângeroase episoade ale luptelor din toamna lui 1916, s`a petrecut fără îndoială la Bartolomei. Armata a II română fiind în retragere, o companie din regimentul 45 infanterie (Vlașca) primise ordinul să oprească înaintarea inamicului desfășurându-se în linie de trăgători dealungul liniei ferate, iar o altă jumătate de companie sub conducerea căpitanului Christescu, dincolo de gara Bartolomei.
Armatele inamice înaintau din trei direcții din spre Făgăraș, Sf. Gheorghe și Feldioara.
Timp de 2 zile unitățile românești așezate dealungul liniei ferate, au susținut lupta care se desfășurase între Sf. Petru și Brașov, oprind înaintarea dușmanului și înlesnind astfel retragerea grosului armatei Române.
A fost o lupta uriașă, în cursul căreia compania și jumătate din regimental 45 își cheltuise întreaga muniție.
Inamicul văzând rezistența îndârjită ce i se opunea, crezu că are în fața sa o puternică ariergardă românească. Concentră deci forțe și mai mari și în noaptea spre 10 Octombrie, efectuă trecerea liniei ferate mai sus de Bartolomei, silind jumătatea de companie să se retragă din fața inamicului.
Prin retragerea aceasta subită, în decursul nopței, aripa stângă a liniei de trăgători care se află înșirată dealungul căei ferate de dincoace de gară rămase descoperită și neînștiințată de cele întâmplate.
Inamicul care trecuse astfel linia ferată folosindu-se de întunericul nopței, a strecurat două mitraliere într-un canton de lângă gară, așezându-le într`un canton de lângă gară, așezându-le într`un geam spre flancul stâng al liniei de trăgători, iar în spatele chiar al liniei românești se furișaseră soldați germani înarmați cu granate de mână.
În zorile dimineței de 10 Oct. compania s`a trezit deodată luată din flanc de un foc ucigător de mitraliere. Mulți soldați au căzut chiar în primele momente.
Cei rămași în viață au început să se retragă. Făcând însă câți-va pași înapoi au fost întâmpinați cu granate de mână. Din cei 250 de soldați câți se găseau acolo nici unul nu a scapat cu viață. Toți au fost uciși în mod barbar din flanc și din spate.
Actul acesta de cruzime pe care-l recunoaște și inamicul în descrierea luptei de la Bartolomei, a fost fără de îndoială un act de răzbunare pentru lupta de 2 zile pe care au susținut-o eroii români căzuți.
Imediat după luptă un ofițer inamic a fotografiat linia de trăgători cu soldați români uciși, pe care o reproducem.

 
Cimitirul și monumentul
 

Când treci bariera Brașovului vechiu spre drumul Stupinei; ochiul ți se oprește asupra unui nou cimitir care se înalță la dreapta dealungul liniei ferate, pe locul unde acum 5 ani sângele a curs șiroaie...
Este cimitirul eroilor de la Bartolomei, care cu ajutorul d-lui căpitan Iorga, un om de inimă și de inițiativă, a luat în scurt timp ființă devenind un loc pios de pelerinaj pentru toți cei cari știu să prețuiască și să cinstească jertfa neprihănită a mucenicilor unui neam, scăpat prin jertfa lor din lanțurile robiei.
Cimitirul a fost ridicat cu multă trudă deasupra liniei ferate și are o lungime de 250 metrii. Sunt 18 morminte înzestrate cu ornamente, cu straturi de flori și de verdeață.
În mijlocul cimitirului se înalță un monument masiv de o înălțime de aproape 3 metrii. Pe un piedestal masiv, construit din blocuri de piatră, este fixat un vultur – simbolul gloriei veșnice. – Monumentul e încadrat de 8 obuze mari de piatră legate cu lanțuri mari de fer.

 
Serbarea
 

Cu toată vremea rece și ploioasă, brașovenii au venit în număr mare la serbarea pioasă pentru inaugurarea monumentului eroilor de la gara Bartolomeiu. Orașul a fost frumos pavoazat – în special calea Victoriei (str. Fântânei) și str. Lungă erau ornate cu verdeață și steaguri.
Ordinea polițienească era ținută de jandarmi și sergenți călări. Serbarea s`a desfășurat impunătoare și în perfectă ordine.
MM, LL, Regele și Regina, însoțiți de A.S.R. Principle Moștenitor și Principesa Maria au sosit în gara de Nord la ora 11, primiți de d-nii prefect al județului, primarul orașului și prefectul poliției. Primarul orașului d-l dr. Schnell, a salutat pe Suverani, oferindu-le tradiționala pâine și sare.
Dela gară s`a format un cortegiu regal de automobile, în cap cu două automobile în cari se aflau șefii autorităților civile.
Sosirea MM, LL la Bartolomeiu a fost salutată cu mii de urale entuziaste. Regele și Principele Moștenitor au trecut în revistă gărzile de onoare ale celor 15 regimente, reprezintate la serbare. În mormintele dela Bartolomeiu sunt eroi, soldați și ofițeri din (..0) regimente, cari au trimis steagurile lor să fâlfâie deasupra monumentului ridicat pentru glorificarea faptelor lor.
Suveranii iau loc în tribună și serviciul divin începe, oficiat de protopopii dr. V. Saftu și Borzea de la Făgăraș și Comănescu dela Codlea, înconjurați de preoții Prișcu și Stinghe (Sf. Nicolae) Maximilian (Brașovul – vechi), Mereț (Cetate), Greceanu (Herman), Simption (Săcele) și Furnica.
Protopopul Brașovului, dr. V Saftu ridică o înălțătoare rugăciune pentru sănătatea MM. LL.și a întregei dinastii, – apoi, inspirit de glasurile eroilor, serafimii în Ceruri, amintește porunca lor la iubire, pace și muncă pentru refacerea țărei.
Prefectul județului, d-l V. Mateescu, într`o descriere a luptelor după un scriitor german, predă monumentul în grija orașului. Termină strigând Trăiască MM. LL. Regele și Regina și Principele Moștenitor.
Primarul Brașovului, Dr. Schnell, citește în românește, angajamentul pios de-a păstra cu sfințenie monumentul eroilor dela Bartolomeiu și aduce omagiul orașului Suveranilor.
D-na general Dragalina, membră a Soc. Mormintele eroilor, aduce mulțumiri pentru felul cum Brașovul știe să aducă recunoștință eroilor. Arată care este datoria noastră față de aceia cari au repus cununa gloriei unui neam întreg.
Cel din urmă ia cuvântul d-l (…) Găvănescu care aduce într`o (…) mai cuvântare, salutul oștirei din corpul VII de armată și încredințarea dragostei și supunerei soldatului față de MM. LL. Regele și Regina. Dovezile acestora sunt jertfele eroilor cari au fost și astăzi sărbătoriți pios în prezența Suveranilor.
Apoi, MM. LL. Principele Moștenitor și Principesa Maria însoțiți de suită depun crini albi pe morminte. M.S. Regele cere să-i fie prezentat căpitanul I. Iorga pe care-l felicită călduros. M.S. Regina, de-asemenea mulțumește căpitanului Iorga pentru ceea-ce a făcut la Bartolomeiu ca să eternizeze sacrificiul eroilor.
Serbarea s`a terminat prin defilarea trupelor și a gărzilor de onoare cu cele 15 drapele. În ovațiuni nesfârșite Suveranii au plecat la ora 1 la gara mare, de unde cu un tren special s`au dus la București.“


(După Gazeta Transilvaniei)
România Eroică nr. 3 din 1921 p.p. 7,8,9.

 

 


Ceremonia de strămutare a osemintelor militarului italian Giovanni GUARIO 

„Eroii nu ne parăsesc nicicând
Li se aud profunzi prin secole paşii
Noi trecem toţi, ei rămân vibrând
Mereu contemporani cu toţi urmaşii.“
(Al. Andriţoiu)

 
Marți, 11.10.2022, începând cu ora 11.00, a avut loc ceremonia de strămutare a osemintelor militarului italian Giovanni GUARIO, înhumat în cadrul Cimitirului de Onoare Italian Ghencea, din municipiul București.
Activitatea de strămutare s-a desfășurat în baza prevederilor Acordului interguvernamental  româno-italian privind mormintele de război, semnat la Bucureşti la 9 iulie 2015, cadru legal care reflectă preocuparea autorităţilor celor două state pentru cinstirea memoriei eroilor, precum şi pentru protejarea mormintelor şi operelor comemorative de război dedicate acestora.
Pe teritoriul statului român, au murit şi au fost înhumaţi peste 1.600 de militari de naţionalitate italiană, care au făcut parte din armată austro-ungară sau au fost prizonieri de război în prima conflagrație mondială. Inaugurat în cursul anului 1929, Cimitirul de Onoare Italian Ghencea din municipiul București adăpostește osemintele militarilor italieni, centralizate în perioada interbelică de pe tot cuprinsul României.
Evenimentul comemorativ a fost organizat de către Ambasada Republicii Italiene în România, prin Biroul Atașatului Apărării Italian la București, cu sprijinul structurilor specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, respectiv Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul“ și Comandamentul Garnizoanei București.
Activitatea s-a desfășurat la inițiativa familiei eroului italian Giovanni GUARIO, având ca obiectiv repatrierea rămășițelor pământești ale acestui brav ostaș, decedat în municipiul Sighișoara, la data de 25 noiembrie 1918.
Participanții la ceremonie au fost cuprinși de emoţie, în semn de respect pentru memoria eroului italian, dar și pentru camarazii săi de arme înhumaţi în necropola de război. Ceremonia de strămutare a constituit, de asemenea, un prilej de reflecţie asupra sacrificiului eroilor, indiferent de naţionalitate, morţi în luptă sau în prizonierat, toţi punând interesul Patriei mai presus decât propria existenţă.

 


 



TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

 

Voluntara  
Episod din luptele de la Mărășești de R.M.
 
 În cripta eroilor din Mausoleul Neamului dela Mărășești, printre osemintele eroilor cunoscuți și necunoscuți așezate acì, spre veșnică odihnă, sunt și o mână de oseminte mici, ale unui copil, să tot fi avut 16 ani.
Aceste oseminte încununate și ele de aureola zilelor de glorie ale Neamului Românesc, sunt ale fecioarei Maria Ion Zamfir din Mărășești, iar împrejurările în care această copilă a căzut jertfă nechemată dar primită pe altarul de sacrificii al răsboiului nostru de întregire, sunt pe cât de simple pe atât de duioase și iată cam cum se toarce firul povestirei acestor împrejurări.
Erà în preajma luptelor dela Mărășești. La observatorul dela Rateșul lui Haret (Putna), nu departe de Răzoare, erau 2 ostași. Unul se urcase într`un copac înalt de unde putea să vadă mai bine mișcările inamicului și comunica cele ce vedeà celuilalt soldat, care în genunchi, lângă copac, le transmiteà prin telefon la postul de comandă.
Bombardamentul era rar și de o parte și de alta; când și când câte o vâjâitură urmată de trăznetul exploziei, pe când gloanțele, țiuiau și sbârniau într`una ca niște roiuri amestecate de țânțari și albine uriașe.
Deodată ostașul din copac băgă de seamă că vorbește singur și că tovarășul lui de jos nu mai comunicà nimic la telefon. În acelaș moment telefonul prinse a sbârnâi, dar înăbușit, ca și cum ar fi fost închis într`o cutie. Fără a se uità în jos, spre a nu pierde din ochi mișcările dușmanului, strigă la el:

”Mă, da tu de ce taci? N`auzi cum sbârnâe telefonul? Hai! Spune că și pe sub geana
delușorului din dreapta au prins a se strecurà infanteriști… Hai zi! Ce taci?...D`apoi tu ăi fi dormind acù? Și de data asta uitându-se în jos își văzù tovarășul răsturnat peste telefonul care sbârnâià într`una.
Cam pricepù el ce s`a întâmplat și cu o strânsoare de inimă își mai aruncă odată ochii de cercetă zarea și se coborî repede din copac.
Telefonistul căzut peste aparat, era mort. Un glonț îl răzbise drept în inimă și se stinsese fără strigăt, fără gemet, așà deodată cum ai stinge o lumânare... Și telefonul sbârnâia într`una… Pe semne comandantul aveà zor să știe ce mai face inamicul. Dar ostașul coborît din pom, lasă că erà amărât de moartea camaradului, dar știà și nu prea știà bine seama telefonului și luându-l în mână începù a-l sucì și a-l învârtì doar de i-o aflà meșteșugul. Tot strângându-l de ici, apăsându-l colo și vorbind în pâlnie se pomeni ca o nemerì, căci fu auzit și întrebat ce s`a întâțmplat și ce mai este, iar el raportă scurt și repede cele văzute și întâmplate, cerând un om în locul celui căzut.
Dar oameni pentru telefon nu mai erau, toți cei rămași până acum teferi stau cu arma în mână, gata să năvălească în dușman, așà că ostașul nostru primì ordinul de a observà și comunicà singur cum va putea mai bine.
Tocmai se uità să-și aleagă un loc unde să poată vedeà bine și de jos, când, zări pe cineva din spre sat alergând spre dânsul, și rămase uimit, când se pomeni lângă el cu o fată, cam bălae, chipeșă și vioaie care-i zâmbià cu prietenie, dar care încremeni și lăcrăma când dădù cu ochii de cel întins fără suflare lângă copac.
Ostașul încremenì și el o clipă cu ochii la fată, că erà mândră și-i aminteà pe         soru-sa și pe toate fetele de o seamă rămase acolo în satul ocupat de dușman. Dar își reveni și reamintindu-și însărcinarea ce avea și care nu suferea întârziere, întrebă pe fată, ca una ce cunoșteà locul mai bine, de unde s`ar vedeà de jos mai bine zarea spre dușman.
Pe semne că fata erà deșteaptă și curagioasă și pricepù numai decât ce s`a întâmplat și încurcătura ostașului, că răspunse:
Apoi numai din copacul ăsta se poate vedeà bine, dar d-ta cu telefonul nu te poți suì
și eu la telefon nu pot vorbì, așà că am să mă sui eu în copac și ți-oi spune tot ce oi vedea câtu-i e zarea.
Ostașul vru să se împotrivească, mai ales că gloanțele roiau acum mai dese și
bombardamentul de artilerie se întețise și el, dar rămase pe buze cu cuvintele:
Nu te urcà, că te împușcă..., pe când fata sprintenă se și cățără ca o pisică în copac
și cât ai clipì fu în vârf de unde-i strigă:
Nu te teme că mă împușcă, că ori nu mă vede, ori de m`or vedeà, vede că`s femee
și doar nu se răsboiesc ei cu femeile…
Socoteală copilărească, dar nu erà vremea acum de nici un fel de tocmeală. Ostașul tăcù și fata cercetând zarea începù să spuie ce vede, însă în loc să stea mai ascunsă, în frunziș, sau după tulpină, ea se tot aplecà, se cățărà tot mai sus, dând crengile și frunzele la o parte spre a vedea mai bine mișcările de împotrivire ce făceau ai noștri, și care-i bucurau sufletul de-i luminà fața ca la îngeri.
Un obuz căzut în apropiere explodă cu o detunătură ca de trăsnet...
Dă-te jos!, strigă soldatul către fată, îngrijat acum mai mult de soarta ei.
Fata râse:
Nu mă dau, că nu mi-e frică, și apoi ia te uită ce de mai Nemți vin dinsprte colțul

pădurii. Rânduri, rânduri ies și se tot avântă spre ai noștri!!...
Înmărmurit de curajul fetei, ostașul nu-i mai zise nimic, ci comunică la telefon spusele fetei.
Dar, un alt obuz venì urlând ca o spaimă de cutremura cu el întreg văzduhul și se abătu cu un trăsnit mai năprasnic, de data asta chiàr în fața copacului la câțiva pași...
Sfărâmăturile împreună cu pământul răscolit împroșcă tot copacul și ... telefonul sbură împreună cu mâna ce-l țineà...
Când ostașul se deșteptă din emoțiunea în care-l aruncase explozia și durerea ranei sale, se uită în copac. Fata nu mai erà. Îngrozit plecă ochii în jos spre a vedeà ceiace ghicise: Fata zăceà jos într`un lac de sânge ce-i curgea din cap. O schijă de obuz o lovise în frunte.
Se târî până la ea. Era fără suflare. Câteva raze de soare strecorate printre frunzele copacului îi mângâiau obrajii.
Atât a fost...
Postul de observație dela rateșul lui Haret își făcuse până la sfârșit datoria, iar duhul răsboiului primise pe lângă jertfele ce-și alesese și pe aceia ce se oferise singură.
... Nu i-a fost dat să trăiască, să fie soață, să fie mamă duioasă cum e chemarea femeilor în lume, ci în locul îmbrățișării mirelui, i-a fost dat copilă încă, îmbrățișarea de foc a glontelui ucigător, iar din sângele ei nu i-a fost dat să nască prunci, ci nevinovat și generos a curs pe pământul iubit ce până ieri cutreerase și însemnase cu toate amintirile copilăriei ei.
Odihnește-te în pace copil viteaz care ai nesocotit moartea, la loc de cinste, alături de camarazii tăi căzuți ca și tine vitejește pe câmpiile străbune, pentru apărarea și întregirea lor și fiți siguri cu toții că dacă toate trec și toate se uită în lumea asta, sacrificiul vostru glorios este veșnic, fiind pecetluit cu sângele vostru pe pământul ce ați apărat și înscris cu litere de văpae în chiar veșnicia în care ați intrat.
VII 1.24   R.M.

 
România Eroică Nr. 5-6/1924 pp.2-3.


TRADIȚIA CULTULUI EROILOR ÎN INTERBELIC
 

 

Anul acesta se împlinesc 90 de ani de la inaugurarea, la data de 9 octombrie 1932, a monumentului eroilor din Comuna Fratoștița, Jud. Dolj. Cu acest prilej, redăm articolul publicat în numărul 10-12, Octombrie-Decembrie 1932 al revistei România Eroică despre acest eveniment.
 
MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA FRATOȘTIȚA
(fragment)
 
În ziua de 9 Oct, 1932 s`a serbat desvelirea monumentului eroilor din Comuna Frătoșița, Jud. Dolj, în prezența clerului și autorităților, cu această ocaziune s`a relevat activitatea culturală depusă de această comună.
Datorită membrilor „Casei Naționale de sfat și citire“ din această comună, s`au strâns până în prezent peste 1500 de cărți, 10 reviste populare în abonament anual, etc.
În cadrul frumoasei activități, s`a instalat un aparat de Radio, se urmărește apoi promovarea și întreținerea obiceiurilor românești în port, jocuri și cântece, se caută reînvierea cusăturilor românești prin instituire de premii pentru cele mai bune realizări.
Frumoasele rezultate căpătate în urma  muncii depuse de cetățenii acestei Comune și mai ales de D-l Căpitan Ureche, președintele Casei de Cetire și al Comitetului de Construcție al Monumentului, pot servi drept pildă tuturor locuitorilor acestei țări.
[…]
E.M.K.
România Eroică Anul XIII – Nr. 10-12, Octombrie-Decembrie 1932, p. 18.

 

 

CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC



La trei ani de la înființarea sa, la 12 septembrie 1919, Societatea „Mormintele Eroilor căzuți în Război“ publica în numărul III al revistei România Eroică, Darea de Seamă a Adunării Generale a Societății, cuprinzând un rezumat al bilanțului activității pentru anii 1921-1922. După cum reiese din prezentarea de mai jos, materialul reprezenta un volum de 80 de pagini, conținând toată activitatea depusă de către membrii societății, în cei doi ani de referință.
 
Asupra Adunărei Generale a Soc. Mormintele Eroilor Căzuți în Războiu
 
Joi, 15 iunie trecut, la ora 4 după prânz, a avut loc în sala de arme a Cercului Militar din Calea Victoriei, București, Adunarea Generală a Soc. Mormintele Eroilor, căzuți în războiu, sub preșidenția I.P.S. Mitropolit Primat al României, Miron Cristea, care e și Președintele activ al Societăței.
Membrii fiind în numărul cerut de statute, s`a dat lectură Dărei de Seamă a Comitetului Central al Societăței asupra activităței ei pe anul 1921-1922, care activitate este rezumată într`un  volum de aproape 80 de pagini imprimat, unde se găsesc toate datele și toată munca depusă în cursul anului 1921-22 atât de Comitetul Central cât și de către toate Comitetele filiale din țară, cum și rezultatele și succesele dobândite în misiunea propusă prin statutele și regulamentul Societăței.
Spre a se vedea toată desfășurarea de energii și sacrificiile făcute de Societate în misiunea ei, nu se poate vedea mai esplicit și documentat decât procurându-ți această Dare de Seamă.
Totuși, de și spațiul nu ne îngăduie a reda și noi cifrat această nobilă și înălțătoare activitate a ei, vom da numai un scurt rezumat în aceea că, în cursul anului budgetar, trecut, al Societăței, Comitetul Central împreună cu Comitetele din provincie, a înființat un număr destul de însemnat de cimitire, împrejmuindu-le și înfrumusețându-le cu plantații de arbori și flori și cu aleie; iar în unire cu Comitetele Mormintelor Eroilor din Străinătate, și a delegațiilor Crucei Roșii Franceză, Engleză și Americană, a înființat și sprijinit la îngrijirea cimitirelor de eroi prizonieri români din Italia, Franța, Germania, etc., și care cimitire după ilustrațiile redate în revista noastră, nu pot face decât cinste atât sprijinitorilor noștri aliați, cât și Comitetului nostru Central.
Tot societatea, ca și în exercițiile trecute, a procedat la deshumarea a zeci de mii de eroi români, francezi, etc., căzuți pentru patrie pe meleagurile pământului românesc: pe cei ceruți de familii i-a transportat la cimitirele din localitățile cerute, iar restul, pe acei împrăștiați sau acoperiți de tranșee i-a îngropat la cimitirele de Eroi. Tot societatea a încurajat ridicarea de monumente pentru comemorarea actelor de vitejie și a marelor jertfe a armatei noastre pentru înfăptuirea marelui nostru ideal istoric;  a ridicat un număr însemnat de troițe pe mormintele ofițerilor și a vitejilor morți, care s`au deosebit prin actele lor de bravura pe câmpul de luptă. Afară de aceasta, Comitetul Central a încurajat și partea sufletească a operei sale, sprijinind și un organ de publicație, care azi ca tehnică și ca conținut și-a dobândit un loc de cinste printre publicațiile de educație națională dela noi și care organ e însuși revista noastră și în care redăm această lămurire asupra Adunărei Generală a Societăței Mormintele Eroilor.
 
Ioan Dragoslav
România Eroică Nr. 3, iunie 1922


 


Luptele din Cehoslovacia între istorie și memorie: însemnările unui veteran de război

Prin amabilitatea doamnei Giana Pătrașcu, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a primit un material documentar intitulat „Memorialul unui veteran de război“, care conține memoriile unchiului său, Stan Plopeanu, combatant în cel de-al Doilea Război Mondial.
Stan Plopeanu s-a născut în satul Râmnicelu, judeţul Brăila. După absolvirea școlii primare din satul natal, a urmat Şcoala Normală din Buzău și Școala de Ofiţeri de Rezervă din Ineu, pe care a absolvit-o în martie 1944 cu gradul de sublocotenent. A fost mobilizat ca ofițer în Regimentul 38 Infanterie „Neagoe Basarab“ Brăila, Divizia 10 Infanterie.
În paginile lucrării sale, care are ca motto cuvintele „Dăruiesc aceste însemnări memoriale vouă, nepoților și celor care îndrăgesc glia noastră strămoșească sfâșiată deseori, dar reîntregită întotdeauna, prin sacrificii și jertfe de români“, veteranul relatează aspecte de pe front, trăite pe viu, în cele mai grele lupte duse de Armata României pe Frontul de Vest, în Ungaria și Cehoslovacia. Aici a luptat, a fost rănit, a suportat durerea pierderii camarazilor, și cel mai important, a supraviețuit ororilor războiului.
Pentru modul exemplar cu care și-a îndeplinit misiunile de luptă încredințate, combatantul a fost decorat cu ordinul „Coroana României“ cu spade clasa a V-a și citat pe ordinul de zi al Diviziei 10 Infanterie.
Lucrarea memorialistică este structurată în douăzeci de capitole („Evenimente fierbinți din august 1944“; „Botezul focului și luptele de la Slobozia“, „Deplasarea în Valea Prahovei pentru securitatea zonei“; „Gânduri necurate ale aliaților și pătrunderea în linia de bătaie a frontului“, „Violentele încleștări cu hitleriștii în localitățile Senná și Lešt, „Jertfele asaltului pentru cererirea fortăreței Oremov Laz, „Bătălii dezlănțuite cu sălbăticie în direcțiile localităților Lonec-Pliešovce “; „Ofensiva în forță a grupului de case, plin de mistere din Ohomi Dom“, „Momente de derută și noi victorii în văile râului Nitra“, „Vacarmul înfiorător pentru cucerirea blestematei cote 507, „Cetatea de foc Dubove supusă unui atac decisiv, „Forțarea râului Hron și pătrunderea în defileul Kozelnik“, „Momente de derută și noi victorii în văile râului Nitra“, „Cucerirea zonei dintre apele râurilor Vah și Morava“, „Creșterea ritmului ofensivei și străpungerea zidului de pe înălțimea Radosov“, „Rănit în încleștarea brutală și crudă cu inamicul, părăseam frontul cu inima învăluită de mâhnire, „Călătoria spre Țară: consecințe nefaste ale războiului, gânduri și reflecții“, „Întâlnirea cu satul natal înmărmurit de durere: destăinuiri, mărturii, tradiții“, „Victoria și pacea înrobitoare“, „Tendința de rusificare a națiunii române și falsa veșnicie a comunismului“).
După cum este consemnat și în documentele militare, în perioada decembrie 1944-mai 1945, Armata Română a desfășurat operațiuni militare pe teritoriul actual al Slovaciei și Cehiei. Eroii Armatei Române căzuți în luptele purtate la Banská Bystrica, Brezno, Buzica, Detvo, Lešt, Oremov Laz, Veľká Lúka, pe piscurile munților Javorina, pe Nitro sau pe Horn și în multe alte câmpuri de lupte, au fost centralizați în Cimitirul de onoare al eroilor români din localitatea slovacă Zvolen.
În „Memorialul unui veteran de război“ sunt menționate numele unor militari din Regimentul 38 Infanterie, căzuți pe teritoriul Slovaciei. Amintim câteva dintre numele eroilor ale căror rămășițe pământești au fost centralizate în Cimitirul de onoare de la Zvolen: sublocotenent Iulică Ungureanu (mort la Cota 665), sublocotenent Ioan Beșliu (mort la Cota 665), sublocotenent Anghel Spiridon (mort la Varoschova), locotenent Ionel Marcu (mort la Perín-Chym), căpitan Emil Băjescu (mort la Banská Bystrica), căpitan Ion Maxim (mort la Pivín), caporal T. R. Gheorghe Zor/Zoe? (mort la Zvolenská Slatina), plutonier T.R. Mihai Constantinescu (mort la Čierny Balog), etc.
Lista eroilor români înhumați la Zvolen poate fi consultată la Cimitire și monumente militare românești din Slovacia
Pentru poporul slovac, românii sunt considerați eliberatori. În Slovacia se află cel mai mare cimitir de onoare românesc din străinătate, iar în peste 50 de localități slovace au fost realizate opere comemorative de război care poartă simboluri ale recunoștinței pentru Armata română. Monumente, troițe și plăci comemorative sunt amplasate în localități precum Banská Bystrica, Bohonice, Kalnica, Kremnica, Krupina, Lučenec, Michailova, Pliešovce, Piešťany, Poniki, Trenčianske Teplice, Stará Turá, Veľ. Čepčín, Nové Mesto nad Váhom, etc.
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Stan Plopeanu, și-a dedicat viața nobilei misiuni de dascăl, instruind și educând generații de elevi și tineri.


Portrete de eroi
Sublocotenent Gheorghe I. Crăiniceanu


În lunile aprilie - mai 1945 au avut loc ultimele acţiunile militare de pe frontul european, care aveau să ducă la capitularea Germaniei naziste.
Armatele 1 și a 4-a române au dus lupte crâncene în Munții Tatra Mică și Carpații Albi, au forțat râul Vah și au participat la operațiile pentru eliberarea unor localități, printre care Bátovce, Piešťany, Nové Mesto, Uherskỳ Ostroh, Kroméřitž, Kojetín, etc.
Printre militarii români care au căzut eroic la datorie, la 24 aprilie 1945, în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, a fost și sublocotenentul Gheorghe I. Crăiniceanu.
Pentru faptele sale de vitejie a fost decorat cu ordinele „Coroana României“ clasa a V-a și „Mihai Viteazul“ clasa a III-a.
Rămășițele pământești ale eroului au fost centralizate în anii '50, în Cimitirul de onoare al eroilor români din oraşul Zvolen, Republica Slovacia, cea mai reprezentativă necropolă de război românească din străinătate.
În acest cimitir au fost centralizate, în morminte individuale şi comune, rămăşiţele pământeşti a peste 10.000 militari români. Ofiţerii şi subofiţerii au fost înhumaţi în morminte individuale, iar soldaţii au fost înhumaţi în morminte comune, în ordinea alfabetică a localităţilor de unde au fost exhumate rămăşiţele pământeşti ale acestora; fiecare mormânt comun are montată o placă din bronz, pe care sunt inscripţionte numele tuturor eroilor înhumaţi în mormântul respectiv. Pe însemnele de căpătâi ale militarilor neidentificaţi, este inscripţionat textul „Erou român necunoscut”.
Evidența morților de război români idențificați nominal și înhumați în cimitirul de onoare din Zvolen, poate fi accesată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor la secțiunea Lista morților de război din al Doilea Război Mondial.

*

Gheorghe Crăiniceanu s-a născut la 7 noiembrie 1919, în comuna Galbeni, judeţul Neamț. După absolvirea liceului din orașul Roman, a ales meseria armelor şi a urmat, în perioada 1940-1941, Şcoala militară de ofițeri activi de infanterie pe care a finalizat-o cu gradul de sublocotenent. A fost încadrat la Regimentul 11 Infanterie, cu care a participat la grele lupte duse de Armata României pe Frontul de Vest, pe teritoriul actual al Slovaciei și Cehiei.
 


 


MĂRTURII DE PE FRONT
 



 


MĂRTURII DE PE FRONT
 



 


MĂRTURII DE PE FRONT
 


MĂRTURII DE PE FRONT
 


 


"TRADIȚIA CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC"


În contextul sărbătoririi, în luna septembrie a.c., a 103 ani de la înființarea, la data de 12 septembrie 1919, a Societății „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război“ (denumită societatea „Cultul Eroilor“, începând cu anul 1927), prezentăm, în continuare, articolul publicat în revista România Eroică la împlinirea a 10 ani de activitate a societății, cu prilejul organizării – la data de 16 mai 1929 – a unei expoziții omagiale pe această temă.
 
Expoziția Societății ”Cultul Eroilor”
(PARCUL CAROL I PAVILIONUL BANAT)
 
În cursul acestui an Societatea împlinind 10 ani de activitate a organizat o expoziție în legătură cu cultul eroilor.
Această expoziție s`a inaugurat la 16 Mai a.c. în prezența  A.S.R. Principesa Elena și a Î.P.S.S. Patriarhului Dr. Miron Cristea, Înalt Regent, Președintele Soc. „Cultul Eroilor“.
Guvernul a fost reprezentat prin Domnul Iuliu Maniu președintele Consiliului de Miniștri, general Cihoski Ministrul de Răsboi, Costăchescu Ministrul Instrucțiunii, Gr. Iunian Ministrul Justiției, I. Mihalache Ministrul Domeniilor, Pan Halipa Ministrul Lucrărilor Publice, Mironescu Ministrul Afacerilor Străine, Eduard Mirto Subsecretar de stat la Interne. Din partea armatei au asistat d-nii: G-ral de Corp de Armată, Mărdărescu, G-ral de Divizie Petalla G-ral de Divizie Rudeanu, G-ral D. Popescu Secretar General al Ministerului de Răsboi, General Panaitescu Comandantul Corpului II Armată, General Eracle Nicoleanu Prefectul Poliției Capitalei, General Manolescu directorul general al Societății, General N. Negreanu director superior și Lt.-Colonel Makarovitsch director, D-nul Căpitan Vittorino Vespassiani de la Legația Italiană.
Î.P.S.S. Patriarhul, Președintele Societății a ținut următoarea însuflețită cuvântare:
 
ALTEȚĂ REGALĂ ȘI
IUBIȚI CREDINCIOȘI
 
Înțeleptul Solomon în ale sale „Proverbe“, ne spune: ”Până ajungi la cinste, trebuie să suferi mult”.
Tot astfel datu-i-a fost poporului nostru românesc să sufere nesfârșit de mult, timp de veacuri, până să ajungă la cinstea de care se bucură astăzi printre popoarele europene.
Și drept răsplată a îndelungatelor și grelelor noastre suferinți, bunul Dumnezeu ne-a făcut parte să ne vedem visul nostru împlinit, sub sceptrul prea gloriosului adormit întru Domnul Rege Ferdinand   I.
Sângele din belșug jertfit al ostașilor vechiului Regat frământatu-s`a cu glia strămoșească, formând temelia solidă, pe care s`a ridicat edificiul mândru al României Mari.
O nobilă și pioasă și patriotică datorință ne îndemna, să cinstim memoria celor ce prin jertfa lor ne-au adus întregirea Neamului.
Din nevoia de înfăptuire a acestei înalte îndatoriri naționale, a luat naștere în 1919 Soc. „Mormintele Eroilor“, devenită azi „Cultul Eroilor“, chemată fiind ca prin opera sa să vorbească viitorimii despre jertfele și izbânzile noastre, despre frumusețea virtuților ostașilor noștri, despre nezdruncinata tărie din toate timpurile ale sufletului românesc, unul și indivizibil deapururi.
Pornită după îndemnul și sub înalta oblăduire a M.S. Reginei Maria, Soc. „Cultul Eroilor“ capătă în curând o estindere nebănuită.
Din toate colțurile Țării întregite răsar energii nouă pentru închegarea și desăvârșirea operei M. Sale.
Chemat să prezidez activ această societate, am primit fiind convins că pilda de jertfire pentru mântuirea altora, a lui Hristos – Dumnezeu omul care stă la temelia creștinismului, nicăieri n`a fost mai mult urmată decât prin înălțătoarele jertfe ale ostașilor noștri răsărite din iubirea de lege, de rege, de glia strămoșească și din iubirea cătră frații, cari așteptau să fie mântuiți de perzania lor în massa străinilor.
Opera Soc. „Cultul Eroilor“ nu este dar numai împlinirea unei îndatoriri de pietate și recunoștință față de cei căzuți, ci și de concentrare a acestor pilde la locuri de onoare, de unde să influențeze educativ generațiile viitoare. Ea este piedestalul, pe care trebuie să se edifice întreaga noastră conștiință națională, pentru ca la lumina trecutului glorios, să pregătim temeinic viitorul sufletesc al Neamului, a cărui unitate sufletească odată desăvârșită să nu poată fi sfărâmată de nici-o putere pământească.
Crezul acesta moral, inspirat din adâncimea învățăturilor creștine, atât de glorios ilustrate de atâția eroi, ale căror morminte le îngrijim formează piatra din capul unghiului operii noastre.
Și trebue să mărturisesc, că ostenelile noastre de 10 ani n`au fost zadarnice.
„Ziua Eroilor“, sărbătorită cu atâta însuflețire în toate colțurile Țării noastre și de toate popoarele cu care conviețuim pe pământul nostru strămoșesc, este o luminoasă dovadă că roadele osîrdiilor noastre sunt frumoase.
Această înfrățire între toți cetățenii acestei Țări, fără nici-o deosebire de origine etnică, sau confesiune, este o indicație destul de vorbitoare despre spiritul înțelept ce însuflețește poporul românesc în cele mai înalte manifestări ale sale.
Deși cu mijloace materiale restrânse, Soc. „Cultul Eroilor”a reușit să-și îndeplinească în cursul celor 10 ani de activitate de până acum o foarte bună parte din înaltele sale îndatoriri.
Opera este nesfârșit de vastă, dar munca necurmată ce se desfășoară de Societatea noastră și în întreaga Țară este o chezășie că în scurt timp vom izbândi pe deplin.
Nevoind a lăsa nici acest prilej să treacă, exprim recunoștința noastră tuturora acelor care s`au învrednicit a sluji opera sfântă ce urmărim, ușurându-ne sarcina.
Spre a înfățișa tuturor în pilde vii opera sa, Soc. „Cultul Eroilor“, cu prilejul împlinirii a 10 ani de activitate, a organizat această expoziție, în care sunt realizate, atât cât mijloacele o permit, modele din lucrările sale executate pe teritoriul Țării, cât și manifestările stârnite în opinia publică prin activitatea societății.
Osebit prin această expoziție se urmărește să se facă cât mai cunoscută opera societății și modul său de a lucra.
Doresc ca munca noastră de până acum să constituie un imbold pentru toți de a ne ajuta în greaua dar nobila sarcină ce ne-am luat, pentru ca opera noastră să fie desăvârșită, arătând tuturor, că țara n`a dat uitării nici după moarte pe aceia, cari i-au dat ei totul: viața. Slavă lor!
 
Apoi Domnul general Manolescu Directorul General al Societății a dat lămuriri asupra obiectelor expuse în legătură cu cultul eroilor și activitatea Societății.
În ziua de 18 Mai expoziția „Cultul Eroilor“ a fost vizitată de M.S. Regina Maria. Atât M.S. Regina Maria cât și A.S. Princepesa Elena au rămas foarte impresionate în fața troițelor executate în Atelierele Societății, a fântânelor comemorative de eroi, semnului aducerii aminte ce se așează pe fațadele caselor, unde au trăit și unde au învățat să-și facă datoria ostașii români căzuți în răsboi, cât și a diapozitivelor ce reprezentau cimitire de onoare și lucrări comemorative, precum și a tuturor obiectelor expuse în legătură cu cultul eroilor.
Atât M.S. Regina și A.S.R. Principesa Elena, cât și membrii Guvernului, apreciind activitatea înălțătoare desfășurată de Societate au exprimat mulțumiri și felicitări conducătorilor pentru modul cum au înțeles să desăvârșească această pioasă operă națională, spre cinstirea memoriei ostașilor căzuți în răsboi și spre mângâerea urmașilor lor.
Expoziția rămâne deschisă până la 19 Iunie și poate fi vizitată de oricine. În interiorul expoziției se află lucrările menționate în următorul program.
 
  1. Cartea Neamului 1916-1919.
  2. Relicve dela eroii răsboiului de întregire.
  3. Cărți vechi și Hrisoave din trecutul românesc.
  4. Proiect de osuar monumental pentru eroi.
  5. Așezarea eroilor în osuar.
  6. Model de sarcofag.
  7. Fântâna Eroilor din Toplița (miniatură).
  8. Cimitirul Eroilor (miniatură).
  9. Proect de troiță cișmea pentru comemorarea eroilor.
  10. Semnul «Aducerii Aminte» aplicat pe o casă.
  11. Proect de banchetă de odihnă cu «Semnul Aducerii Aminte».
  12. Macheta Mausoleului de la Mărăști (Soc. Mărăști).
  13. Diapositive – Vederi de Cimitire de Eroi și Monumente comemorative.
  14. Câți-va oameni de seamă din trecutul Neamului Românesc.
  15. Proect de Fântână monumentală pentru comemorarea eroilor.
  16. Proect pentru «Cartea de Aur».
  17. Proecte de «Iconostas» pentru Cartea de Aur.
  18. Albume de Troițe Cimitire și Monumente existente.
  19. Publicațiunile Societăței ”Cultul Eroilor”.
  20. Diagrame rezumative.
  21. Diferite proecte de Monumente și Troițe comemorative.
  22. Harta României întregite cu arătarea stadiului lucrărilor de centralizări de eroi și organizări de cimitire.
  23. Harta României întregite cu arătarea stadiului lucrărilor comemorative.
  24. Fotografii de Eroi (Colecția Societăței în curs de complectare).
  25. Diferite machete de Troițe și Monumente comemorative.
  26. Câteva Registre de Cimitire de Onoare.
  27. Macheta Mausoleului eroilor italieni Ghencea.
  28. Modele de Troițe comemorative de stejar, marime naturală.
  29. Modele de Troițe comemorative de piatră marime naturală.
  30. Modele de poartă românească (miniatură).
  31. Tabloul situației Mausoleelor din Țară.
  32. Flori și plante din sera Societății.
 
Toate modelele expuse sunt executate în atelierele Societății Cultul Eroilor Ghencea.
Expoziția Cultul Eroilor este realizată cu concursul artistic al Domnului Pictor Gh. Chirovici.
La această expoziție expun lucrări și proecte următorii artiști sculptori și arhitecți:
 
S. Baloșin             P. Șerbănescu           Burcă                Mățăuanu
C. Nanescu           Stopa                         Bârlad              Mac Constantinescu
G. Simota             V. Ștefănescu            Becker              Onofrei
Fl. Stănculescu      I. Ștefănescu             Bordenache      Tudor
Cristinel                 Babic                        Hette                 Var
 
România Eroică Anul X – Nr. 5 Mai 1929 p.p.19, 20.

MĂRTURII DE PE FRONT
 

 


"TRADIȚIA CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC"
 


 
La sfârşitul Primului Război Mondial, România a obținut în urma acordurilor de pace semnate în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris, recunoaşterea internaţională a înfăptuirii unui deziderat naţional, făurirea României Mari. La acest moment de împlinire naţională s-a ajuns datorită jertfei a peste 330.000 de militari români căzuţi la datorie pe teritoriul Patriei şi în străinătate.
Cultul eroilor români devenise o datorie morală a statului român, o responsabilitate pe care România şi-o asumase prin semnarea tratatelor de la Versailles şi St. Germaine en Laye, care prevedeau printre altele, obligativitatea întreţinerii mormintelor militarilor îngropaţi pe teritoriile statelor foste beligerante – inclusiv mormintele prizonierilor şi internaţilor civili morţi în captivitate – precum şi a operelor comemorative de război dedicate acestora.
În acest context, prin Decretul regal nr. 4106 din 12 septembrie 1919, sub direcţia Ministerului de Război, s-a înființat Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război“, având scopul de a identifica, centraliza şi amenaja pe teritoriul României, mormintele tuturor militarilor români sau străini, „căzuţi în timpul şi din cauza războiului”, precum şi a tuturor celor care „au căzut, îndeplinind un serviciu comandat, la oricare din formaţiunile armatei”. Ulterior, prin Legea din 02 iunie 1927, Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război“ şi-a schimbat denumirea în Societatea „Cultul Eroilor“
Scopul înființării societății a fost expus pe larg de generalul N. Negreanu în numărul 1-2 din 1934 al revistei România Eroică, din care redăm un fragment.
 
Societatea ”Cultul Eroilor”
– La împlinirea a 15 ani de activitate –
(fragment)
 
Ființa și rostul societății noastre au fost determinate ca urmare a războiului mondial, la care și țara noastră a participat. Din prevederile art. 225 și 226 ale tratatului de pace dela Versailles rezultă câteva principii cardinale cu privire la opera Cultul Eroilor:
Să se impună națiunilor foste beligerante întreținerea tutulor mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile țărilor respective.
Să se recunoască orice comisiune însărcinată cu identificarea mormintelor, sau cu ridicarea monumentelor comemorative și înlesnirea acestora, ca atare, pentru îndeplinirea acestor misiuni.
Să se înlesnească repatrierea osemintelor, cu respectarea, bineînțeles, a legislațiilor naționale și a normelor higienice.
Mormintele foștilor prizonieri de război și ale foștilor internați sunt asimilate mormintelor militare.
Să se procure națiunilor interesate listele complecte ale morților în timpul războiului, cu toate informațiunile trebuitoare pentru identificare: numele, gradul, regimentul, numărul mormântului, locul înhumării (cimitirul, situația), data morții, etc.
Pentru aplicarea principiilor enunțate mai sus s`au creiat diferite instituțiuni, după cum suntem informați, până acum, în următoarele țări:
Belgis: una, la ministerul apărării naționale, serviciul geniului; alta la acelaș departament, la serviciul mormintelor de război.
Germania: are două asociațiuni care sunt patronate de Reich.
Anglia: are o comisiune patronată de Stat.
Franța: are una oficială, la Ministerul pensiunilor; alta, particulară.
Italia: are una la ministerul de război, în Roma; alta, la Padova.
Jugoslavia: are una oficială, la ministerul justiției; alta particulară.
Austria: are nouă comisiuni patronate de Stat.
Polonia: are una la ministerul muncii.
Cehoslovacia: are una oficială, la ministerul apărării naționale; alta particulară.
Ungaria: are una, la ministerul de război.
România: are una oficială, la ministerul apărării naționale, secretariatul general: societatea ”Cultul Eroilor”.
 
*
*                  *
 
Iată, pe scurt, istoricul societății noastre:
În 1919, o comisiune, instituită ad-hoc, de către ministerul de război, elaborează un proect de instrucțiuni, prin care se fixează norme pentru organizarea cimitirelor militarilor morți în război (”Monitorul Oficial”, Nr. 99, din 21.VIII.1919 pag. 5481/2).
Prin decretul-lege Nr. 4106, din 1919, sub înaltul patronaj al M. S. Reginei Maria, se înființează societatea Mormintele Eroilor căzuți în război, întocmind și statutul acestei instituțiuni (”Monitorul Oficial”, Nr. 123. din 1919). Tot atunci i s`a recunoscut, acestei societăți, și calitatea de persoană morală; iar, în 1924, calitatea de persoană juridică.
La 29 Aprilie, decretul-lege Nr. 1693 statornicește problema exproprierilor și a lucrărilor comemorative.
În 1927 sunt modificate unele articole din statutul arătat mai sus.
Abrogându-se decretele-legi, mai suscitate, rămâne în vigoare ”Proectul de lege asupra regimului mormintelor de război din România”, care e votat în ședința Camerei dela 19 Maiu 1927 (”Monitorul Oficial” Nr. 119, 2.VI.1927).
Această lege se ocupă cu următoarele puncte:
Ocrotirea mormintelor de război (art. 1), Asimilarea, ca morminte de război, a mormintelor cercetașilor, a surorilor de caritate, a invalizilor și a Românilor căzuți în decursul veacurilor pentru dezrobirea și înălțarea Neamului românesc (art. 2). Punerea, sub aceleași condițiuni, a Eroilor naționali și foști beligeranți, foști prizonieri și internați (art. 3). Socotirea de monumente publice a tutulor monumentelor, a construcțiilor și a edificiilor înfăptuite pentru comemorarea Eroilor (art. 4). Se legiferează îngrijirea și păstrarea mormintelor de război (art. 5-7).
Se legiferează modalitatea comemorării ”Ziua Eroilor, la Înălțarea Domnului, care este la 40 de zile după Paști; asemenea construirea cenotafului pentru ”Eroul Necunoscut”, Cartea de Aur, etc, (art. 8-12).
Se legiferează expropierea terenurilor necesare pentru mormintele de război și pentru lucrările comemorative. (art. 13-23).
Se reglementează normele privitoare la subvenții, taxe, impozite, acțiuni, acte, convențiuni, donațiuni, etc, pentru”Cultul Eroilor”.
Ministerul apărării naționale pune la dispoziție personalul necesar. În timp de război societatea ”Cultul Eroilor” trece la armată.
Se legiferează obligativitatea întreținerii și a pazei mormintelor și a cimitirelor zise de război de către județe și comune. (art. 24-29).
Totodată, se schimbă denumirea societății numită, până atunci, Mormintele Eroilor căzuți în război, în Cultul Eroilor (art. 24 din legea 1927).
 
                                                                                                                    General N. Negreanu

 


Pași prin istorie
Morți de război români la Stuttgart, Germania

 
Un alt lagăr în care au fost internați prizonieri de război români în Primul Război Mondial a fost amenajat la Stuttgart, în prezent al șaselea oraș al Germaniei și capitala landului Baden-Württenberg
Fluxul crescut al prizonierilor i-a determinat pe germani să împartă lagărul în două tabere. Una a fost amplasată în oraș, în interiorul unei clădiri părăsite, iar a doua în afara localității, la o distanță de peste 4 km, în interiorul unei fabrici. Ambele tabere au fost în administrarea Corpului XIII armată german.
Și în cazul acestui lagăr, numărul morților de război români diferă. În raportările efectuate imediat după Marele Război sunt menționați 17 eroi români identificați nominal, iar în consemnările germane din perioada interbelică sunt redactate numele a 51 de militari români care au murit la Stuttgart.
După compararea datelor s-a constatat că numele a 14 militari sunt identice în ambele liste, iar după eliminarea numelor care se repetă de mai multe ori s-a ajuns la o listă unică de 42 de eroi.
Grație acestei analize s-au identificat suplimentar 25 de morți de război români din Primul Război Mondial, înhumați la Stuttgart. Din păcate nu există un plan al cimitirului și nici nu este menționată denumirea acestuia, fapt care face dificilă identificarea mormintelor în teren, având în vedere că la Stuttgart figurează peste 40 de necropole municipale.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, morți în lagărul de la Stuttgart, Germania, poate fi consultată  la secţiunea Lista morţilor de război.


MĂRTURII DE PE FRONT
Scrisoarea soldatului Vasile C. Arghir adresată mamei acestuia

 

 
MĂRTURII DE PE FRONT
Scrisoarea sergentului Alecu Popa adresată familiei

 
 

Comemorarea eroilor români înhumați în Complexul Memorial  din localitatea Łambinowice, Polonia
                                                                
„Aprindeți o candelă la mormintele eroilor, puneți o floare, lăsați o lacrimă, să nu moară iarăși, de-a noastră uitare!”.



 
Luni, 5 septembrie 2022, la Cimitirul Prizonierilor de Război din localitatea Łambinowice, regiunea Opole, Polonia, s-a desfășurat ceremonia militară și religioasă în memoria eroilor români decedați în timpul Primului Război Mondial și înhumați în acest complex memorial. La activitate a participat ministrul apărării naționale, Vasile Dîncu, alături de o delegație a Ministerului Apărării Naționale, care au depus coroane de flori la mormintele eroilor români.
Manifestarea a reprezentat un prilej de reflecţie asupra sacrificiului eroilor, indiferent de naţionalitate, morţi în luptă sau în prizonierat, toţi punând interesul Patriei mai presus decât propria existenţă, reflectând, totodată, și preocuparea autorităţilor din cele două state pentru comemorarea eroilor şi protejarea mormintelor şi operelor comemorative de război.
Cooperarea româno-polonă în domeniul comemorării morților de război și cel al protejării mormintelor și operelor comemorative de război dedicate acestora este reglementată prin Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Polone privind mormintele de război, semnat în anul 2018, la Varșovia.
În cadrul colaborării bilaterale româno-polone, în luna septembrie 2019, Ministerul Apărării Naționale, prin structurile cu competențe în domeniu, a organizat o tabără de îngrijire a mormintelor eroilor români din Primul Război Mondial, înhumați în necropola de război din localitatea Łambinowice. Lucrările de îngrijire au fost realizate de către militarii români din Grupul de luptă NATOeFP, dislocați la Bemovo Piskie, militari din instituțiile militare de învățământ superior din România și din cadrul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.
În anul 2020, Ministerul Apărării Naționale, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, prin Ambasada României la Varşovia, a implementat proiectul de restaurare a mormintelor eroilor români din Primul Război Mondial, amplasate în Cimitirul Prizonierilor de Război din localitatea Łambinowice. Proiectul de restaurare a însemnelor de căpătâi ale eroilor români a fost agreat cu instituțiile poloneze cu responsabilități în conservarea și îngrijirea necropolei de război: Muzeul Prizonierilor de Război din Łambinowice, Primăria localității Łambinowice și Conservatorul Voievodal.
Proiectul comemorativ de restaurare a mormintelor eroilor români din localitatea Łambinowice s-a înscris în seria manifestărilor și activităților dedicate aniversării Centenarului Primului Război Mondial și cel al Marii Uniri, contribuind la efortul statului român de a menține vii, în conștiința publică, faptele și jertfa pe care le-au săvârșit militarii români în prima conflagrație mondială.
În Primul Război Mondial, pe teritoriul actual al Poloniei au decedat peste 7.200 de militari români, în lagărele germane, cei mai mulţi eroi români fiind înhumaţi în localităţile Łambinowice (fostă Lamsdorf), Tuchola (fostă Tuchel) şi Czersk.
Cimitirul Prizonierilor de Război din localitatea Łambinowice reprezintă cel mai mare loc de înhumare a morţilor de război români din Primul Război Mondial de pe teritoriul Poloniei; aici își dorm somnul de veci 2.602 eroi români identificați nominal, dintre care 2.388 sunt înhumaţi individual în 16 parcele, localizate în cinci sectoare ale cimitirului (A, B. C, D şi E), iar 214 sunt înmormântați în gropi comune.
Însemnele de căpătâi ale eroilor români sunt realizate din beton, pe acestea fiind inscripţionate gradul, numele, prenumele, naţionalitatea, anul naşterii şi data morţii. Sub inscripţie este montată o plăcuţă metalică, cu următoarele înscrisuri: ROMÂNIA/1916-1919/PENTRU PATRIE, NEAM ŞI REGE.

"TRADIȚIA CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC"
 

 


Cuvântarea Președintelui consiliului de miniștri, I.C. Brătianu 1923
România Eroică  Nr. IV Aprilie-Mai 1923, p.p. 12-13

 

”Ție, care ai împărtășit și care pe veci întrupezi puterea înviorătoare a sublimelor aspirațiuni, credința mântuitoare a truditelor înfăptuiri, rodirea înălțătoare a nețărmuritelor jertfiri, un popor recunoscător îți închină prinosul său de dragoste, de venerațiune și de slăvire, prinos datorit vitezei și scumpei noastre oștiri, fală a neamului și chezășie a viitorului său.
Pentru noi cei de astăzi, de sub piatra ta se ridică, măreață și cutremurătoare, viziunea vremurilor sfințite de avântul epic al supremelor hotărîri, de jertfele fără preget, de suferințele și veghélé din restriște, stăpânite de obștească credință și neînfrântă stăruință.
Mormântul tău, izvor de viață ca și crucea Mântuitorului, dă viață fără sfărșit acelor pentru care te-ai jertfit și cărora vitejia ta le-a dobândit, dreptatea după veacuri de urgie. Răsplata necurmatelor dureri și neclintitelor credințe.
Către tine se îndreaptă toată dragostea celor cari au plâns, toată mândria celor cari n`au desnădăjduit.
În jurul tău se întinde, în largele-i hotare, adevăratul monument al gloriei tale, România Mare, întemeiată de însușirile de viață și de propășire ale neamului și neperitoare ca și ele.
De lângă tine, care ești al nimănui și ești al tuturor, mântuirei a Unirei și a solidaritățeì, răsare mai limpde și mai stăpânitoare conștiința marilor datorii.
În mersul ei ascendent, cu puteri neîncetat sporite, patria își va îndeplini marea ei misiune în viața de frăție și de civilizație a Dunărei și a Orientului.
Cu cât mai măreț va rodì munca ei însuflețită, cu atât mai tare va străluci amintirea celor ce i-au îngăduit-o. Iar la zile de cumpănă și de răstriște pilda lor va fi sprijin pentru cei care ar slăbì, izvor de îmbărbătare pentru cei care ar șovăì.
Pe acest deal al Filaretului, câmpie a Libertăței, unde la 1848 s`au proclamat principiile Renașterei române, și unde 58 de ani mai târziu s`au serbat odele Domniei Regelui Intemeetor – în tine, într-al cărui nume necunoscut se cuprinde întreaga jertfă adusă desăvârșitei unităței naționale urmașii fără sfârșit vor slăvì toată energia creatoare a României, - în tine ei vor cinstì pe toți acei cari cu cugetul și cu trupul au trudit fără preget, și au izbândit în seculara și dramatica epopee a Neamului.
Prin opera ta se încunună virtutea națională de pretutindeni și de totdeauna.
De lângă tine se desprind în lungul șir al vremurilor, păstorii și plugarii, sfetnicìì și vìtejì, Voivozii și Regii, femei și bărbați, ceì carì au muncit, ceì carì au rostit, cei care au luptat toți câți au perit cu statornicie, sau au biruit cu jertfă pentru a păstra ființa Neamului și a-i asigura întregi destinele lui.”

 
"TRADIȚIA CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC"
 

 

Pentru eroi
de F. Ghenadie, Episcopul Buzăului.
Mărășești, 24 Septembrie 1924
România Eroică – Cultul eroilor noștri, Revista Societății ”Mormintele Eroilor”, Nr. 7-8/1924, p.p. 3-4.

 
 
Frați Români,
Față de veșnicia lumei, viața noastră este prea scurtă, dar poate devenì mare, dacă lasă urme adânci în istoria neamului prin sublimitatea jertfei ce o putem face.
Jertfa ce o poate face cineva arată superioritatea la care s`a ridicat.
Jertfa de sine este semnul după care cunoaștem că un om a atins cea mai înaltă treaptă a superiorității omenești.
Jertfa de sine pentru țară și neam este cununa cea mai frumoasă a gloriei de care cineva se poate învrednicì, pe această lume.
Suntem azi în mijlocul unei lumi de eroi, cari s`au jertfit pentru țară și neam și care s`au învrednicit de cea mai frumoasă cunună a gloriei omenești.
Țara și poporul recunoscător a zidit acest locaș de veci, unde oasele lor, scumpe reliqve pentru noi, să se odihnească în pace până la ziua cea de apoi, când dreptul judecător va răsplătì toată jerfa lor.
Jertfa lor a trezit admirațiunea lumii întregi, încât sufletele noastre tresaltă de o sfântă mândrie. Jertfa lor în ceasurile grele a dovedit lumei superioritatea rasei și a neamului nostru.
Înțeleagă oricine cât de milostiv a fost Dumnezeu cu noi, când ne-a dat atâția eroi, cari au înscris cu sângele lor pagini așa de glorioase în istoria marelui răsboiu, pentru întregirea neamului.
Adunați aci în mijlocul acestei lumi de eroi, nu trebue să ne întristăm, nici să plângem ca cei ce n`au nădejde în venirea dreptului judecător; căci nu sunt de plâns eroii, ci sunt de plâns orbii păcatelor și fărădelegilor.
Adunați acì în mijlocul acestei lumi de eroi, să preamărim pe Dumnezeul dreptății, care a fost îndurător cu neamul nostru, scuturând robia seculară a dușmanilor nesățioși.
Veniți acì în fața acestui altar, să mulțumim Dumnezeului milelor, căci a plămădit în neamul nostru atâțea eroi, cari la plinirea vremei a fost la înălțimea chemării, jertfindu-se pe altarul Patriei.
Veniți acì, să nu turburăm liniștea acestei lumi de eroi, intrată în veșnicul ei repaos, ci să învățăm școala înțelepciunii și pilda datoriei.
Adunați acì la criptele lor, vrednice temple de închinare păstrătoare a celor mai frumoase virtuți, să declarăm și să ne legătuim că vom înlătura dintre noi toată vrajba și toată ura, care ne slăbește în folosul altora.
Adunați acì, să jurăm că ne vom silì să ne curățim viața de toate păcatele aducătoare de moarte și că nu vom da ascultare vântului turbat, care se află la urechile noastre. 
Adunați acì să îngenunchem în fața acestui altar și a acestor cripte sfințite și să rugăm pe Dumnezeul nostru cel milostiv să ne aibă în sfânta sa pază și pe viitor, oțelind sufletele noastre, ca și noi la rândul nostru să fim la înălțimea chemării, făcându-ne datoria cu aceiaș putere de jertfire, ca și acești eroi, în mijlocul cărora ne găsim.
Doamne Dumnezeul nostru, precum ai auzit cu milă rugăciunile părinților noștri când chemau ei ajutorul și îndurările tale asupra țării noastre, trimite-ne totdeauna dregători însuflețiți de Duhul cel sfânt al iubirii de oameni și al înțelepciunii, care întărește popoarele și le înalță.
Insuflă tineretului nostru duhul lepădării de sine și pre noi toți ne învrednicește a sporì în faptele cele mântuitoare, care fac pe oameni după chipul și asemănarea ta, spre mărirea numelui tău între noi. Amin!
 
Mărășești, 24 septembrie 1924
România Eroică – Cultul eroilor noștri, Revista Societății ”Mormintele Eroilor”, Nr. 7-8/1924, p.p. 3-4.

 
PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Holoskov, regiunea Vinnița, Ucraina

 
La data de 19 iulie 1941, în zona fortificată a Nistrului, brigăzile 1 și 2 mixte munte române au atacat forțele sovietice pe direcția Honicăuți-Rovno și creasta situată la est de Honicăuți-Ferma Lozovaia. Inamicul, bine camuflat în cazemate moderne și plasate pe o mare adâncime, a răspuns cu un puternic foc de mitraliere și bombardament de artilerie grea. Dispozitivul forțelor sovietice a fost străpuns abia după trei zile de lupte înverșunate, trupele române reușind să-și îndeplinească cu succes misiunea în ciuda faptului că nu dispunea decât de o slabă putere de foc și fără aviație de bombardament.
Pierderile înregistrate, însemnate, au fost deplânse de comandantul Armatei 3, generalul Petre Dumitrescu, care, elogiind faptele de arme săvârșite de militarii Brigăzii 1 mixtă munte, a precizat într-un ordin de zi pe unitate: „Ofițerii ca și trupa acestei brigăzi au dat dovadă cu această ocazie că posedă o instrucție desăvârșită cu un spirit de solidaritate și camaraderie în luptă, bravură și spirit de jertfă deosebită pe care le relev cu deplină mulțumire. Brigada 1 mixtă munte a subscris la activul ei una dintre cele mai frumoase pagini de glorie. Deplâng pierderile grele și dureroase suferite de această brigadă (172 morți și 340 răniți), dar preamăresc acțiunea strălucită a ei cu care se pot mândri Corpul Vânătorilor de Munte și Armata 3. Aduc tuturor ostașilor acestei brigăzi viile mele mulțumiri”.
Edificator este sacrificiul făcut de militarii români din plutonul 2 mitraliere al Batalionului 3 Vânători de Munte. Faptele de arme ale acestora au fost relatate de către locotenentul Nicolae Bondoc, aflat în acele zile în zona Honicăuți pentru a se interesa de soarta plutonului de mitraliere comandant de sublocotenentul Zamfir, care atacase cazematele inamice cu două zile înainte: „Am găsit – consemnează ofițerul – cele patru mitraliere în bătaie, cu benzile trase. În fața lor zăceau în nemișcare, ciuruite de gloanțele perforante două care de luptă inamice. La o mitralieră am găsit pe caporalul Panait Petre mort cu mâna pe trăgaci și cu capul rezemat pe cutia mitralierei. Alături de el, rănit și apoi mutilat, pe caporalul Hortaș Mihai. Rând pe rând i-am găsit pe cei 18 eroi ai acestui brav pluton, morți la locul lor: unii lângă mitralieră, iar alții cu cutiile de muniții în mână gata pentru împrăștiere. După puțin timp l-am găsit și pe tânărul și bravul sublocotenent Zamfir ciuruit de gloanțe, într-un lan de grâu, la 50 m înapoi. Alături de el sergentul Lungu Nicolae și caporalul Ioniță Ștefan, morți și ei, probabil că au vrut să-l aducă înapoi. De la sergentul Bengă și alți câțiva ostași, care prin farmec au scăpat de sub ploaia de gloanțe, am aflat că ultimul cuvânt al sublocotenentului Zamfir a fost: «Băieți, nu lăsați mitralierele!». Așa a înțeles să-și facă datoria plutonul 2 mitralieri din Batalionul 3 Vânători de Munte .
Rămășițele pământești ale morților de război din plutonul menționat au fost înhumate pe raza satului Holoskov. După retragerea trupelor române și germane de pe Frontul de Est, mormintele acestora au fost distruse de unitățile militare sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în satul Holoskov  (regiunea Vinnița, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată  la secţiunea Lista morţilor de război.

               
 
PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în orașul Florești, raionul Florești, Republica Moldova

 
La data de 9 iulie 1941, în contextul luptelor purtate de Armata română pentru eliberarea nordului și a nord-estului Basarabiei, Divizia blindată română a primit ordin de a înainta pe direcția Moșana – Soroca, pentru a bloca retragerea forțelor sovietice din Bucovina și nordul Basarabiei, prin punctul de trecere Soroca.
 Acțiunea blindatelor române a fost mult îngreunată de condițiile meteo nefavorabile, care au transformat terenul pe care s-a desfășurat operațiunea într-unul aproape inaccesibil carelor de luptă.
Ca rezultat al operațiunilor desfășurate de trupele blindate române în direcția Soroca, au fost lichidate legăturile forțelor sovietice din centrul și nordul Basarabiei, ceea ce a contribuit în mod decisiv la succesul operațiunilor militare și la retragerea inamicului aflat în acele regiuni. În același timp, marea unitate română a curățat malul Nistrului de elementele sovietice care nu au mai apucat să se retragă.
Trei zile mai târziu, acțiunile ofensive ale Divizei blindate, coordonate cu cele ale Brigăzii 5 Cavalerie și Diviziei 13 Infanterie, au condus la eliberarea localităților Soroca și Bălți. Succesul militarilor români a fost elogiat de către generalul german Joachim von Kortzfleisch, care avusese în subordine marea unitate română, acesta exprimându-și satisfacția  „pentru performanțele obținute în împrejurări atât de grele”.
O parte a trupurilor neînsuflețite ale celor morți la datorie în aceste confruntări din anul 1941 au fost exhumate din diferite localități și centralizate în Cimitirul eroilor din orașul Florești (raionul Florești, Republica Moldova). După retragerea trupelor române și germane de pe Frontul de Est, cimitirul a fost distrus de autorităţile militare sovietice, iar pe locul acestuia a fost construită o casă. După anul 1991, la poarta cimitirului civil al orașului Florești a fost ridicată o troiţă, în amintirea eroilor înhumaţi în această necropolă de război.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în Cimitirul orașului Florești (raionul Florești, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

 
"TRADIȚIA CULTUL EROILOR ÎN INTERBELIC"
 


 
România Eroică  Nr. IV Aprilie-Mai 1923
Evocațiuni eroice
La mormântul eroului necunoscut


 

...Când ochii umeziți de lacrimi, se ridică peste mormântul eroului necunoscut, spre nesfârșit, un vis măreț pare că luminează perspectivele imensului parc.
Strejuită de plopi, apa ce se întinde domoală pare Neajlovul revărsat, sau cotitura Dunării: Călugărenii sau Rovine...
La dreapta, cetățile cu ziduri tari, din bolovani de munte, din care dinții distrugătoarei vremi au ros cu lăcomie, evocă Hotinul și Suceava, Neamțul sau Chilia, străvechiul Chilomast sau Lizostom.
În stânga, mari, solemne auguste ca și Roma, Arenele Romane, vorbesc de noblețea strălucitei noastre origini.
Și`n jur, în rânduri dese, nenumărate tunuri, duse în triumf după toate fronturile legate de victorii, - dovedesc vitejia care nu piere.
În străbune reliefuri și`n marmora dela Adam Klisi, cutezătorii Daci amestecați cu zeii, stau răzimați de zidurile tari cu strașnic aspect de parapete.
Pretutindeni trecutul cu măreția lui!
Din muzeul militar, solemnul și impunătorul altar al vredniciei și geniului nostru războinic, în care drapelele glorioaselor regimente și trofeele izbânzilor de pretutindeni păstrează neatinsă ”Gloria Țării” veghiază sufletul Istoriei, imortalizat înăuntru. Veghiază trecutul, cu înțelepciunea ce se desprinde din marile lui fapte, tare și înarmat, căci în juru-i fiecare tufiș ascunde un tun stropit cu sânge și plătit cu scumpe vieți de ostași.
Târziu, când peste această lume de fapte și legende se lasă umbra serii,... târziu, când bătrânii întârziați plâng încă rezimându-și capul greu de recile lespezi ale mormântului și când la fel suspină alături cu copii, îndurerate mame și soțiile ce nu se`ndur să plece, - târziu, când se stinge obosită asurzitoarea larmă a marelui oraș, aici, în liniștea deplină, din ce în ce mai solemnă, se aude numai murmurul apei din peștera de sub terasă.
Atunci sufletul nostru simte fiorul primitivelor mistere ale Cabiriei. Atunci statuile Dace, înveșmântate`n alb prind viață și cu ele se`nsuflețesc și zeii – ca odinioară, când din peșterile Carpaților stâncoși, preoții acestor netemători strămoși, îi trimiteau la moarte, încredințându-i de tovărășia lor veșnică cu zeii.
E liniște, dar totuși o întreagă lume de veșminte albe răsar de pretutindeni într`un ciudat amestec de scurte cămeși dace și togi romane, pletoși fiind unii cu tufișurile pădurilor sălbatice, liniștiți și albi ceilalți ca și columnele de marmoră ale tempelelor antice.
Dispar sau se topesc acum copacii parcului și din ei se desprind ostași de-ai trecutului noștri, plăeși și arcași din plaiurile Moldovei și meleagurile Nistrului, roșiori și verzișori, panduri și călăreți, cu săgeți în loc de ramuri, ca și cum atât ar fi de adevărat că toți ne-am născut din acest pământ strămoșesc, zăcământ de comori străbune și obârșie de fapte mari, la fel cu brazii și stejarii ce-i acopăr întinderile.  
Nu lipsesc nici buciumările prelungi și chemătoare din turnul cetății din dreapta. E semnul pornirii alaiului domnesc, ce se apropie domol, ca dela un drum obositor și lung.
Și tunurile parcă au prins viață. Din trupul lor se desprind acum ființe omenești. Ținteș neuitat tunar, îndemnând ”curcanii”, -- Ferraru de la Turtucaia, închizând în privirea-i visătoare icoana țării îndurerate, -- iscoditorul Mucea, topitorul clopotelor din Sodol spre a făuri tunuri tribunilor lui Avram Iancu, și mulți alții, nenumărați de mulți necunoscuți celor ce nu știu că toți aceștia au murit îmbrățișându-și tunul, și și-au stins firul viaței și glasul lor spre a mai putea auzi încă odată glasul tunului țării lor.
Se strâng mereu grupurile de ostași, se adun de pretutindeni și printr`o frățească îmbinare, se înșiruie și așteaptă ceva.
Larg se deschid acum porțile muzeului, lăsând să treacă Gloria Țării! În frunte e vexila regilor Daci purtată de aprigi stegari, balaurul albastru cu solzi tremurători și cap de lup, căscat să șuere năpraznic în dârjile vârtejuri ale luptei. Purtate de legionari, vin acviile Romei.
Mușatinii și Basarabii au flamuri cu șoimi și capete de bouri. Liniștiți și cu priviri îngândurate Voevozii merg alături. În zale-s primii Domni, și`n strae scumpe Domnitorii darnici și pioși, până când pete de lumină desprind sub steagul sfântului Gheorghe, înfățișarea cruntă a pandurului Oltean, și-a revoltatului conducător din munții Apuseni.
Pășesc cu toții spre vastele Arene, și sunt atât de mulți că te miri cum poate să-i încapă scările palatelor, amfiteatrul arenelor, și nesfârșita `ntindere a grădinilor.
E Capitoliul Romei sau capitala Țării noastre?
În tăcerea ce stăpânește pretutindeni, așa cum Roma își sărbătorea eroii necunoscuți, așa e serbat acum de marii înaintași necunoscutul strănepot al Romei.
”Aici la porțile Orientului nostru” – răsună un singur glas din mulțime – vei întrupa stâlpul de virtute al puterii latine!
Ca și camaradul tău de sub Arcul de triumf din Place de Etoile, ca și fratele tău din Capitoliul Romei eterne, tu care ai murit în aceiași zi la Cerna și la Jii, la Bran și Dragoslave, Amzacea și Topraizar, spre a reînvia apoi la Mărășești și la Oituz, la Nistru și la Tisa, fii preamărit ca urmaș și vrednic fiu al neamului nostru!
Fii liniștit acum, tu care n`ai cunoscut niciodată liniștea!
Fii liniștit și veghiază, căci mormântul tău va fi de acum înainte altarul conștiinței de neam, în care va trăi vie amintirea sacră ce va răspândi peste mulțimile neamului un simbol de iubire umană, de dragoste de țară și de nesfârșită înfrățire.
Întăreșteți Țara, întărind pe cei slabi și îndeamnă-i la fapte mari, nu prin cuvinte pieritoare, ci prin exemplul jertfei tale sfântă și nemuritoare!
George Lungulescu, România Eroică Nr. IV Aprilie-Mai 1923 p.p. 15-16.

Pași prin istorie
Morți de război români din cadrul Armatei germane
  

Maiorul Ion Tobă, comandantul Excadronului 25 Cavalerie, primește ordinul de a elibera mănăstirea și satul Putna, ocupate de unități militare sovietici, trecuți de linia de demarcație.
După două ultimatumuri sovietice, prin care s-a cerut evacuarea administrației și a armatei române din Basarabia și din nordul Bucovinei, în perioada 28 iunie - 3 iulie 1940, Armata sovietică a intrat în regiunile menționate, închizând punctele de trecere a frontierei.
Maiorul Ion Tobă se deplasează „în marș galop în linia întâi la Gura Putnei, ocupând poziție în fața trupelor roșii”.
Excadronul 25 Cavalerie eliberează satul și mănăstire Putna, la 6 iunie 1940, dezarmând trupele sovietice și aruncându-le peste linia de demarcație și predând, la 7 iulie 1940, aliniamentul de graniță Companiei 5 Grănicieri.
Ion Tobă a fost încadrat, în anul 1939, în Regimentul 6 Cavalerie, fiind combatant pe Frontul de Est, până în anul 1944, în Regimentul 13 Cavalerie. Trimis la specializare în Germania, la 29 iunie 1944, maiorul Tobă nu s-a întors în România după 23 august 1944, devenind parte a militarilor români care au ales să lupte împotriva sovieticilor.
Statisticile celui de-al Doilea Război Mondial fac trimitere la numeroși cetățeni născuți în România, care au fost înrolați de „bună-voie” în cadrul Armatei germane.
Primii etnici germani cu cetățenie română au fost recrutați și încorporați în Waffen-SS în Divizia „Das Reich” în iarna 1940-1941. În anul 1943, cel puțin 60.000 de tineri germani născuți în România au optat voluntar pentru a efectua serviciul militar în unități germane, fără a-și pierde cetățenia română, în baza unui acord semnat între autoritățile române și cele germane.
Începând cu 3 noiembrie 1944, germanii au recrutat prizonieri români internați în lagărele din vestul Europei, la aceștia adăugându-se și ofițerii și subofițerii români aflați la studii în Germania.
Până în prezent, cu sprijinul omologilor germani, au fost identificați nominal peste 4.900 de cetățeni români de etnie germană, combatanți în unități de luptă germane, care au murit în timpul și din cauza celei de-a doua conflagrații mondiale.
Evidența nominală a cetățenilor români care au murit în al Doilea Război Mondial în cadrul unităților germane poate fi consultată la secțiunea Lista morților de război din Al Doilea Război Mondial
.

Portrete de eroi
Sublocotenent Iustin Handoca-căzut la datorie pentru cucerirea independenței

Sublocotenentul Iustin Handoca s-a aflat în primul eșalon de atac la Plevna, la 30 august/11 septembrie 1877, la comanda unui pluton din Compania a 7-a, Regimentul 5 Linie, care a reușit să cucerească reduta Grivița 1.
În timpul acestei confruntări a fost grav rănit. A fost transportat la spitalul din Turnu Măgurele dar, în pofida eforturilor medicilor nu a putut fi salvat. S-a stins din viață la 10/23 septembrie 1877.
Iustin Handoca s-a născut la 23 aprilie 1855, în municipiul Vaslui. A urmat școala primară în localitatea natală, apoi s-a mutat la Iași unde a urmat cursurile școlii gimnaziale și liceul. A intrat în armată voluntar, la vârsta de 17 ani, satisfăcând stagiul militar în cadrul Regimentului 5 Linie, cu garnizoana la Iași. În anul 1872 a fost avansat caporal, iar în 1873 sergent. În vara anului 1876 a susținut examenul și a fost admis în corpul ofițerilor, ca sublocontenent, primind comanda unui pluton din Regimentul 5 Linie. Cu această unitate a participat la Războiul de Independență.
 


 
OPRIȚI-VĂ O CLIPĂ!...

 
”Opriți-vă o clipă din goana fără răgaz a vieței de muncă înfrigurată pe care zi cu zi o înșirăm cu toții, mai aprig dela războiul cel Mare încoace.
Opriți-vă o clipă – și după chipul pe care apusul l`a ales ca să-și cinstească morții; clipa tăcerei în care contenește tot lucrul – dela mașinile grozave până la lucrătorul cu mâna, din uzine și până la școale – pentru ca în liniștea aceea deplină de o minută, gândul să sboare liniștit la cei căzuți pe câmpul de luptă.
Opriți-vă o clipă! Și cugetați la adevărul pios și îndemnul cinstit al acelor rânduri: E vorba de morții noștri.
Au murit în spitale unii, au putut fi îngropați cu grijă alții chiar pe câmpul de luptă; cei mai mulți și-au lăsat leșurile anonime, sub o mână de țărână aruncată în grabă. Și locul acela în care trupul lor s`a plămădit cu țarina acestei țări, poate n`a fost însemnat nici cu o cruce, umil monument pe care ultimul creștin și-l pune la căpătâiul mormântului său și de care aceia cărora se cuvine toată cinstea și tot prinosul nostru, sunt lipsiți.
Opriți-vă o clipă voi toți aceia cărora munca vă rodește; opriți-vă toți aceia care vă bucurați de un trai tihnit, gândiți-vă că tot temeiul vieței voastre de astăzi așezată pe temelii trainice, se datorește în primul rând acelora care zac dealungul munților și drumurilor noastre fără un semn la căpătâiu.
Toate neamurile și toate timpurile au cunoscut cinstirea celor morți; în tot sufletul a licărit odată o clipă de bunătate, de milă și de supunere când fiorul morței a străbătut prin gând.
Și`n clipele acelea de apropiere și de înțelegere a ultimului sfârșit, au priceput și pricepem cu toții că în afară de traiul nostru tihnit, viața ne îndatorează și moartea ne obligă să răscumpărăm cu jertfe și cu milă slobozenia sufletului nostru.
Străbunii, pentru liniștea sufletului lor, de nu puneau temeliile unei biserici, de nu atârnau după puterile lor o candela sau un sfeșnic într`o mănăstire, de nu prindeau intr`un jgheab mai trainic un isvor; puneau la o răscruce de drum o troiță lucrată cu toată cuvioșia sau din sărăcia lor împărțiau o colivă pentru cei ce s`au dus.
Oprește-te o clipă cetitorule și gândește-te și tu la deslegarea sufletului tău.
Drămuește câștigul tău și cată de nu poți desprinde din el o fărâmă cu care s`ar putea pune un semn la căpătâiul unui soldat căzut în războiul acesta.
Gândește-te cât de pios va fi gestul tău; cugetă la mulțămirea sufletească ce-ți stă la îndemână, când vei putea să-ți zici că în locul în care a căzut un ostaș și o viață de om s`a stins, ai înfipt tu un semn pentru cinstirea și aducerea lui aminte.
Soc. ”Mormintele Eroilor” cu ajutorul Guvernului a întreprins, se străduiește și înfăptuiește cimitire de eroi. Vremurile însă sunt grele, ajutorul statului fără sprijinul particularilor nu-i îndestulător.
De aceea, voi toți cei cărora vă prisosește, voi toți acei care veți fi priceput și sufletul vi se va fi pătruns de umanitarul gând sublim al cinstirei morților, voi toți acei cari vreți să puneți un dram de frumos și de bunătate în mersul aspru al vieței zilnice, voi toți acei cari vreți să vă plătiți o datorie dreaptă față de cei cari au apărat această țară și au căzut pentru ea, – trimiteți obolul vostru cu mențiunea ”pentru semn de căpătâiu” Soc. ”Mormintele Eroilor”, Comitetul central, Palatul Mitropoliei, București – și fiți încredințați că însăși sufletul vostru vi l`ați cinstit în chipul acesta.
Hotarele morții nu poartă peceți deosebite, ofrandele se primesc și semnele vor fi puse indiferent de religie sau naționalitate.
Oprește-te cititorule și fă o faptă bună!”  
 
Președintele Soc. ”Mormintele Eroilor” Patriarhul Dr. Miron Cristea
Directorul Soc. ”Mormintele Eroilor” General I. Manolescu
România Eroică Nr. 3-5/1926, p.48
 


Cultul eroilor la români se pierde în vremuri imemoriale, când înaintașii noștri păstrau în vatra strămoșească un foc nestins închinat străbunilor glorioși, iar purtătorii de glorie erau invocați adesea în zile de cumpănă.  
Preocuparea autorităţilor statului român pentru perpetuarea memoriei celor căzuți la datorie datează din perioada de după încheierea Războiului de Independenţă, însă în perioada interbelică, în România cultul eroilor a căpătat valențe deosebite, când sacrificiul militarilor români şi străini a fost cinstit şi evocat în multiple forme şi modalităţi.
Orice suflet românesc are datoria de onoare de a se închina în faţa acestora cu pioşenie, de a-și pleca fruntea cu respect, de a aprinde o lumânare sau de a aşeza o floare spre veşnica cinstire a eroilor români pe al căror sacrificiu suprem s-au făurit Independența și Marea Unire.
Ne propunem așadar să readucem în atenția publicului larg evocări din perioada interbelică ale sacrificiului eroilor români căzuți în războaie, dovadă incontestabilă a alinierii României la valorile şi practicile europene în domeniu.

Colaborarea româno-bulgară  în domeniul mormintelor și operelor comemorative de război

În perioada 25-27.07.2022, o delegație a Direcției Politică Socială și Educație Militar-Patriotică din cadrul Ministerului Apărării al Republicii Bulgaria, structura omoloagă Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, a desfășurat în România o activitate de documentare la momunente și cimitire de război ale militarilor bulgari căzuți în conflicte armate și înhumați pe teritoriul țării noastre.
Activitatea de documentare a partenerului bulgar a urmat deplasării în Republica Bulgaria, în cursul lunii februarie a acestui an, a unei delegații a Ministerului Apărării Naționale care a avut ca obiectiv evaloarea stării de conservare a monumentelor și cimitirelor dedicate militarilor români căzuți la datorie în războaie, care își dorm somnul de veșnic pe teritoriul Bulgariei.
Vizita în România a specialiștilor bulgari a culminat cu desfășurarea, în data de 27 iulie a.c., în Sala Ștefan cel Mare a Palatului Cercului Militar Național, a întâlnirii de lucru bilaterală româno-bulgară în domeniul comemorativ, acțiune preliminară negocierii și semnării Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Bulgaria privind mormintele și operele comemorative de război.  

Pași prin istorie
Morți de război români la Stendal, Germania

Raportarea la documentele din perioada interbelică duce la concluzia că în lagărul de prizonieri germani de la Stendal, landul Sachsen, au murit doi militari români, locul înhumării nefiind cunoscut.
Cu toate astea, există diferențe între militarii români care au murit efectiv în lagăr și cei care au fost consemnați ca înhumați în cimitirele lagărelor. Așa cum am relatat și despre alte lagăre similare din perioada Marelui Război, nici lagărul de la Stendal nu face excepție.
Pe baza unor consemnări de arhivă germane, numărul militarilor români care au murit în lagărul din Stendal s-a dublat.
Astfel, pentru doi dintre morții de război români, germanii au menționat inclusiv adresele de domiciliu – Jilava, jud. Ilfov, pentru soldatul Filip Petre (născut la 17.05.1884) și Dridu, jud. Ialomița, pentru soldatul Mareș Ioan (născut la 10.05.1881).
Lagărul Stendal a funcționat în Primul Război Mondial la aproximativ 1,5 km N-E de orașul cu același nume, având o capacitate de 15.000 de internați, fiind considerat centrul unor lagăre de muncă. Responsabiliattea administrării lagărului a fost în sarcina Corpului 7 armată german.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, morți în lagărul din Stendal, Germania, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

Portrete de eroi
Maior (pm) Fătu Ghe. Ioan-eroul de la Păuliş

La începutul lunii septembrie 1944 trupele germane și hortyste au atacat în vestul României, îndreptându-se spre defileul Mureșului.
Elevii Şcolii de subofiţeri de la Radna au primit ordin să organizeze apărarea în fața localității Păuliş și să nu permită trupelor inamice să înainteze. „Detaşamentul Păuliş“ cuprindea 755 elevi ai școlii de subofiţeri, cărora li s-au alăturat, ca întărire, 569 soldați din Regimentul 96 Infanterie, 360 soldați din Divizionul 61 Artilerie Grea și 124 de ofițeri și subofițeri.
În ziua de 15 septembrie 1944, la Păuliș, au avut loc cele mai sângeroase confruntări în zona Companiei VI pușcași, comandată de căpitan Ioan Fătu. Compania VI, care își avea poziția în teren de o parte și de alta a șoselei Arad-Deva, a fost atacată de șapte ori pe parcursul zilei.
Dovedind mult curaj, elevul-sergent Ion Barombagiu a reuşit să culce la pământ pentru totdeauna echipajul unui tanc inamic.
Conform documentelor militare ale vremii, „În luptele de la vest de Păltiniş elevul-sergent Mircea Fota, trăgător la puşca mitralieră, deşi se afla sub focul artileriei şi aruncătoarelor de mine inamice, a continuat să rămână pe poziţie şi să întâmpine cu focul său ucigător infanteria horthystă pornită la atac. În momentul când aceasta a început să pătrundă în poziţie, el a angajat o luptă inegală, acoperind cu preţul vieţii retragerea temporară a grupei sale. După recucerirea poziţiei, în jurul lui au fost găsiţi 23 de horthyşti morţi”.
Căpitanul Fătu s-a deplasat de la un pluton la altul, la fiecare mitralieră încurajându-și tinerii subordonați. A căzut eroic, în timpul confruntării, răpus de schijele unei grenade inamice.
Mormântul căpitanului Fătu Ioan este amplasat în Cimitirul de onoare al eroilor români din orașul Lipova, zona Radna, judeţ Arad. Este marcat cu o cruce de marmură albă, cu fotografie în medalion.
Cimitirul de onoare are o suprafaţă de cca 600 mp şi cuprinde mormintele a 45 de eroi români, elevi ai Şcolii militare de subofiţeri Radna şi alţi militari, căzuţi în luptele de la Păuliş, Miniş, Ghioroc din zilele de 14-20 septembrie 1944.
Necropola de război a fost amenajată pe actualul amplasament din str. Detaşamentul Păuliş, în anul 1969, când osemintele eroilor au fost exhumate strămutate de la Şcoala de subofiţeri din localitate.
Pentru destoinicia, bravura şi spiritul de sacrificiu cu care a condus compania, în luptele de la Păuliș, căpitanul Fătu Ioan a fost distins post-mortem cu ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a şi a fost avansat la gradul de maior, prin Decretul Regal nr. 506 din 21 decembrie 1945.
În anul 1974, la comemorarea a 30 de ani de la lupte, pe Câmpia Păulișului a fost dezvelit un impresionant monument. Numele căpitanului Fătu Ioan este înscris primul pe placa de marmură fixată pe monument.
În semn de cinstire a memoriei acestui patriot român, numele acestuia a fost atribuit școlii din Păuliș și unor străzi din orașul Lipova și municipiul Arad.
În memoria eroilor de la Păuliș, prin implicararea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la 15.09.2007, a fost sfințită și inaugurată o troiță în incinta UM 01191 Lipova. Opera comemorativă a fost realizată de meșterul popular Ilie Bența.
*
Fătu Ghe. Ioan s-a născut la 27 martie 1912, în comuna Buciumani, judeţul Bacău. A fost profesor la Şcoala de subofiţeri de infanterie în rezervă, numărul 3 Radna. În timpul celului de-al Doilea Război Mondial a făcut parte din „Detaşamentul Păuliş“.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Voloșcova, regiunea Cernăuți, Ucraina

 
În timpul acțiunilor de luptă purtate de Armata română, în a doua jumătate a lunii iulie a anului 1941, în contextul realizării capului de pod pentru traversarea râului Nistru, vânătorii de munte români au săvârșit noi fapte de arme, care au întărit prestigiul acestei arme de elită.
Astfel, în cursul atacului din zorii zilei de 18 iulie 1941, la Compania a 3-a din Batalionul 1 Vânători de Munte au fost uciși aproape toți militarii din prima linie a frontului, niciunul nefăcând un pas înapoi. De asemenea, compania căpitanului Dobre a rezistat pe poziție și a pierdut mai mult de jumătate dintre luptători, printre aceștia numărându-se și sublocotenentul în rezervă Vasilescu Alexandru, în vreme ce comandanții de grupe din plutonul sublocotenentului Leonte au murit odată cu ofițerul lor, după cum este consemnat în jurnalul de operații al batalionului.
 Intensitatea și dramatismul luptelor s-au accentuat pe parcursul zilei. Pentru a slăbi rezistența inamicului, locotenentul în rezervă Tănăsescu D., cu o grupă de mitralieră, s-a infiltrat adânc în dispozitivul trupelor sovietice, reușind să le distrugă mai multe cuiburi de mitralieră și favorizând astfel un atac general al forțelor române, descris elocvent în același jurnal de operații menționat: „Tot batalionul se ridică și se azvârle năpraznic asupra inamicului. Focul se întețește în ambele tabere iar vânătorii se reped în valuri. Unii cad străpunși de gloanțe, dar cei mai mulți răzbat și fac mormane de cadavre în rândurile inamice. Inamicul este respins și pus pe fugă. Puțini mai fug; cei mai mulți au rămas pe câmpul de luptă. În frunte, comandantul Mihăiescu, conduce singur grupa de aruncătoare, iar sublocotenentul Bică Paul, adjutantul batalionului, văzând inamicul atât de aproape se repede și el, pune mâna pe o pușcă mitralieră de la un trăgător rănit și începe să tragă în inamic, dar nu peste mult timp este rănit și el de gloanțele dușmane. După ce inamicul se risipește, batalionul se regrupează în dispozitiv defensiv în careu. După miezul nopții artileria inamică începe un bombardament greu asupra poziției noastre însă fără nicio pierdere. Toți stau în șanțuri gândind la camarazii lor morți. Cu tot bombardamentul inamic vânătorii noștrii obosiți încearcă să ațipească în așteptarea zilei de mâine. Apar zorii zilei de 19 iulie 1941, apoi se luminează. Cu toții privim câmpul bătăliei de ieri. Totul arată că inamicul s-a retras în cursul nopții. Echipa formată, în frunte cu comandantul Batalionului, pleacă pe câmpul de luptă să adune morții. Sunt mulți, vreo 50, iar boșevicii circa 100-150”.
Trupurile neînsuflețite ale celor morți la datorie în această confruntare au fost transportate peste Nistru, o partea acestora fiind înhumate în Cimitirul comunei Voloșcova (raionul Sokirianski, regiunea Cernăuți, Ucraina). După retragerea trupelor române și germane de pe Frontul de Est, mormintele acestora au fost distruse de unitățile militare sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi pe teritoriul comunei Voloșcova (regiunea Cernăuți, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

Portrete de eroi
Colonel Robescu Tiberiu-–căzut la datorie pentru întregirea neamului

În Campania din anul 1916, Brigada 35 Infanterie, condusă de colonelul Tiberiu Robescu a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 5 Infanterie fiind implicată în luptele din Dobrogea și în Bătălia pentru București.
După ce a terminat construcția podului de vase de la Flămânda (jud. Teleorman), Brigada 35 Infanterie a fost trimisă în zona Dragoslavele-Rucăr-Câmpulung (jud. Argeș), unde a asigurat retragerea Diviziei 5 spre Ploiești.
În ziua de 21 noiembrie 1916, în timp ce își încuraja soldații pentru a menține cât mai mult Podul Dărmănești (jud. Prahova), colonelul Robescu a fost ucis de rafala unei mitraliere.
Colonel Robescu Tiberiu a fost înhumat în Cimitirul Eroilor din localitatea Crângul lui Bot, județul Prahova, apoi rămăşiţele sale pământeşti au fost exhumate şi reînhumate în Cimitirul Eroilor situat în incinta cimitirului civil „Sfântu Constantin“ din municipiul Brăila.
Cimitirul de onoare are o suprafaţă de 10260 mp, cele două intrări fiind marcate de inscripțiile: Glorie Eroilor 1877-1919. Recunoștiință veșnică. Pentru patrie 1916-1919.
În necropola de război au fost înhumați peste 2.500 de eroi români și străini din Războiul de Independență, al Doilea Război Balcanic, Primul și al Doilea Război Mondial.
În Cimitirul Eroilor sunt amplasate: Parcela eroilor români 1916-1919 (monument istoric BR-IV-m-B-02166), care cuprine cruci din beton mozaicat, o capelă și un osuar; Osuarul celor 1907 de eroi români morți în Moldova în 1917 și reînhumați la Brăila în 1938 (monument istoric BR-IV-m-B-02161), Monumentul celor 13 eroi morți pentru Patrie în Campania 1913, reînhumați aici în 1943, Monumentul prizonierilor italieni (monument istoric BR-IV-m-B-02162), Mormântul comun al militarilor ruși din Corpul 14 Armată, morți în Războiul din 1877-1878 etc.
Mormântul eroului Tiberiu Robescu este marcat cu un însemn individual în formă de cruce.
*
Tiberiu Robescu s-a născut la 8 martie 1863 în municipiul Piteşti, judeţul Argeş.
A ales meseria armelor şi a absolvit Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie (1881) și Școala Specială de Artilerie și Geniu (1885).
În perioada 1885-1891 a studiat în Franța la Școala Politehnică de la Fontainebleau.
La 1 mai 1895 a fost numit profesor de topografie la Școala Specială de Artilerie și Geniu.
A urcat treptele carierei militare, fiind sublocotenent (1883), locotenent (1886), căpitan (1890), maior (1896), locotenent colonel (1907) și colonel (1912).
A îndeplinit diferite funcții de stat major și de comandament precum: șef al Serviciului de Geniu la Corpul III și Corpul I Armată, comandant al Batalionului de Pontonieri, comandant al Regimentului 38 infanterie și al Brigăzii 20 Infanterie, dislocate în timp de pace în garnizoana Brăila.
La intrarea României în Primul Război Mondial a fost încadrat în funcţia de comandant la Brigada 35 Infanterie, din care făceau parte Regimentele 50 (Focșani) și 64 Infanterie (Tecuci).

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în orașul Florești, raionul Florești, Republica Moldova

 
La data de 9 iulie 1941, în contextul luptelor purtate de Armata română pentru eliberarea nordului și a nord-estului Basarabiei, Divizia blindată română a primit ordin de a înainta pe direcția Moșana – Soroca, pentru a bloca retragerea forțelor sovietice din Bucovina și nordul Basarabiei, prin punctul de trecere Soroca.
Acțiunea blindatelor române a fost mult îngreunată de condițiile meteo nefavorabile, care au transformat terenul pe care s-a desfășurat operațiunea într-unul aproape inaccesibil carelor de luptă.
Ca rezultat al operațiunilor desfășurate de trupele blindate române în direcția Soroca, au fost lichidate legăturile forțelor sovietice din centrul și nordul Basarabiei, ceea ce a contribuit în mod decisiv la succesul operațiunilor militare și la retragerea inamicului aflat în acele regiuni. În același timp, marea unitate română a curățat malul Nistrului de elementele sovietice care nu au mai apucat să se retragă.
Trei zile mai târziu, acțiunile ofensive ale Divizei blindate, coordonate cu cele ale Brigăzii 5 Cavalerie și Diviziei 13 Infanterie, au condus la eliberarea localităților Soroca și Bălți. Succesul militarilor români a fost elogiat de către generalul german Joachim von Kortzfleisch, care avusese în subordine marea unitate română, acesta exprimându-și satisfacția  „pentru performanțele obținute în împrejurări atât de grele”.
O parte a trupurilor neînsuflețite ale celor morți la datorie în aceste confruntări din anul 1941 au fost exhumate din diferite localități și centralizate în Cimitirul eroilor din orașul Florești (raionul Florești, Republica Moldova). După retragerea trupelor române și germane de pe Frontul de Est, cimitirul a fost distrus de autorităţile militare sovietice, iar pe locul acestuia a fost construită o casă. După anul 1991, la poarta cimitirului civil al orașului Florești a fost ridicată o troiţă, în amintirea eroilor înhumaţi în această necropolă de război.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în Cimitirul orașului Florești (raionul Florești, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.


Istoricul Cimitirului eroilor din al Doilea Război Mondial din satul Uricani, comuna Miroslava, județul Iași
 
Pe raza satului Uricani, comuna Miroslava, județul Iași, au fost amenajate locuri de înhumare aparținând morților de război români și străini din Primul și al Doilea Război Mondial.
În cimitirul civil al satului Uricani (în perioada interbelică satul aparținea de Plasa Copou, județul Iași), au fost amenajate, în cursul anului 1917, zece morminte în care au fost depuse osemintele unor eroi români neidentificați.
Ulterior, osemintele eroilor au fost exhumate și centralizate într-unul din osuarele amenajate în Parcela de onoare a eroilor români din Primul Război Mondial, din cadrul Cimitirului „Eternitatea”, municipiul Iași.  
Necropola de război în care au fost înhumați militarii decedați în al Doilea Război Mondial – Cimitirul eroilor Diviziei 7 Infanterie – a fost amenajată pe un teren situat la marginea localității Uricani.
Majoritatea militarilor înhumați în această necropolă au făcut parte din Regimentele 14, 16 și 37 Infanterie, Divizia a VII a, decedând în perioada iunie-august 1944, în timpul confruntărilor desfășurate de Armata Română în cadrul Campaniei din Est.
În acest cimitir au fost înhumați 198 de morți de război (179 eroi români identificați și 17 neidentificați, precum și 2 militari sovietici identificați).
Necropola de război  a fost organizată în patru parcele. Două parcele nu aveau însemne de căpătâi, iar două aveau cruci confecționate din lemn, fără inscripții.
Cimitirul a fost împrejmuit cu un gard format din lanțuri, iar accesul se făcea printr-o poartă metalică, care avea deasupra un portal.
În centrul cimitirului, în memoria camarazilor lor, soldații și ofițerii Diviziei 7 Infanterie au ridicat o troiță din stejar, pe care a fost inscripționat textul: „EROILOR DIVIZIEI a 7 a INF CĂZUȚI PE CÂMPUL DE ONOARE PENTRU APĂRAREA MOLDOVEI/CAMARAZII RECUNOSCĂTORI”.


Ministrul apărării naționale, la ceremonia de inaugurare a Monumentului eroilor români de la Bolzano




foto Laurențiu Turoi
 
Ceremonia de inaugurare a Monumentului dedicat militarilor români care au murit în timpul Primului Război Mondial și au fost înhumați pe teritoriul Republicii Italiene a avut loc luni, 20 iunie, în Cimitirul militar din localitatea Bolzano, în prezența miniștrilor român și italian ai Apărării, Vasile Dîncu și Lorenzo Guerini.
La ceremonie a fost prezent ambasadorul României în Republica Italiană, Gabriela Dancău, șefi ai unor structuri centrale din cele două ministere ale Apărării și reprezentanți ai autorităților locale din Bolzano.
În cadrul ceremoniei, au prezentat onorul la monument Muzica Militară și un detașament de militari din cadrul Brigăzii 30 Gardă „Mihai Vitezul”, iar un sobor de preoți militari români a săvârșit slujba de sfințire a operei comemorative și de pomenire a celor căzuți.
Cei doi miniștri au depus coroane de flori în memoria eroilor români și italieni înmormântați în acest cimitir.
În discursul său, ministrul Vasile Dîncu a subliniat faptul că „avem datoria să menținem vie amintirea sacrificiilor și să avem grijă ca astfel de evenimente tragice să nu se mai repete. Trecutul și jertfele evocate cu ocazia ceremoniei de azi reprezintă nu doar un simplu ceremonial, ci o mărturie a faptului că moștenirea lăsată nouă de eroii acelor vremuri trebuie respectată și transmisă intactă generațiilor viitoare”.
Opera comemorativă de război românească de pe teritoriul Italiei a fost realizată în cadrul unui proiect de construcție derulat în cursul anului 2021 de Ministerul Apărării Naționale, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, cu sprijinul Ministerului Apărării din Republica Italiană, prin Comisariatul General pentru Omagierea Morților de Război.
Proiectul comemorativ, inițiat de partea română, s-a derulat în baza prevederilor Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Italiene privind mormintele de război, semnat la București, la 9 iulie 2015. Finalizarea acestuia a creat cadrul atât pentru organizarea unor manifestări comemorative, cât şi pentru gesturi individuale de cinstire a sacrificiului pe care l-au săvârșit militarii români în timpul Primului Război Mondial.
Opera comemorativă de război a fost realizată din marmură monobloc și reprezintă, într-o manieră artistică, crucea latină. În partea centrală a monumentului este aplicat un basorelief cu Însemnul „Aducerii Aminte”, precum și inscripțiile „1916-1919”, „În memoria eroilor români morți la Bolzano” (în limbile română și italiană) și „Oficiul Național pentru Cultul Eroilor – 2021” (în limba română).
Proiectul comemorativ se înscrie în seria proiectelor și activităților inițiate de partea română în contextul marcării Centenarului Primului Război Mondial, care au avut ca obiectiv menținerea vie în conștiința publică, atât la nivel național, cât și în plan extern, a memoriei sacrificiului pe care l-au săvârșit militarii români în Războiul pentru Întregirea Neamului. Din documentele aflate în arhive, au fost identificați, până în prezent, 1189 de militari români căzuți înhumați pe teritoriul Italiei în acest război, dintre care 55 sunt înhumați la Bolzano

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor
anunță, începând cu data de 10.06.2022, lansarea cele de-a doua sesiuni de selecție de proiecte în scopul atriburii contractelor de finanțare nerambursabilă pentru domeniul restaurarea cimitirelor de onoare și monumentelor dedicate militarilor români sau de alte naționalități, decedați în cele două războaie mondiale, amplasate pe teritoriul național.
Toate informațiile necesare persoanelor fizice sau juridice fără scop patrimonial care îndeplinesc, conform Legii 350/2005, condițiile de participare la această sesiune de selecție, pot fi consultate în anunțul de participare și documentația pentru elaborarea și prezentarea propunerii de proiect.

Ministrul apărării naționale, la ceremonia de inaugurare a Monumentului eroilor români de la Bolzano

Ministrul apărării naționale, Vasile Dîncu, va participa luni, 20 iunie, în orașul Bolzano din nordul Italiei, la ceremonia de inaugurare a Monumentului dedicat militarilor români care au murit în timpul Primului Război Mondial și au fost înhumați pe teritoriul Republicii Italiene.
Evenimentul va fi transmis live pe pagina de Facebook a MApN, la link-ul https://www.facebook.com/mapn.ro, începând cu ora 13.45, ora României.
De asemenea, ministrul Dîncu va avea, în cursul zilei de luni, și un dejun de lucru cu omologul italian, Lorenzo Guerini.
Opera comemorativă de război românească de pe teritoriul Italiei a fost realizată în cadrul unui proiect de construcție derulat în cursul anului 2021 de Ministerul Apărării Naționale, prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, cu sprijinul Ministerului Apărării din Republica Italiană, prin Comisariatul General pentru Omagierea Morților de Război.
Monumentul este realizat din marmură monobloc și reprezintă, într-o manieră artistică, crucea latină. În partea centrală este aplicat un basorelief cu Însemnul „Aducerii Aminte”, precum și inscripțiile „1916-1919”, „În memoria eroilor români morți la Bolzano” (în limbile română și italiană) și „Oficiul Național pentru Cultul Eroilor – 2021” (în limba română).
Proiectul comemorativ se înscrie în seria proiectelor și activităților inițiate de partea română în contextul marcării Centenarului Primului Război Mondial, care au avut ca obiectiv menținerea vie în conștiința publică, atât la nivel național, cât și în plan extern, a memoriei sacrificiului pe care l-au săvârșit militarii români în Războiul pentru Întregirea Neamului.

ANUNŢ DE PARTICIPARE

Informaţii generale privind autoritatea contractantă: Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, cod fiscal 16583598, Str. General Candiano Popescu nr. 6, sector 4, Bucureşti, telefon: 021.335.11.76, fax: 021.335.11.85, e-mail: once@mapn.ro.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor invită persoanele fizice sau juridice fără scop patrimonial – asociaţii ori fundaţii constituite conform legii – sau culte religioase recunoscute conform legii, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările şi completările ulterioare, să depună proiecte în scopul atribuirii contractelor de finanţare nerambursabilă, pentru domeniul: restaurarea mormintelor de război care adăpostesc oseminte ale militarilor români sau de alte naţionalităţi, decedaţi în cele două războaie mondiale şi restaurarea operelor comemorative de război româneşti sau străine, ridicate în memoria acestora, amplasate pe teritoriul naţional.
1.    Procedura aplicată pentru atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă a proiectelor, pe anul 2022, este prevăzută de art. 6 din Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările şi completările ulterioare.
2.    Sursa de finanţare a contractelor şi valoarea:  bugetul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, suma de 181.000 lei.
3.    Durata proiectelor: până la 17.12.2022.
4.    Data-limită pentru depunerea propunerilor de proiect: 18.07.2022, ora 16.00.
5.     Adresa la care trebuie depuse propunerile de proiect: Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Str. General Candiano Popescu nr. 6, sector 4, Bucureşti.
6.    Criterii de atribuire:
– modul de organizare şi tipologia aşezămintelor social-culturale;
– numărul militarilor înhumaţi;
– structura aşezămintelor social-culturale pe naţionalităţi;
– starea de conservare;
– valoarea istorică;
– perioada de timp care a trecut de la efectuarea ultimelor lucrări de restaurare;
– importanţa şi amploarea lucrărilor pentru care se solicită finanţare;
– procentul cu care solicitantul contribuie la cofinanţarea proiectului.
7.    Selecţia şi evaluarea proiectelor în vederea obţinerii finanţării nerambursabile se vor face de către comisia de evaluare în perioada 19.07.2022-26.07.2022.
8.     Documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea propunerii de proiect poate fi accesată pe aici.

Comunicarea rezultatelor celei de-a XLIII-a ediții concursului "Să nu ne uităm eroii!"


 
S-a încheiat a XLII-a ediție a concursului online Să nu ne uităm eroii!
În urma evaluării rezultatelor, conform Regulamentului concurs, au fost desemnați următorii câștigători:
LOCUL I: SALGAU Mihai, municipiul Vaslui.
LOCUL II: PANDURU Nicolae, municipiul Alba-Iulia
LOCUL III: MARTIN Constantin, comuna Loamneș, județul Sibiu

Românii și-au sărbătorit eroii

 
Cu prilejul Zilei Eroilor – sărbătoare națională a poporului român – în București, Ministerul Apărării Naționale a organizat ceremonii militare și religioase la Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol I, la Monumentul Eroilor căzuți în misiune în teatrele de operații și pe teritoriul României, la Cimitirul Israelit Filantropia, la Monumentul Eroilor Patriei (Universitatea Națională de Apărare Carol I), la Cimitirul Militar Ghencea și la Cimitirul Eroilor Revoluției.
La ceremonia de la Mormântul Ostașului Necunoscut au participat și au depus coroane de flori Președintele României, Excelența Sa domnul Klaus IOHANNIS, președintele Senatului, domnul Florin CÎȚU, președintele Camerei Deputaților, domnul Ion-Marcel CIOLACU, prim-ministrul României, domnul Nicolae-Ionel CIUCĂ, o delegație a Ministerului Apărării Naționale și Asociația Națională a Veteranilor de Război.
După intonarea imnului de stat al României și oficierea serviciului religios, domnul Klaus IOHANNIS, președintele României, a rostit o alocuțiune în cuprinsul căreia a invocat cele două dimensiuni – istorică și religioasă a Zilei  Eroilor – sărbătoarea națională pe care o celebrăm astăzi, de Ziua Înălțării Domnului Isus Hristos și a omagiat eroismul militarilor români căzuți la datorie în războaiele de apărare a Țării.  
În cadrul evenimentului, după momentul religios „Ecleziastul”, caporalul Pătru BĂNULESCU a recitat poemul emoționant „Nu-l uitați” de Nichita Stănescu, un îndemn sensibil, pentru noi toți, să veghem la nemurirea, din generație în generație, a eroilor neamului românesc. Au fost apoi rostite solemn nume ale militarilor români căzuți pentru patrie de către înalte oficialități din statul român, alături de veteranul de război, general (rtr.) LERU Octavian, un veteran din teatrele de operații, căpitan Vlad GEANDRĂ și doi studenți de la Academia Tehnică Militară Ferdinand I. În timpul activității de rostire solemnă a numelor eroilor români, la fiecare 60 de minute, s-au executat exerciții de tip Drill-Team de către un detașament al Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul.
Manifestări similare s-au desfășurat și în garnizoanele din țară, cu participarea reprezentanților autorităților locale, unităților școlare, cultelor religioase, asociațiilor de veterani și ai organizațiilor neguvernamentale.
Peste hotare, Ziua Eroilor a fost marcată prin organizarea de ceremonii oficiale la monumente și cimitire de onoare dedicate memoriei militarilor români căzuți în războaie pentru apărarea țării și care își dorm somnul veșnic pe teritoriul altor state.


Nu-l uitați
Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,
ca şi cum ar fi viu între noi,
ca şi cum s-ar fi întors acasă.
De fapt el s-a întors dintre noi întâiul,
numai că s-a întors puţin mai ostenit
şi pe un pat nevăzut şi-a aşezat căpătâiul
lângă veniţii acasă din mit.
El şi-a făcut lucrul lui acum
poate că îi e sete, o sete arzând
ora până la noi ca un fum.
Deci lăsaţi pentru el să cadă vin pe pământ.
Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
strigaţi-l din când în când pe nume,
ca şi cum ar fi viu printre noi
…şi atunci el va surâde în lume.
(Nichita Stănescu)
  







 




.
 

Manifestări dedicate Zilei Eroilor

 

Ministrul apărării naționale, Vasile Dîncu, și șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu, vor participa joi, 2 iunie, la ceremonia militară și religioasă organizată, cu prilejul Zilei Eroilor, la Mormântul Ostașului Necunoscut situat în Parcul Carol I din București.

Manifestări comemorative similare vor avea loc și în garnizoanele din țară, la mausolee, cimitire și monumente dedicate eroilor români, cu participarea reprezentanților autorităților locale, unităților școlare, cultelor religioase, asociațiilor de veterani și ai organizațiilor neguvernamentale. În cadrul acestor manifestări vor fi rostite simbolic nume ale eroilor poporului român căzuți la datorie în războaiele purtate de Armata României sau în misiuni executate în teatrele de operații.

Cercurile și bibliotecile militare organizează manifestări evocatoare dedicate „Zilei Eroilor”, simpozioane, întâlniri cu istorici sau cu veterani de război, vizite la muzee și monumente comemorative și expoziții de carte.

În București, manifestările vor avea loc după următorul program:

- Ora 10.00, la Cimitirul Israelit „Filantropia” va fi organizată o ceremonie de depuneri de coroane de flori.

- Ora 12.00, vor avea loc ceremonii de depuneri de coroane de flori la Mormântul Ostașului Necunoscut (din Parcul Carol I), la Monumentul eroilor militari căzuți în misiune în teatre de operații și pe teritoriul României (Parcul Tineretului), la Monumentul Eroilor Patriei (Universitatea Națională de Apărare „Carol I”), la Cimitirul Militar Ghencea și la Cimitirul Eroilor Revoluției.

În cadrul ceremoniei de la Mormântul Ostașului Necunoscut, pe lângă momentul religios „Ecleziastul” și recitarea poemului „Nu-l uitați”, de Nichita Stănescu, de către elevul caporal Pătru Bănulescu (clasa XI-a D a Colegiului Național Militar „Dimitrie Cantemir”, Breaza), veterani de război, reprezentanți ai autorităților centrale și locale, precum și reprezentanții conducerii MApN, vor rosti nume ale eroilor români, iar în semn de respect și prețuire, militari ai Brigăzii 30 Gardă vor executa exerciții de drill-team.

- Între orele 13.00 și 15.00, la același monument, persoanele care își vor exprima dorința de a-i omagia pe eroi o vor putea face în cadrul „Rostirii solemne a numelor eroilor români căzuți la datorie”.

- De la ora 21.00, concert de muzică patriotică susținut de Muzica militară a Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” pe esplanada Palatului Cercului Militar Național.

- Începând cu ora 21.30, militarii Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” vor executa retragerea cu torțe pe traseul Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei - Bulevardul Eroilor– Palatul Cotroceni – sediul Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.

În mod simbolic, torțele detașamentului de militari ai Brigăzii 30 Gardă vor fi aprinse de veteranii răniți în teatrele de operații, din echipa Invictus România, însoțiți de studenți militari. În prealabil, aceștia vor aprinde o torță de la flacăra veșnică ce arde la Mormântul Ostașului Necunoscut (ora 18.00) și se vor deplasa în alergare, aproximativ 20 de kilometri, pe traseul - Monumentul Eroilor căzuți la datorie în teatrele de operații și pe teritoriul României din Parcul Tineretului - Monumentul Eroilor Patriei din fața Universității Naționale de Apărare „Carol I” - Monumentul Eroilor Geniști din fața Palatului Cotroceni - Monumentul Eroilor Sanitari din Parcul Eroilor - Monumentul Eroilor Ceferiști din fața Gării de Nord - Arcul de Triumf de pe Șoseaua Pavel Kiseleff - Monumentul Eroilor Aerului de pe Bulevardul Aviatorilor – Palatul Cercului Militar Național (cu sosire la ora aproximativă 21.20).

- Ora 22.30, la mormintele eroilor din Cimitirul de Onoare românesc Ghencea Militar vor fi depuse, de studenți ai Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I”, candele aprinse și flori.

*  *  *

În toate lăcașele de cult se vor trage clopotele la ora 12.00, iar în instituțiile publice și unitățile de învățământ se va păstra un moment de reculegere în semn de omagiu pentru eroii patriei.

*  *  *

Mai multe informații despre veteranii de război ai Armatei României pot fi găsite pe pagina oficială dedicată lor: https://veteraniiromaniei.mapn.ro/.

Lista eroilor căzuți la datorie în războaiele purtate de Armata României poate fi consultată pe pagina de internet a MApN: https://bit.ly/2T6VsgG.

*  *  *

În atenția jurnaliștilor!

Menționăm că pentru activitățile desfășurate la Mormântul Ostașului Necunoscut (din Parcul Carol I) Televiziunea Română va asigura, în calitate de „official broadcaster”, semnal de televiziune tuturor posturilor interesate, în mod gratuit, cu condiția menționării, pe parcursul întregii transmisiuni, într-un loc vizibil, a textului „Preluare TVR”. Persoană de contact pentru detalii tehnice: Laura Neagu, telefon 0723200878 și 0747069955, adresă de e-mail: laura.neagu@tvr.ro.

*  *  *

În semn de recunoștință pentru eroii patriei care au căzut în Primul Război Mondial, autoritățile statului român au hotărât, prin Decretul-lege nr. 1693 din 4 mai 1920 ca Ziua Eroilor să fie decretată sărbătoare națională și să fie celebrată „cu mare fast religios, școlar, militar și naționalׅ“, în Ziua Înălțării Domnului.

Prin Legea nr. 48 din 30 mai 1995 privind proclamarea Zilei Eroilor, s-a reînnodat tradiția interbelică a sărbătoririi Zilei Eroilor, iar ulterior prin Legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, Ziua Eroilor a fost proclamată sărbătoare națională a poporului român, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, Ziua Înălțării Domnului Isus Hristos, potrivit tradiției românești.

România a participat, începând cu anul 1877, la confruntări militare majore, desfășurate pe teritoriul național și în afara acestuia - Războiul de Independență, Al Doilea Război Balcanic, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial și, după 1990, la misiunile din teatrele de operații din Balcanii de Vest, Afganistan și Irak.


Morți de război români la Soroca, Republica Moldova
 
În Primul Război Mondial, Armata română a înregistrat la Soroca un număr de 77 de morți de război, ofițerul cel mai mare în grad care a murit pentru țară fiind generalul Stan Poetaș (1870-1919), comandantul Brigăzii 21 Infanterie. Acesta a fost împușcat de un grup bolșevic, la 21 ianuarie 1919, când se îndrepta cu doi soldaţi spre localitatea Unguri, pentru inspectarea trupei.
În memoria generalului Stan Poetaş, românii din Soroca, cu sprijinul sculptorului George Dimitriu, au dezvelit un monument din broz, în Piaţa Unirii, la 30 octombrie 1921       Eroii români, căzuți în luptele cu grupările bolșevice, au fost înhumați într-o parcelă, situată în cimitirul civil din localitate, precum și în curtea bisericii ortodoxe.
Începând cu anul 1923, statul român a centralizat în Cimitirul civil din Soroca osemintele unor eroi români, exhumate de pe raza a peste 10 localități din județul Soroca.
Deşi sovieticii au distrus statuia generalului Poetaş şi au profanat mormântul acestuia, la 13 martie 2018 s-a resfinţit piatra de mormânt a generalului Poetaş, relocată în incinta Muzeului de Istorie din Soroca.
Epitaful de pe blocul din marmură resfinţit la Soroca este un îndemn pentru generaţia prezentă, dar şi pentru cele viitoare:
CUVÂNT URMAŞILOR NOŞTRI. Prinos de recunoştinţă de-a pururi sfântă aducem viteazului general Stan Poetaş, fiul născut din părinţi săteni, care în lupte straşnice la Topraisar, în Dobrogea şi Mărăşeşti a făcut stâncă din pieptul său, luptând de-a valma şi în acelaşi rând cu soldaţii, iar la Calaraşovca, în ţinutul Sorocii, străjuind meleagurile bătrânului Nistru, a căzut mort, apărându-ne pe noi şi pământul nostru strămoşesc de hoardele ce veneau din răsărit şi miazănoapte ca să ne strice rânduiala şi buna înţelegere. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Urmaşilor noştri lăsăm cuvânt să-i împodobească cu flori şi să-i cinstească în veci memoria acestui erou SANTINELĂ A ROMÂNIEI LA NISA. [SUBSCRIITORII]”.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, înhumați la Soroca, Republica Moldova, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.

Eroii români din Războiul de Independență
 

În acest an s-au împlinit 145 de ani de la constatarea decesului primilor doi soldați români (Vălscan Gheorghe și Trușcă Constantin) în acțiunile premergătoare traversării Dunării, inițial de către Armata rusă, iar apoi și de către Armata română, pentru implicarea în ceea ce istoriografia a consemnat ca Războiul ruso-româno-turc sau Războiul de Independență (1877-1878).
Ceea ce a urmat a dovedit atât avântul și puterea de luptă ale dorobanților români, care prin sacrificiile făcute la Grivița, Plevna, Smârdan, Vidin etc. au scris pagini de glorie în analele unităților militare, consfințind independența României pe câmpul de luptă.
După încheierea conflictului, un grup de ofițeri români a realizat statistici cu numele eroilor care au murit sau care au dispărut în misiuni de luptă, majoritatea fiind înhumați/centralizați pe tritoriul Bulgariei. O evidență digitală care a avut la bază datele menționate, conținând numele a 2111 eroi români, a fost mediatizată de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor după anul 2005.
Dar, ce s-a întâmplat cu miile de militari români care au fost răniți în timpul conflictului, evacuați la nordul Dunării (după încheierea războiului) și internați în spitale civile ? S-au recuperat toți după rănile dobândite în luptă ? A fost o necunoscută care a fost rezolvată la mulți ani după încheierea conflictului, pentru fiecare din județele României, de grupuri inimoase de revizori școlari, sprijiniți de învățători, preoți și primari care au efectuat, vreme de un an de zile, o recenzare a celor care au participat la Războiul de Independență. Așa s-a constatat că cei care au fost declarați dispăruți în misiuni de luptă nu s-au întors la domiciliu, fiind declarați oficial decedați, s-au confirmat numele celor decedați în luptă (efectuându-se mici corectări privind domiciliul, numele sau porecla) și au fost luați în evidență majoritatea militarilor care au murit din cauza rănilor dobândite în luptă în spitalele din România sau chiar la domiciliu.
Din păcate, recenzarea nu s-a realizat în contextul densității populației în localitățile București, Botoșani, Buzău, Câmpulung, Craiova, Dorohoi, Focșani, Galați, Huși, Iași, Pitești, Roman, Teuci, Turnu Măgurele și Vaslui, fapt pentru care mulți dintre cei care au murit pentru independența României vor continua să rămână anonimi.
După încheierea recenzării, la finele secolului al XIX-lea, numele eroilor români au fost organizate alfabetic după comuna de domiciliu, fiind tipărite în mai multe exemplare, pe hârtie lipită pe carton, tablourile rezultate fiind așezate în toate școlile și bisericile din localitatea în care aceștia au avut domiciliul. Numele eroilor au fost înconjurate de două ghirlande (una din laur și una din stejar), coroana rezultată fiind legată în partea inferioară cu o panglică tricoloră, iar în partea superioară a fost unită prin îmbinarea a două drapele naționale, ținute în gheare de simbolul avântului în luptă (vulturul).
În prezent, evidența morților de război români din Războiul de Independență conține date despre peste 5.400 de eroi, aceasta putând fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.


 

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor anunță încheierea celei de-a XIII-a ediții a Concursului cu premii, Eroul meu de ieri și de azi!

Pentru secțiunea pictură/desen, în urma evaluării lucrărilor, au fost desemnați următorii căștigători:
Locul I: Alesia Ioana BABA-COSTESCU, București;
Locul al II-lea: Livia GHIȚU, Băicoi, județul Prahova;
Locul al III-lea: Daria POPESCU, București.
 
Pentru secțiunea eseuri, în urma evaluării lucrărilor, au fost desemnați următorii câștigători:
Locul I: Ana-Ruxandra GEORGESCU, Calafat, județul Dolj;
Locul al II-lea: Camelia TOMA, Sfântu Gheorghe, județul Covasna;
Locul al III-lea: Miruna CIUDIN, Târgu Neamț, județul Neamț.
Premiile, constând în cărți cu tematică istorică și diplomele acordate de Oficiu, vor fi expediate câștigătorilor prin poștă, sau pot fi ridicate de la sediul Oficiului, începând cu data de 10.06.2022.
Vă mulțumim pentru participarea la concurs!

 


PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Secureni, regiunea Cernăuți, Ucraina

 
În ziua de 18 iulie 1941, pe fondul contraofensivei declanșată de sovietici pentru lichidarea capului de pod realizat de trupele române pentru traversarea râului Nistru, vânătorii de munte români au săvârșit noi fapte de arme, care le-au întărit aura de legendă cu care au fost consemnați în paginile volumelor de istorie militară.
Tonul l-a dat locotenent-colonelul Ionescu C. Breaza, comandantul Companiei a 3-a din Batalionul 1 Vânători de Munte, care, într-un moment critic pentru unitate, cu trupele sovietice infiltrate până în apropierea postului de comandă al batalionului, a pornit cu „bastonul în mână la atac”, cum se precizează într-un document de epocă.
Bravura ofițerului român a stârnit elanul dezlănțuit al trupei, amplificat de gornistul care suna atacul, vitejia militarilor români, care au respins inamicul pas cu pas, fiind descrisă sugestiv de către un participant direct la acțiune, locotenentul în rezervă Tănăsescu: „Nimic nu a putut rezista acestor oameni, vulturi ai Carpaților. Nici apă, nici beton, nici fier; totul s-a prăbușit în fața voinței lor de a învinge sau de a muri. Atât timp cât acest neam pus la răscrucea tuturor furtunilor va da asemenea oameni, nu vom pieri niciodată”.
Lupta a fost crâncenă și a durat până seara, când a fost restabilită situația, fiind dusă cu mult eroism de subunitățile Batalionul 1 Vânători de Munte. Dintre acestea, compania căpitanului Dobre a pierdut mai mult de jumătate din efective, printre eroi numărându-se locotenentul în rezervă Stoica Mihai și sublocotenentul în rezervă Leonte Mircea. De asemenea, toți comandanții de grupe din plutonul sublocotenentului Leonte au murit pe poziție, odată cu ofițerul lor.
Rămășițele pământești ale celor care au murit pentru țară au fost adunate și transportate peste Nistru, o parte a acestora fiind înhumate în cimitirul Bisericii „Sfinţii Petru şi Pavel” din comuna Secureni (în prezent Sokiriani, raionul Sokirianski, regiunea Cernăuți, Ucraina). După retragerea trupelor române și germane de pe Frontul de Est, cimitirele de campanie au fost distruse de unitățile militare sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi pe teritoriul comunei Secureni (regiunea Cernăuți, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată  la secţiunea Lista morţilor de război.


Portrete de eroi
Sergent Petre Mateescu-eroul de la Grivița

 

 
La 6/18 septembrie 1877, o coloană de atac, formată dintr-un batalion din Regimentul 15 Dorobanți și un batalion din Regimentul 9 Dorobanți a atacat reduta Grivița II.
Coloana de susținere a fost compusă de un batalion din Regimentul 1 Linie, susținut de un batalion din Regimentul 5 Dorobanți și două companii din Regimentul 7 Dorobanți.
Începând cu primele ore ale dimineții, artileria română a început să bombardeze pozițiile dușmane. După încheierea tirului de artilerie, dorobanții au ieșit din tranșee și au înaintat spre parapete, unde au luptat, corp la corp, cu otomanii. În fruntea lor era maiorul Nicolae Ion și sergentul Mateescu Petre. Au căzut împreună sub parapetul redutei Grivița.
La Grivița, trupele române au înregistrat pierderi foarte grele, fiind identificați nominal peste 800 de militari care au murit în timpul și din cauza conflictului. În memoria vitejilor soldați căzuți în Războiul de Independenţă, la Griviţa, la inițiativa regelui Carol I, în anul 1902 a fost amenajat Mausoleul eroilor români de la Griviţa, Republica Bulgaria. În osuarul acestuia au fost depuse osemintele a 1.300 de eroi români.

*

Petre Mateescu s-a născut în 1851 în localitatea Fălticenii Vechi, județul Suceava. La 15 decembrie 1870 se înrolează voluntar în armată. A făcut instrucție la Batalionul 9 Vânători. În 1873 a fost mutat la Regimentul 8 Dorobanți. După patru ani de serviciu militar este lăsat la vatră, cu gradul de sergent. În 1877 se reangajează în armată, fiind încadrat la Regimentul 15 Dorobanți, Batalionul 2, comandat de maiorul Nicolae Ion.

*

Grivița este un sat din Regiunea Plevna, Republica Bulgaria. În timpul Războiului ruso-turc din 1877-1878, Grivița a făcut parte din complexul de fortificații format din mai multe redute, al cetății Plevna. Bătălia de la Grivița a făcut parte din prelungitul asediu al Plevnei (30 august/11septembrie-28 noiembrie/10 decembrie 1877). În urma participării la Războiul din 1877-1878, România și-a obținut independența ca stat.


Morți de război români la Regensburg, Germania

 
Lagărul de prizonieri din orașul german Regensburg a fost folosit, începând cu anul 1914, pentru internarea prizonierilor de război francezi.
Ulterior, în octombrie 1918, cu o lună înainte de încheierea Primul Război Mondial, în lagărul din Regensburg figurau ca prizonieri 3.265 de francezi, 1.402 italieni, 49 de ruși, trei belgieni, un român și un internat civil.
Viața cotidiană a lagărului a constat în activități culturale și sportive, permise de conducerea germană în scop de propagandă. În acest sens, prizonierii au publicat 39 de ediții ale ziarului „Le Pour et le Contre”, arhivat în prezent la Biblioteca din Regensburg.
După documente din arhivele din România, în lagărul din Regensburg au murit 42 de prizonieri români, 40 dintre militarii români fiind identificați nominal. Locurile de înhumare a eroilor români au fost amenajate în cimitirul catolic și în cel protestant.
Raportat la numărul prizonierilor români identificați nominal, care au murit în lagărul din Regensburg, după documente germane, cifra este de 55 de morți, după eliminarea/comasarea numelor înregistrate de mai multe ori în evidența olografă. Astfel, se poate constata că nu toți militarii care au murit în lagărul din Regensburg au fost înregistrați nominal în registrele de deces ale cimitirelor menționate.
Analiza finală a morților de război români identificați nominal, care au murit în lagărul din Regensburg, arată că 35 de eroi români sunt menționați în ambele evidențe (Popescu Gheorghe a fost păstrat în listă de două ori, fiind vorba despre militari din regimente și cu locuri de naștere diferite), patru sunt menționați doar în lista română, iar 16 figurează doar în evidențele germane.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, înhumați la Regensburg, Germania, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

 



Eroii români care își dorm somnul de veci la Baimaclia, raionul Căușeni, Republica Moldova au fost comemorați cu prilejul Zilei Veteranilor de Război




 

Joi 28 aprilie 2022, s-a desfășurat ceremonia de inaugurare a Parcelei eroilor români din comuna Baimaclia, raion Căușeni, Republica Moldova, în contextul celebrării, în țara noastră, a Zilei Veteranilor de Război.
Ceremonialul militar-religios de la necropola de război românească din localitatea Baimaclia a fost organizat de către Ambasada României în Republica Moldova și Biroul atașatului român al apărării la Chișinău.
Parcela eroilor români din satul Baimaclia, raion Căușeni, a fost amenajată, în luna iulie 1941, în Cimitirul civil ortodox din localitate. În această parcelă au fost înhumați patru militari din Regimentul 67 Infanterie. În anul 1943, Așezământul Național „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor a instalat și inscripționat, la căpătâiul morminteor acestora, patru cruci de beton.
Proiectul de restaurare a Parcelei eroilor români din satul Baimaclia, raion Căușeni a fost derulat, în anul 2021, de către Ministerul Apărării Naționale, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale al Republicii Moldova, prin Agenția pentru Știință și Memorie Militară de la Chișinău, în baza prevederilor Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de război românești situate pe teritoriul Republicii Moldova, semnat la Iași, la 3 martie 2012.
Reamenajarea necropolei de război românești a presupus lucrări de reconfigurare a amplasamentului prin delimitare fizică cu gard perimetral, precum și realizarea și montarea următoarelor elemente: patru însemne de căpătâi, două catarge, un monument central și o placă comemorativă. Monumentul central este reprezentat de o troiță din lemn de stejar, iar în centrul acesteia a fost montat însemnul comemorativ specific celui de-al Doilea Război Mondial. Placa comemorativă este amplasată în fața troiței de lemn, iar pe aceasta, alături de numele eroilor, este inscripționat următorul text comemorativ:
 

Glorie eternă eroilor români!
Aici odihnesc rămășițele pământești a 4 eroi români din Regimentul 67 Infanterie, căzuți în această zonă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.



 


PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în localitățile Beleusovca și Kozlov, regiunea Cernăuți, Ucraina
 
În vara anului 1941, în contextul operațiunilor desfășurate de Armata 3 română pentru traversarea râului Nistru, diviziile 130 și 164 infanterie sovietice au acționat asupra flancului  stâng al Corpului de Munte român, pe direcția înălțimea 254 - Liceani – Kozlov, cu intenția de a lichida capul de pod realizat de trupele române.
Astfel, în după-amiaza zilei de 18 iulie 1941, inamicul a pătruns pe Valea Karujet, între brigăzile 1 și 4 mixte munte române, atacând pe Valea Ivan și în lungul Nistrului, spre Kozlov, în zona Brigăzii 4 mixtă munte. Favorizate de întuneric, forțele sovietice s-au infiltrat în spatele Batalionului 19 Vânători de Munte, care, copleșit fiind, s-a repliat spre Batalionul 17 Vânători de Munte.
În luptele care au urmat, Brigada 4 mixtă munte a pierdut 25% din efective, între cei uciși numărându-se însuși comandantul Grupului 9 Vânători de Munte, colonelul Richard Rottemburg. În cele din urmă, cu multă greutate, cele două batalioane au reușit să oprească forțele inamice, înainte de a ajunge la Kozlov.
Rezistența eroică a Grupului 9 Vânători de Munte a salvat situația critică în care s-au aflat trupele din capul de pod, tocmai în momentul în care aprovizionarea cu muniție devenise extrem de problematică.
O partea a rămășițelor pământești ale morților de război români, victime ale luptelor pentru trecerea Nistrului, au fost înhumate în cimitirul și în curtea bisericii din comuna Beleusovca (regiunea Cernăuți, Ucraina), precum și pe raza satului Kozlov (regiunea Cernăuți, Ucraina). După retragerea trupelor române și germane de pe Frontul de Est, mormintele acestora au fost distruse de unitățile militare sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi pe teritoriul comunei Beleusovca și a satului Kozlov (regiunea Cernăuți, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată, la secţiunea Lista morţilor de război

 


Portrete de eroi
Sublocotenent Kiazim Abdulachim, căzut la datorie pe frontul de la Mărășești
 

                                                    
Ziua de 28 iulie/10 august 1917 a fost o zi sângeroasă în Bătălia de la Mărășești. Comandamentele român și rus au hotărât să execute o contraofensivă pentru recuperarea intrândului realizat de trupele dușmane între comunicația Focșani-Mărășești și Siret, cu participarea Diviziilor 5 și 9 infanterie române și a Diviziilor 13 și 17 infanterie ruse.
Regimentul 9 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 9 Infanterie.
La ora fixată, atacul infanteriștilor s-a dezlănțuit pe toată linia Focșani-Mărășești și până la Siret. Sub ploaia de gloanțe, militarii români ies din tranșee și pornesc la luptă pe terenul descoperit, fără posibilitatea de a se adăpostii. Sublocotenentul Abdulachim ajunge până la Putna Seacă, dar este grav rănit. Moare la 4 august 1917, în spitalul din Tecuci.
După zece ani, în decembrie 1927, osemintele eroului de la Mărășești au fost aduse în localitatea natală și reînhumate în Parcela de onoare a eroilor căzuți în Primul Război Mondial din Cimitirul Central din municipiul Constanța.
Pentru eroismul său, sublocotenentul Kiazim Abdulachim a fost decorat cu Ordinul „Coroana României“ în gradul de cavaler.
O stradă din municipiul Constanța poartă numele subofițerului Armatei române, Kiazim Abdulachim, în semn de cinstire a memoriei acestui patriot român.
Kiazim Abdulachim, fiul lui Bechri și al Naimeei Abdulachim, s-a născut în anul 1897, în municipiul Constanța. După absolvirea şcolii militare a plecat direct pe front, fiind repartizat Comandant de pluton în Compania 1 din Regimentul 9 Vânători.
Bătălia de la Mărășești – parte a Campaniei militare românești din Primul Război Mondial – s-a defășurat în trei etape, din 24 iulie/6 august pănă în 21 august/3 septembrie 1917, în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Putna și Siret și aliniamentul Muncelu-Mărășești.
Confruntarea a avut ca rezultat o victorie defensivă a Armatei române și stabilizarea frontului în zonă până la sfârșitul conflagrației.


Elevi și flori la căpătâiul eroilor din comuna Vânători Neamț
 






 

Miercuri, 13 aprilie 2022, începând cu ora 09,00, o delegație a Oficiului Național pentru Cultul Eroilor împreună cu elevi ai Liceului Arhimandrit „Chiriac Nicolau”, din comuna Vânători Neamț, județul Neamț au luat parte la activitatea Un erou, o floare de la Parcela de onoare a eroilor români din al Doilea Război Mondial, situat în cimitirul Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, pe strada prof. Antonie Grigoriu din localitate.
În deschiderea activității, reprezentanții Oficiului au vorbit despre scopul proiectului Un erou, o floare și importanța implicării tinerei generații în proiecte și activități menite să perpetueze memoria celor care s-au jertfit pentru țară.
Elevii, îndrumați de cadrele didactice, au executat lucrări de îngrijire atât la mormintele în care sunt înhumați eroi români care au căzut în al Doilea Război Mondial, cât și pe spațiul din jurul acestora. Însemnele de căpătâi au fost curățate de vegetație, iar pe însemnele comemorative comune au fost refăcute inscripțiile, acțiuni menite să perpetueze, din generație în generație, amintirea sacrificiului suprem săvârșit de eroii Neamului.
Caracterul simbolic al întregului demers a fost conferit de momentul depunerii de flori roșii pe mormintele eroilor, gestul simbolizând o înțelegere profundă în rândul tinerei generații a ceea ce reprezintă dimensiunea eroică pentru țara noastră.
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor folosește acest prilej pentru a adresa mulțumiri Primăriei comunei Vânători Neamț și Liceului Arhimandrit „Chiriac Nicolau”din localitate pentru colaborarea și sprijinul acordate la buna desfășurare a activității comemorative

***

Parcela de onoare a eroilor români din al Doilea Război Mondial  este situată în cimitirul Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, pe strada prof. Antonie Grigoriu.
Cei 184 de militari români în această necropolă (157 identificați și 27 neidentificați) au decedat în perioada 1944-1945 și au făcut parte, în marea lor majoritate, din Regimentul 17 Infanterie Timișoara.
Însemnele de căpătâi, dispuse pe opt rânduri, sunt confecționate din lemn și au inscripționate numele eroilor, gradul și data morții.
În partea dreaptă a monumentului există o troiță din lemn, restaurată în anul 1988 de către enoriași și o cruce din piatră, montată pe un soclul în trei trepte, realizat din beton. Pe fațada operei comemorative sunt fixate două plăci din marmură pe care sunt unscripționate numele eroilor locali participanți la cea de-a doua conflagrație mondială.


Un gest de recunoștință pentru eroii Patriei la Parcela de onoare a eroilor români din al Doilea Război Mondial situat în Cimitirul  „Eternitatea” din municipiul Roman

Marți, 12.04.2020, începând cu ora 15.00, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a desfășurat activitatea de îngrijire, din cadrul proiectului „Un erou o floare” la Parcela de onoare a eroilor români din al Doilea Război Mondial situată în Cimitirul „Eternitatea” din municipiul Roman, județul Neamț.
Elevii Școlii gimnaziale „Calistrat Hogaș” din localitate, sub îndrumarea cadrelor didactice și a reprezentanțiilor Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, au îngrijit mormintele eroilor, desfășurând lucrări de igienizare a spațiului necropolei de război și de îndepărtare a vegetației parazitare de pe crucile militarilor români.
După desfășurarea lucrărilor de întreținere, elevii au plantat și au depus flori la mormintele eroilor români și, în semn de apreciere pentru eforturile depuse și pentru interesul manifestat față de cultul eroilor, au primit diplome care reprezintă o mărturie peste timp a participării la o activitate dedicate militarilor români care au săvârșit sacrificiul suprem pentru apărarea Patriei.
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor folosește acest prilej pentru a adresa mulțumiri Primăriei municipiului Roman și Școlii gimnaziale „Calistrat Hogaș” din localitate pentru colaborarea și sprijinul acordate la buna desfășurare a activității comemorative.

***

Parcela de onoare a eroilor români din al Doilea Război Mondial este situată în Cimitirul „Eternitatea” din municipiul Roman, județul Neamț, în spatele Parcelei militarilor români și străini din Primul Război Mondial.
În această necropolă sunt înhumați 100 de ostași români căzuți în al Doilea Război Mondial, dintre care 50 sunt identificați. Cele 100 de însemne de căpătâi sunt dispuse, câte 20, pe patru rânduri, iar pe rândul cinci, sunt dispuse patru morminte.
Crucile sunt realizate din beton și au o plăcuță de inox pe care este inscripționat numele eroului, pentru cei identificați și inscripția NECUNOSCUT/ MORT PENTRU PATRIE 1941-1945, pentru cei necunoscuți.

 


Elevii din municipiul Bârlad și-au cinstit astăzi eroii care își dorm somnul veșnic în Parcela de onoare a eroilor români din Primul Război Mondial din localitate
 





 
Luni, 11 aprilie a.c., începând cu ora 13.00, la Parcela de onoare a eroilor români din Primul Război Mondial, situată în Cimitirul civil din municipiul Bârlad, județul Vaslui, a avut loc o activitate din cadrul proiectului Un erou, o floare, aflat anul acesta la cea de-a IX-a ediție.       La activitate au participat elevi ai Liceului teoretic „Mihai Eminescu“ din localitate care au executat lucrări de îngrijire constând în strângerea vegetației de pe suprafața mormintelor și aleilor, îndepărtarea microvegetației de pe cruci, precum și refacerea înscrisurilor estompate de pe acestea. Tinerii au adresat întrebări referitoare la istoricul necropolei de onoare și la numărul morților de război înhumați în aceasta iar, în ciuda vremii nefavorabile, s-au implicat cu devotament în realizarea lucrărilor.
Cu recunoștință și emoție în suflete, în semn de respect pentru memoria militarilor înhumați în necropola de onoare, elevii participanți la activitate au depus flori pe mormintele eroilor și la monumentul comemorativ central.
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor adresează mulțumiri Primăriei municipiului Bârlad și colectivului Liceului teoretic „Mihai Eminescu“ pentru colaborarea și sprijinul acordate la buna desfășurare a activității comemorative!

***

Parcela de onoare a eroilor români din Primul Război Mondial este situată în incinta Cimitirului Civil din municipiul Bârlad, pe strada Cerbului.
Necropola a fost amenajată  începând cu anul 1917 și a cunocut mai multe organizări, prima dintre acestea având loc în anul 1931, la inițiativa și cu finanțarea Societății „Cultul Eroilor“.
La 9 august 1943, Așezămîntul Național „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor aproba executarea unor lucrări de construire și reorganizare a acestui cimitir, iar în anul 1945 s-au efectuat noi centralizări de eroi. 
Inițial, necropola cuprindea două parcele și un osuar. În anul 1946, au fost construite încă două cripte din beton armat, în care s-au grupat osemintele a aproximativ 500 de morți de război.
În fața criptelor s-au amenajat 60 de morminte individuale, cu eroi cunoscuți, (ofițeri, subofițeri și trupă), dispuse în două parcele, ale căror însemne de căpătâi sunt confecționate din piatră, având inscripționate numele eroului, unitatea militară din care acesta a făcut parte și data morții.
Monumentul central al necropolei este reprezentat de un obelisc din beton, care are la bază un osuar. Pe latura frontală este amplasată o cruce, iar la bază, o placă din marmură cu inscripția:
„Glorie eternă eroilor români/Căzuți în luptă pentru eliberarea/și independența patriei noastre/1916-1918“.

 


Elevii Colegiului Național „Cuza Vodă“ din municipiul Huși și-au cinstit eroii îngrijindu-le mormintele







 

Marți, 12 aprilie a.c., începând cu ora 09.00, la Parcela de onoare a eroilor români din Primul Război Mondial, din municipiul Huși, județul Vaslui, a avut loc o activitate de îngrijire a mormintelor eroilor din cadrul proiectului „Un erou, o floare“.
Ministerul Apărării Naționale, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, alături de elevi și cadre didactice din cadrul Colegiului Național „Cuza Vodă“ din municipiul Huși au dorit ca la început de primăvară să aducă un omagiu militarilor români căzuți la datorie în Primul Război Mondial, care își dorm somnul veșnic în această localitate.
Participanții la activitate au executat lucrări constând în îngrijirea spațiului verde din necropola de război, îndepărtarea microvegetației de pe însemnele de căpătâi, precum și refacerea inscripțiilor de pe acestea.
După terminarea lucrărilor, în semn de prețuire a faptelor de arme ale eroilor români înhumați în cimitirul de onoare, elevii au decorat crucile eroilor cu panglică tricoloră și au depus flori pe mormintele de război și la monumentul comemorativ central.
 La nivel local, s-a constatat o preocupare constantă a cadrelor didactice în perpetuarea valorilor naționale, completată de implicarea autorităților publice ale municipiului Huși în conservarea și îngrijirea mormintelor și monumentelor eroilor Patriei.
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor adresează mulțumiri Primăriei municipiului Huși și colectivului Colegiului Național „Cuza Vodă“ pentru colaborarea și sprijinul acordate la buna desfășurare a activității comemorative!

***

Parcela de onoare a eroilor români din Primul Război Mondial este situată pe Calea Basarabiei, în incinta Cimitirului „Sfântu Toma“ din municipiul Huși. Afost amenajată departe de oraș, la 2 km de Huși (pe atunci comună a fostului județ Fălciu), ca un cimitir de campanie.
Necropola a cunoscut mai multe centralizări, prima având loc în 1931, iar ultima, în anul 1942. Necropola eroilor români decedați în Primul Război Mondial cuprinde patru parcele, în care sunt înhumați, în morminte individuale, 96 de militari români, identificați și neidentificați și un monument central, reprezentat de o cruce stilizată, așezată pe un postament din beton.


Portrete de eroi
Maior Alexandru Mărgineanu,
căzut eroic pentru apărarea Bucureștiului
                                           
La sfârşitul lunii noiembrie 1916, în zona dintre râurile Neajlov şi Argeş s-a desfăşurat cea mai mare bătălie din 1916 de pe frontul românesc, „Bătălia pentru Bucureşti“.
Trupele române conduse de generalul Constantin Presan s-au confruntat cu armatele comandate de generalii Kühne, Krafft şi Kosch, din care făceau parte trupe germane, austro-ungare, bulgare şi turce. Luptele s-au desfăşurat în perioada 16/29 noiembrie-20 noiembrie/3 decembrie. După un succes iniţial, armata română a fost copleşită numeric şi tehnic de armatele inamice, iar la 20 noiembrie/3 decembrie a început retragerea generală spre est.
În acest context, la data de 20 noiembrie/3 decembrie a murit maiorul Alexandru Mărgineanu. Eroul a fost înhumat în Cimitirul Bellu Militar, din Calea Șerban Vodă nr. 249, sector 4, Bucureşti.
*
Maiorul Alexandru Mărgineanu s-a născut în 1877, în municipiul Brașov. A frecventat cursurile Școlii militare de la Craiova, pe care a absolvit-o în anul 1900, cu gradul de sublocotenent.
A participat la cel de-al Doilea Război Balcanic (1913). Pentru faptele sale de arme a fost decorat cu „Medalia jubiliară 1906“, „Avântul Țării“, „Meritul Sanitar“ şi Ordinul „Coroana României“ în gradul de cavaler.
În Primul Război Mondial a fost inclus în Regimentul 23 Infanteie Ialomița cu care a luat parte la luptele din Dobrogea, apoi la luptele pentru apărarea Capitalei.

 
 
 

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în satul Honicăuți, regiunea Vinnița, Ucraina

 
În a doua jumătate a lunii iulie 1941, în zona fortificată de pe râul Nistru, trupele române s-au confruntau cu rezistența extrem de puternică opusă de forțele sovietice.
Pentru anihilarea acesteia și asigurarea trecerii Nistrului a tuturor mijloacelor de luptă, comandantul Corpului de Munte român, generalul Gheorghe Avramescu, a ordonat  lărgirea capului de pod realizat, în ziua anterioară, spre satul Honicăuți, și terminarea construirii podului peste Nistru.
Operațiunile militare au început, în dimineața zilei de 18 iulie 1941, cu trei contraatacuri executate de trupele sovietice în sectorul Brigăzii 1 mixte munte, care se afla în linia întâi a frontului cu patru batalioane, două companii antitanc și o baterie de tunuri de munte. Contraatacurile sovietice au fost stopate doar prin intervenția artileriei grele și prin rezistența batalioanelor 1, 4 și 23 Vânători de Munte, însă s-au intensificat la est de Nistru, unde acționa Brigada 4 mixtă munte.
Orice încercare de străpungere a liniei de apărare sovietice, în acest sector al frontului, era respinsă printr-un puternic foc de mitralieră executat din patru cazemate inamice, dispuse strategic în zona înălțimii cu cota 254, precum și prin intensificarea contraatacurilor diviziilor 130 și 164 Infanterie sovietice asupra flancului stâng al Corpului de Munte.
Pentru restabilirea situației, batalioanele 2, 4 și 23 Vânători de Munte, sprijinite de trei divizioane de artilerie de munte și de două divizioane de obuze grele, au contraatac eroic spre satul Honicăuți și, în pofida ploii grele, au cucerit localitatea, lichidând astfel orice tentativă viitoare a inamicului de a declanșa contraatacuri.
Rămășițele pământești ale morților de război români, victime ale luptelor pentru cucerirea satului Honicăuți, au fost înhumate în cimitirul acestei localități. După retragerea trupelor române de pe Frontul de Est, mormintele acestora au fost distruse de unitățile militare sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în satul Honicăuți  (regiunea Vinnița, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi  pe raza satului Leca, comuna Antonești, raionul Cantemir, Republica Moldova

 
În cadrul ofensivei pentru eliberarea centrului Basarabiei, trupele române au desfășurat, în perioada 8 - 16 iulie 1941, o serie de acțiuni pentru cucerirea masivului Cornești, considerate esențiale de Marele Stat Major al Armatei Române în vederea depășirii aliniamentului Cania – Epureni – Stoenești – Țiganca.
În acest context, la 9 iulie 1941, la numai o zi după sângeroasele lupte din zona Dealul Cania, unde Divizia 1 Gardă a înregistrat pierderi de peste 100 de morți și aproximativ 800 de răniți, Regimentul 1 Vânători de Gardă nr. 2  „Regina Elisabeta” se afla în dispozitiv pe aliniamentul înălțimea cu cota 120 – Dealul Tocenilor – vest Cania.
După ce a fost întărit cu efectivele Companiei 7 Care de Luptă, unitatea a atacat pe direcția înălțimii cu cota 120, pe care a ocupat-o după lupte înverșunate date la baionetă. Au urmat apoi eliberarea satului Leca și înaintarea forțelor regimentului spre Dealul Toceni. Spre seară, pentru a prezerva terenul cucerit, divizia a primit ordon să își grupeze forțele spre flancuri, pe direcțiile localităților Antonești și Cania.
Militarii români căzuţi la datorie în acest sector al frontului au fost înhumaţi în Cimitirul satului Leca și în împrejurimile localității. Odată cu retragerea trupelor române la vest de Prut, în anul 1944, mormintele eroilor români din satul Leca au fost distruse de unităţile militare sovietice, asemenea tuturor cimitirelor de campanie româneşti de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi pe raza satului Leca (comuna Antonești, raionul Cantemir, Republica Moldova), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

Pași prin istorie
Morți de război români la Rastatt, Germania
 
„Începuse ploaia. Stăm afară fiind obiectul de vedere al populației și armatei. Unii ne compătimesc, ba chiar plâng, alții râd și ne amenință. În acest timp, ploaia începuse și mai tare. (...) În acest timp, mai vine un convoi, de vreo 3-4000 de soldați prizonieri. Noi, ofițerii însă, nu suntem deosebiți de soldați și suntem tratați la fel. Pe la 5, garda nemțească ne dă în primire unei gărzi austriece și ea pleacă, iar noua gardă ne pornește și ne bagă într-un manej mare, care era amenajat ca o baracă. Aici mai găsim ca la 500 soldați prizonieri și 8 (opt) ofițeri (...). În această zi, iarăși nu avem nimic de mâncare și nici nu putem cumpăra, prizonierii ne-având acest drept. Noaptea dormim toți 11 ofițeri într-o odăiță a manejului”.
Miile de prizonieri ai Armatei române, menționați în jurnalul de front al unui căpitan român, au ajuns în lagărele din Germania, Polonia și Ungaria.
Unul din locurile în care au fost internați prizonierii români a fost orașul german Rastatt, land Baden-Württenberg, folosit inițial pentru internații civili francezi, iar ulterior cu rol de tranzit militar.
Cimitirul eroilor este amplasat pe raza orașului, Parcela eroilor români învecinându-se cu cea a morților de război ruși din Primul Război Mondial și cu cea a eroilor germani din al Doilea Război Mondial. De formă dreptunghiulară, parcela este mărginită pe laturile lungi cu un gard viu. Însemnele de căpătâi sunt din beton, fiind amplasate față în față, pe două rânduri.
Monumentul eroilor români, situat în latura dreaptă a parcelei, se distinge prin crucea creștină, fixată în terminație. Pe latura frontală a operei comemorative, pe o placă din bronz, este inscripționat textul comemorativ RECUNOŞTINŢĂ PRIBEGILOR / ROMÂNI. / CAMARAZILOR / MORŢI PENTRU / PATRIE și sunt menționate numele morților de război români.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, înhumați la Rastatt, Germania, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.
 

Locotenent (PM) Ioan BADEA, eroul de la Carei
 
                            
La începutul lunii octombrie 1944, Armata a IV-a română a rupt apărarea germană de pe Mureș, ajungând în zona Satu Mare. Ofensiva pentru eliberarea nord-vestului României a fost inclusă în operațiunea Debrețin, planificată și condusă de comandantul Armatei a IV-a române, generalul Gheorghe Avramescu.
Pentru eliberarea orașului Carei a fost concepută o manevră dublu învăluitoare. Atacul a început în noaptea de 24/25 octombrie 1944, când militarii Diviziei 9 Infanterie au pătruns în orașul Carei și au angajat lupte de stradă cu trupele germane și ungare.
În zorii zilei de 25 octombrie 1944, militarii români au reușit să pună capăt rezistenței inamicului, iar prin arborarea tricolorului românesc pe turnul Primăriei s-a consemnat, conform comunicatului oficial, „Eliberarea ultimei brazde de pământ românesc de sub ocupația maghiară”.
Printre militarii români care au căzut eroic la datorie în luptele pentru eliberarea orașului Carei a fost și subofițerul Badea Ioan.
Eroul a fost înhumat în Parcela de onoare a eroilor români amplasată în Cimitirul romano-catolic din municipiul Carei, județul Satu Mare. Parcela eroilor fost amenajată în anul 1945 şi are o suprafaţă de 625 mp, în cadrul ei fiind amplasate 12 morminte comune în care au fost înhumați 46 de militari români identificaţi. Mormintele sunt marcate cu însemne comemorative de forma unor plăci din beton rotunjite la patrea superioară, pe care este înscris numele și prenumele, gradul și regimentul, din care au făcut parte militarii.
Mormântul eroului Badea Ioan este marcat cu un însemn individual sub formă de cruce.
Evidența morților de război idențificați nominal și înhumați la Carei, poate fi accesată la secțiunea Lista morților de război din al Doilea Război Mondial.
*
Subofițerul Badea Ioan s-a născut la 7 septembrie 1923, în comuna Zorleasca, judeţul Olt. Acesta a participat la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, din toamna anului 1944, în cadrul Regimentului 1 Care de Luptă.
 

Pași prin istorie
Morți de război români la Prunaru, județul Teleorman
 
Trupele turce şi bulgare au înconjurat Divizia 18 infanterie, la 28 noiembrie 1916, ocupând satul Prunaru.
Generalul Alexandru Referendaru, comandantul Diviziei 18 Infanterie, a ordonat o şarjă de cavalerie, cu scopul ieșirii din încercuire.
Cel puţin 250 de roşiori au murit în timpul şarjei, alţi 60 de călăreţi luptând pe jos, împreună cu militari din Regimentul 20 Teleorman.
O parte din osemintele unor militari români care au murit în sarja de sacrificiu au fost centralizate în Cimitirul de onoare din satul Prunaru, județul Teleorman. Necropola de război este alcătuită dintr-un monument central, un osuar şi morminte individuale, fiind împrejmuită cu gard din beton.
Osuarul este situat la baza monumentului central, iar în jurul operei comemorative de război sunt amplasate 20 de morminte (7 comune şi 13 individuale), în care au fost centralizate osemintele a 34 de eroi români.
Pe monumentul amplasat în cadrul cimitirului sunt inscripţionate cuvintele Regelui Ferdinand I al României, referitoare la Şarja de la Prunaru: „Pilde frumoase au fost înscrise în cartea de aur a Cavaleriei noastre în ultimul război. La Prunaru, atacul, pe care eu l-aş numi nebun, al Regimentului 2 Roşiori, a adăugat noi lauri cavaleriei. Acel regiment care se găsea în faţa tranşeelor inamice, a atacat cu adevărat spirit de călăreţ, înscriind astfel un nou fapt de arme, de care cavaleria noastră se va putea, cu adevărat, întotdeuna făli”.   
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, din Primul Război Mondial, înhumați la Prunaru, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

 


Pași prin istorie
Morți de război români la Popăuți, Republica Moldova

 

 
Militarii români din cadrul Regimentului 5 Roșiori au murit în luna martie 1918, fiind înmormântați într-o groapă comună, în cimitirul satului Popăuți, amplasat la câțiva metri de biserică.
Slujba de înhumare a fost oficiată de un preot militar.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, din Primul Război Mondial, înhumați la Popăuți, raion Reghina, Republica Moldova, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.


PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA

Morţii de război români înhumaţi pe raza orașului  Hotin, regiunea Cernăuți, Ucraina

La 3 iulie 1941, Armata 3 română a primit misiunea să forțeze Prutul, între Cernăuți și Noua Sulița, după care să înainteze spre Hotin, pe Nistru, având la dispoziție pentru această operațiune unitățile Corpului de munte (cu brigăzile 1, 2 și 4 munte), Divizia 7 Infanterie, Brigada 8 Cavalerie și diferite unități și subunități de artilerie și mitraliere.
În acest context, brigăzile Corpului de munte au reușit să realizeze capete de pod peste Siret, la Storojineț, să elibereze Cernăuțiul, la 5 iulie, și să atingă linia Nistrului, la 7 iulie. Concomitent, Brigada 2 mixtă munte, care trecuse Prutul la Noua Suliță, a dus lupte grele împotriva Diviziei 164 sovietice, ajungând în cele din urmă la Hotin, unde a întâmpinat o rezistență dârză la sud de localitate. În urma unui atac în forță, orașul a fost eliberat la 8 iulie, la această acțiune contribuind și artileria grea a Corpului de Munte.
Performanța realizată de trupele române, care și-au îndeplinit misiunea încredințată în numai șase zile de lupte grele, l-au determinat pe generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei 4 române, să concluzioneze  că această operațiune putea fi realizată „numai de o trupă oțelită și instruită, obișnuită cu oboselile și lipsurile, condusă de ofițeri entuziaști și devotați”.
Rămășițele pământești a celor peste 40 de morți de război români, victime ale luptelor de eliberare a Hotinului, au fost înhumate în două cimitire de onoare, situate pe raza orașului. După ce trupele române s-au retras de pe Frontul de Est, mormintele acestora au fost distruse de unitățile militare sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi pe teritoriul orașului  Hotin (regiunea Cernăuți, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.


Portrete de eroi
General de brigadă (p.m.) Dănescu Ioan
: Eroul de pe Frontul de Est

În perioada 24 septembrie-2 octombrie 1941, Brigada 8 Cavalerie condusă de colonelul Dănescu Ioan a participat la Bătălia de la nord de Marea de Azov.
În dimineața zilei de 1 octombrie 1941, artileria sovietică a bombardat postul de comandă al Brigăzii 8 Cavalerie, aflat în apropierea localității Veseloe (Ucraina). Comandantul brigăzii, rănit grav, a fost transportat la Spitalul de Campanie din localitatea Alexandrovka, unde a murit a doua zi.
Pentru destoinicia, bravura şi spiritul de sacrificiu cu care a condus operațiunea brigăzii sale, pe Frontul de Est, colonel Ioan Dănescu a fost distins post-mortem cu ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a şi a fost avansat la gradul de general de brigadă, prin Decretul Regal
nr. 2886 din 17 octombrie 1941.
Generalul Dănescu Ioan s-a născut la 16 februarie 1892, în localitatea Socetu, judeţul Teleorman. A absolvit Şcoala militară de ofiţeri de Cavalerie din Târgoviște în anul 1913, cu gradul de sublocotenent, fiind încadrat în funcția de comandant de pluton la Regimentul 2 Roșiori. Cu acest regiment a participat la cel de-al Doilea Război Balcanic (1913) și la campaniile militare din Primul Război Mondial. Pentru faptele sale de vitejie a fost decorat cu ordinele „Steaua României“ şi „Coroana României“ în gradul de cavaler.
A frecventat cursurile Școlii Superioare de Război din București, pe care a absolvit-o în anul 1923, cu gradul de maior.
În cadrul activităților de cavalerie a îndeplinit diferite funcții de stat major și de comandament, fiind avansat la gradul de locotenent-colonel (1933) și la cel de colonel (1938).
Începând cu data de 14 iunie 1941 a primit comanda Brigăzii 8 Cavalerie, pe care a condus-o exemplar în luptă.
sursa foto: Culorile războiului: pictori români pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial,  Editura  Militară, București, 2007.
 

Concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!”
CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE

Regulament concurs

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă lansarea, în data de 21.02.2022 a celei de-a XLIII-a ediţii a concursului, cu premii, „Să nu ne uităm eroii!”.
Concursul cuprinde o serie de 20 de întrebări şi se va finaliza în data de 03.06.2022.
Tematica concursului se adresează tuturor celor pasionaţi de istorie şi de cultul eroilor la români.
Accesaţi secţiunea Concursuri a site-ului nostru, unde sunt prezentate toate informaţiile necesare pentru a vă înscrie şi a participa.
Rezultatele, numele câştigătorilor, precum şi răspunsurile corecte la întrebări vor fi afişate pe site-ul Oficiului începând cu data de 13.06.2022.
Vă aşteptăm să participaţi la concurs!

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a XIII-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în perioada 21.02-20.05.2022



Aşteptăm participarea dumneavoastră!

Având în vedere că participanții la ediția anterioară au apreciat noul format, s-a optat pentru menținerea acestei structuri, în sensul păstrării celor două secțiuni:
Secţiunea pictură/desen, cu tema „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”;
Secţiunea eseu, cu tema „Eroul familiei mele şi prezentul ţării mele”.

Vor fi declarate câştigătoare 6 lucrări (câte 3 pentru fiecare secţiune), care vor obţine cele mai bune punctaje, conform criteriilor prezentate în Regulamentul Concursului. Numele câştigătorilor vor fi afişate pe site-ul instituţiei, începând cu data de 30.05.2022.
Premiile constau în cărţi cu tematică istorică, iar lucrările participanţilor vor fi expuse într-un stand, cu prilejul Zilei Porţilor Deschise, eveniment pe care Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor îl va organiza în anul 2022, la Castelul Ţepeş din Parcul Carol I din Capitală.
Pentru mai multe detalii privind condiţiile de participare, vă rugăm să consultaţi Regulamentul Concursului.
Top