Noutati
  • Actualitate

    Evidenţa morţilor de război români identificaţi, centralizaţi în Cimitirul eroilor din municipiul Alexandria, poate fi consulta pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.
    citeste...
  • Stire noua

    Locotenentul Stoicescu Alexandru - eroul de la Câmpulung
    citeste...
  • Stire actuala

    Cinstire şi veşnică pomenire eroilor
    citeste...

 

Eroii români din al Doilea Război Mondial înhumaţi în municipiul Făgăraş
la întâlnirea cu elevii








 

Joi, 19.04.2018, începând cu ora 09.00, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a desfăşurat o activitate de îngrijire a Parcelei eroilor din al Doilea Război Mondial, amplasată în Cimitirul Ortodox Vechi din municipiul Făgăraş, judeţul Braşov.
Acţiunea face partea din cea de-a şasea ediţie a proiectului Un erou, o floare al cărui obiectiv îl reprezintă cultivarea în rândul tinerei generaţii a recunoştinţei pentru sacrificiul eroilor români şi al respectului pentru memoria militarilor străini înhumaţi pe teritoriul ţării noastre, prin cunoaşterea monumentelor şi cimitirelor de onoare din localitate.
La eveniment au participat 70 de elevi ai Colegiului Naţional „Doamna Stanca“, Liceului Tehnologic ”Dr. Ioan Şenchea” şi Colegiului Naţional „Radu Negru” din localitate care, în dialogul cu specialiştii Oficiului, au aflat lucruri interesante despre această necropolă de război. Lucrările au constat în curăţarea crucilor şi bordurilor de vegetaţie parazitară, îndepărtarea resturilor vegetale şi plantarea unor răsaduri de flori în culorile drapelului naţional.
Activitatea s-a încheiat cu acordarea unor diplome de participare elevilor, în semn de apreciere pentru efortul făcut şi pentru interesul manifestat faţă de domeniul cultul eroilor.
                                                                
În Parcela eroilor din al Doilea Război Mondial din Cimitirul Ortodox Vechi sunt amenajate 35 morminte ale eroilor români căzuţi în cea de-a doua conflagraţie mondială.
Parcela are o suprafaţă de aproximativ 150 m2 şi se află în administrarea Protopopiatului ortodox din Făgăraş care şi-a exprimat disponibilitatea să o restaureze.




Să nu îi uităm pe cei care au căzut pentru ţară
Să le îngrijim cu drag mormintele împodobindu-le frumos cu flori
Să le preamărim faptele şi să ne rugăm pentru odihna sufletelor lor
 
                                                                      Patriarhul României

 
 

Miercuri, 18.04.2018, începând cu ora 09.00, o echipă a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor s-a deplasat la Cimitirul eroilor din al Doilea Război Mondial, situat la marginea satului Dobolii de Jos (comuna Ilieni, judeţul Covasna) unde, împreună cu cei 15 elevi ai Şcolii Gimnaziale „Laszlo Lucacs“, din comună, au desfăşurat o activitate din cadrul proiectului Un erou, o floare.
Reprezentanţii Oficiului le-au vorbit elevilor despre cultul eroilor la români dar şi la nivel internaţional. S-a subliniat, astfel, importanţa perpetuării, cu fiecare generaţie, a respectului pentru militarii români şi străini înhumaţi pe teritoriul ţării noastre.

La finalul activităţii, copiii au plantat răsaduri de flori şi au primit diplome de participare, în semn de apreciere pentru gestul lor de a fi îngrijit mormintele eroilor. 

***

Cimitirul eroilor din al Doilea Război Mondial din satul Dobolii de Jos a fost construit pe un teren comunal, în vecinătatea cimitirului civil, în perioada august 1945 – mai 1946, din iniţiativa şi cu fonduri provenind de la Aşezământul Naţional „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor.
Sfinţirea cimitirului s-a realizat la 30 mai 1946, în contextul desfăşurării manifestărilor comemorative prilejuite de „Ziua Eroilor“, în prezenţa oficialilor de la Aşezământul Naţional „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor şi Ministerul Apărării.
În capătul aleii centrale, a fost ridicat un monument impozant (înalt de 6,5 m), de tip cruce comemorativă.
În cimitir sunt înhumaţi 319 morţi de război, căzuţi în a doua conflagraţie mondială (de naţionalitate română, germană, maghiară, sovietică, necunoscută), în 108 morminte, din care 93 individuale şi 15 comune.

 







Activitatea Un erou, o floare la Cimitirul eroilor români din Primul şi al Doilea Război Mondial din satul Araci, comuna Vâlcele, judeţul Covasna

 
Miercuri 18.04.2018, începând cu ora 12.00, o delegaţie a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, împreună cu 30 de elevi ai şcolii gimnaziale „Romulus Cioflec“ din satul Araci, comuna Vâlcele, judeţul Covasna, au luat parte la activitatea Un erou, o floare de la Cimitirul eroilor români din Primul şi al Doilea Război Mondial, situat la marginea satului Araci.
Elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice, au desfăşurat lucrări de îngrijire a necropolei de război constând în colectarea resturilor vegetale, curăţarea însemnelor de căpătâi de vegetaţie parazitară şi refacerea înscrisurilor. La finalul activităţii, în semn de recunoştinţă pentru jertfa supremă a militarilor români, copiii au plantat răsaduri de flori – simboluri ale purităţii şi idealurilor înalte.

***

Cimitirul eroilor români din Primul şi al Doilea Război Mondial din satul Araci, cu o suprafaţă de cca 850 mp, este amplasat la ieşirea din localitate. Actualul administrator al necropolei este primăria comunei Vâlcele, judeţul Covasna.
În perimetrul necropolei de război au fost amenajate 42 morminte individuale ale eroilor români, din Primul şi al Doilea Război Mondial, din care 28 identificaţi şi 14 neidentificaţi. Fiecare mormânt este marcat cu o cruce din beton, cu braţele treflate.

Monumentul central al necropolei de onoare este o cruce comemorativă, dedicată eroilor români din Primul Război Mondial.
 



18.04.2018
Pași prin istorie

Parcela eroilor din municipiul Turnu Măgurele

 

Parcela a fost amenajată, în anii interbelici, de către Societatea „Cultul Eroilor”. În prezent este inclusă în Cimitirul Municipal (strada Alexandriei nr. 1, municipiul Turnu Măgurele, jud. Teleorman).
În parcelă sunt înhumaţi 29 de morţi de război de naţionalitate română, austriacă, germană şi rusă, morţi în Primul Război Mondial. Tot aici au fost îngropaţi şi eroii români din al Doilea Război Mondial, iar în osuarul de la baza monumentului central sunt depuse osemintele unor morţi de război români din al Doilea Război Balcanic.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, centralizaţi în Parcela eroilor din municipiul Turnu Măgurele, poate fi consulta pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


10.04.2018
Pași prin istorie

Cimitirul eroilor din municipiul Alexandria

 

  

 
                Cimitirul a fost amenajat în anul 1921, în imediata apropiere a Cimitirului orăşenesc „Sf. Alexandru”, de către Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”, pe locul unui cimitir de campanie.
            Îniţial, în Cimitirul eroilor din municipiul Alexandria au fost centralizaţi, în morminte individuale şi în cripte comune, peste 650 morţi de război de naţionalitate română, austriacă, bulgară, germană, franceză, turcă şi rusă din al Doilea Război Balcanic, Primul şi al Doilea Război Mondial.
            De asemenea, în memoria militarilor români din Reg 19 Artilerie, care au murit de holeră în Campania din 1913 în lazaretul din Alexandria, s-a amenajat o cruce treflată în latura opusă intrării.
            În anul 2013, în contextul pregătirilor pentru Centenarul Primului Război Mondial, Ambasada Franţei a exhumat osemintele morţilor de război francezi (34 identificaţi nominal şi 11 neidentificaţi nominal), centralizându-le în Parcela eroilor francezi din Cimitirul Bellu Militar (municipiul Bucureşti, Şoseaua Olteniţei 3-5).
            Evidenţa nominală a morţilor de război români identificați nominal, înhumaţi în Cimitirul eroilor din municipiul Alexandria, poate fi accesată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.
 


05.04.2018
Portrete de eroi

Locotenentul Stoicescu Alexandru - eroul de la Câmpulung

 

Luptele din regiunea Câmpulung Muscel luaseră aspectul războiului de poziţie. Trupele române sunt supuse unui permanent şi violent bombardament, în timp ce coloanele de infanterie ale Diviziei a 12-a bavareze pornesc la atac prin văile Argeşului şi Pravăţului, fiind întâmpinate de focul artileriei noastre şi apoi atacate la baionetă.
La 11 noiembrie 1916 începea cea de-a treia bătălie de la Câmpulung. Atacul ordonat al inamicului asupra flancului stâng românesc, de la Lereşti până la Cândeşti, era susţinut de o puternică artilerie grea şi proiectile asfixiante.
Locotenentul Stoicescu, în fruntea oamenilor săi, lupta pentru apărarea satului Cândeşti. Toată ura cu care soldaţii români veniseră de la Turtucaia se revarsă asupra valurilor inamice, lăsând în urmă grămezi de trupuri duşmane ca şi la Antimova, în Bulgaria. În seara aceleiaşi zile, în timpul ofensivei, un glonţ îi curmă însă viaţa locotenentului Stoicescu, stăpungându-l în gât. Cu ultimele puteri, pe când era transportat spre postul de prim-ajutor, i-a transmis sublocotenentului său să continue lupta cu orice preţ. A fost înhumat în cimitirul satului Flămânda (astăzi satul Poiana, comuna Ciuperceni, judeţul Teleorman).
Viteazul fiu al oraşului Călăraşi, locotenent Stoicescu M. Alexandru, a fost exhumat în anul 1922 şi reînhumat în Cimitirul Eroilor din municipiul Călăraşi, pentru a fi mai aproape de rudele care doreau să-i omagieze memoria.
*
Stoicescu M. Alexandru s-a născut la Călăraşi. A făcut studiile primare în oraşul natal, iar cele liceale la Bucureşti, în cadrul Şcolii Superioare de Comerţ. Îşi satisface stagiul militar primind gradul de sublocotenent în rezervă.
Sublocotenent de rezervă în cadrul Regimentului 36 Infanterie, participă la Campania din Bulgaria, în al Doilea Război Balcanic, unde este avansat la gradul de locotenent.
În virtutea studiilor speciale pe care le avea, ar fi putut rămâne în administraţie, însă a considerat că locul lui e în prima linie a frontului.
Mobilizarea îl găseşte în tranşeele de la Turtucaia, în sectorul Antimova. Din momentul în care capul de pod de la Turtucaia a căzut în mâinile duşmanului, drumul de retragere spre Silistra e tăiat de mitralierele inamice. Singura posibilitate de scăpare era traversarea Dunării înot. Sub tirul bulgarilor, locotenentul Stoicescu ajunge la mal şi reuşeşte să scape. Se reface şi în luna octombrie 1916 pleacă cu un detaşament al Regimentului 36/76 Infanterie la Câmpulung, intrând direct în luptă.


O altfel de lecţie de istorie
 

 
 

Marţi, 27 martie 2017, în contextul manifestărilor dedicate comemorării Centenarului Marii Uniri, cât şi al Primului Război Mondial, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat, la Memorialul Eroilor Neamului din Parcul „Carol I“, activitatea „O altfel de lecţie de istorie: Ştiţi ce se sărbătoreşte astăzi ?“.
Manifestarea, care a marcat împlinirea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, s-a desfăşurat sub forma unei lecţii deschise de istorie – un dialog între elevi, cadre didactice şi specialişti ai Oficiului – cu scopul evocării semnificaţiei şi importanţei actului de la 27 martie 1918 pentru istoria naţiunii române.
La activitate au participat instituţii de învăţământ gimnazial din municipiul Bucureşti, Şcoala Româno-Finlandeză şi Şcoala Gimnazială nr. 54.
Au prezentat alocuţiuni privind semnificaţia actului istoric de la 27 martie 1918, specialişti ai Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor şi cadre didactice.
Eleva Bădoaea Francesca a dat citire Declaraţiei de unire a Basarabiei cu România, iar eleva Debruyke Beatrice a recitat poemul Imnul Basarabiei unite. Elevul Popescu Ioan a redat un fragment din discursul rostit de Alexandru Vaida Voevod în cadrul Adunării Deputaţilor la un an de la comemorarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
La încheierea activităţii, elevii au primit diplome de participare şi au depus flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut.


 

26.03.2018
Pași prin istorie

Mausoleul eroilor din municipiul Tulcea
 

 

            Generalul Gh. Avramescu, comandantul Diviziei 10 Infanterie, şi colonelul Vasile I. Raţă, comandantul Regimentului 33 Infanterie, s-au implicat personal, în 1938, în amenajarea unui mausoleu în municipiul Tulcea, în care să fie depuse osemintele morţilor de război tulceni, căzuţi pe câmpurile de bătaie din Dobrogea, Transilvania şi Moldova „care să servească şi de monument simbolic generaţiilor de azi şi viitoare”.
            Exhumarea osemintelor morţilor de război a fost supravegheată personal de generalul Avramescu, timp de o lună de zile, pe locurile unde au luptat Regimentele 33 şi 37 Infanterie.
            Mausoleul, realizat printr-o contribuţie de 700.000 lei a tulcenilor şi 1.000 lei alocaţi de prefectură, a fost construit din beton şi cărămidă, având corp de gardă, o troiţă în faţă şi un portal la intrare. Osemintele eroilor sunt depuse în două cripte laterale, amenajate în subteran. Pe frontispiciul mausoleului, sub cupolă, sunt inscripţionate cuvintele: „EI NU SUNT MORŢI, TRĂIESC ÎN NOI!”
            Mausoleul a fost inaugurat la 2 iunie 1938, în incinta Cimitirului eroilor din Primul Război Mondial, care cuprindea la vremea respectivă mormintele individuale a 82 morţi de război tulceni, marcate cu însemne de căpătâi din piatră, patru troiţe din lemn şi o placă din marmură, inscripţionată cu numele a 363 morţi de război din Regimentele 33 şi 73 Infanterie Tulcea.
            Cu prilejul ceremoniei de la Mausoleul eroilor tulceni, colonelul Vasile I. Raţă a menţionat că scopul depunerii osemintelor morţilor de război în cripte a fost pentru liniştea eroilor: „Fraţi de arme din Regimentele 33 şi 73 Infanterie! În 1916 aţi plecat voioşi la luptă, dispuşi pentru sacrificiu şi cu convingerea că veţi învinge. (...) Între 15 decembrie şi 23 iulie 1917 (...) aţi cunoscut suferinţa fără seamăn, pentru că aţi avut de luptat cu rănile, foamea, lipsa de îmbrăcăminte şi mai ales cu tifosul exantematic; (...) vă oferim cripta în care vă vom coborâ azi după masă, pentru că cel puţin de acum încolo să aveţi linişte”.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi, centralizaţi în Mausoleul eroilor din municipiul Tulcea, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


 

Portrete de eroi

Locotenentul Râmniţeanu – ofiţerul mort pentru România
 

 

 

            În al Doilea Război Mondial, peste 100.000 de militari români au fost internaţi în lagărele de prizonieri din URSS. Deşi a doua conflagraţie mondială s-a terminat în 1945, mii de prizonieri români, germani, japonezi sau polonezi figurau internaţi, în 1949, în lagărele sovietice.
            Internaţii nu au fost trataţi în conformitate cu legile internaţionale privind statutul prizonierilor de război. Astfel, deşi ofiţerii nu puteau fi obligaţi să lucreze, atunci când aceştia au refuzat au fost trimişi în faţa unor pseudotribunale, fiind judecaţi şi condamnaţi la închisoare de la 5 la 25 de ani. Deşi ofiţerii români au invocat existenţa legilor internaţionale, ofiţerii sovietici care au participat la procese au susţinut unilateral: „Noi am câştiat războiul. Noi suntem legea!”.
            După condamnare, prizonierii români au fost transferaţi în lagăre de muncă, în care mai figurau închişi cetăţeni sovietici condamnaţi pentru crimă, furt, viol, etc.
            Unul din lagărele de muncă a existat la Dnepropetrovsk, oraş pe teritoriul actual al Ucrainei. Prizonierii români şi germani au fost împărţiţi în brigăzi, fiind transportaţi cu camioanele la câţiva km de lagăr, unde au fost trimişi să lucreze la amenajarea unei fabrici pentru construcţia de utilaje. Şantierul a fost înconjurat cu un gard din sârmă ghimpată, paza fiind asigurată de santinele.
            Unul dintre prizonierii români, locotenentul Ispas Nicolae, a refuzat să mai meargă la lucru, declarând greva foamei şi cerând să fie repatriat. După câteva zile, ofiţerul român a fost trimis la carceră, prilej pentru toţi ofiţerii români din lagăr de a refuza ieşirea la lucru, declarându-se solidari cu ofiţerul încarcerat şi cerând să fie repatriaţi.
            Ofiţerii români au fost încarceraţi în zona izolată a lagărului. După opt zile, sovieticii au încercat să îi alimenteze artificial pe aceştia. Locotenentul clujean Râmniţeanu a fost primul care a intrat în camera pregătiră în acest scop, fiind imobilizat pe un scaun.
            Prizonierii români din celule au auzit horcăielile locotenentului Râmniţeanu, urmate de o căzătură pe duşumeaua coridorului şi de strigăte de „mama”, în limba română.
            Un prizonier german, care îndeplinea rolul de infirmier, le-a povestit ofiţerilor români că doctoriţa care a vrut să-i introducă locotenentului Râmniţeanu un furtun în stomac, prin care să-i transfere lapte şi griş dintr-o siringă, a pus furtunul în trahee, producând moartea prin asfixiere a prizonierului român.
            Cimitirul în care au fost înmormântaţi prizonierii de război care au murit în lagărul de la Dnepropetrovsk a fost distrus de autorităţile sovietice după închiderea lagărului, principiu aplicat, conform constatărilor ofiţerilor români, pentru toate cimitirele lagărelor de prizonieri din fosta U.R.S.S.


 

15.03.2018
Pași prin istorie

Eroii de la Porumbacu
 


 

           Regimentele 6 Vânători şi 21 Infanterie din Divizia a IV-a română pornesc la atac în lupta de la Porumbacu, la 30 septembrie 1916, deşi flancul stâng le este descoperit. Forţele germane şi austro-ungare părăsesc Oprea-Cârţişoara, fiind atacate la baionetă şi respinse din zona Porumbacu. Militarii români capturează o baterie de obuziere de 105 mm, folosind-o pentru a trage în inamicul respins spre vest.
            Sunt luaţi 200 de prizonieri, iar Batalionul Kühl din Regimentul 236 Infanterie este distrus. Trupe din Divizia 76 infanterie germană aleargă din zona Racoviţa pentru a restabili linia frontului.
            Colonelul Gheorghe Iacobini, şeful statului major al Diviziei a IV-a, conduce la asalt militarii din regimentul 6 Vânători, mergând în faţa liniei de trăgători în timp ce-şi ţine chipiul ridicat în mâna dreaptă. Colonelul Iacobini cade în timpul asaltului, ca şi maiorul Porumbaru, ambii seceraţi de focul mitralierelor.
            Între timp, ordinul de retragere (transmis în timpul noţii, înainte de începerea atacului) a ajuns la Divizia IV Infanterie, care s-a retras pe linia Cincu-Făgăraş, ofensiva Armatei a IX-a germane contra Armatei a II-a române continuând.
Morţii de război din luptele de la 30 septembrie 1916 au fost înhumaţi în Cimitirul eroilor, amplasat în comuna Porumbacul de Jos, satul Porumbacu de Sus, la 1,5 km est de localitate. Necropola cuprinde două parcele, având în total 72 morminte individuale şi comune, prevăzute cu însemne de căpătâi din beton, de tip cruce, fără înscrisuri.
Cimitirul a fost amenajat la finele Primului Război Mondial, aici centralizându-se ulterior osemintelor morţilor de război din zonele limitrofe. Astfel s-a ajuns, în anul 1947, la un total de 253 de eroi.
            Colonelul Gheorghe Iacobini a fost înhumat iniţial în Cimitirul eroilor de la Porumbacu de Jos, osemintele acestuia fiind exhumate, la cererea familiei, şi centralizate în municipiul Bucureşti, la Cimitirul eroilor Ghencea Militar (Parcela A, rândul 3, mormântul nr. 3).
            Evidenţa morţilor de război români identificaţi, centralizaţi în Cimitirul eroilor din satul Porumbacu de Sus, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


 

14.03.2018
Locotenent Paul Anastasiu:

Treceţi prin reţele!

 
 
 

          Era o zi frumoasă.
          Tunurile începuse să bată.
          Ai noştri răspundeau.
          Vânătorii, pe poziţie, aşteptau momentul să plece la asalt.
          Locotenentul Paul Atanasiu, comandantul Batalionului II, era mai vesel în acea zi, ca totdeauna.
          Viteaz între viteji, locotenentul Paul Atanasiu nu cunoştea ce-i frica.
          În frunta Batalionului şi a companiei de comandă făcea mereu minuni de vitejie.
          La miercurea Ciuc, la Odorheiu, (...) la Vlăhiţa, (...) la Sărăţeni şi la Sovata, locotenentul Paul Atanasiu a fost cel mai viu exemplu camarazilor săi şi a fost răsplătit de şefii lui, fiind dat ca pildă tuturor.
          A fost decorat şi lăudat.
          Inamicul se îndârjise la Sărăţeni şi opunea o rezistenţă mare.
          Flăcăii din al IV-lea Vânători au pornit la asalt, în seara de 22 septembrie 1916, având în fruntea lor pe bravul lor locotenent.
          Au înaintat în strigăte de ura cu toţii, până la reţelele de sârmă; aici, locotenentul Anastasiu Paul, cu foarfecele, a tăiat sârma [şi n.n.] a fost încins de mitralierele inamice.
          Înainte băieţi! Peste mine treceţi prin reţele!
          A fost răzbunat, căci inamicul a plătit scump această pierdere.
          El se odihneşte acum pe locurile unde a avut o moarte de erou.
 
(Arhivele Militare Naţionale Române, fond Microfilme)



Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă încheierea celei de-a VI-a ediţie a Concursului cu premii, Eroul meu de ieri şi de azi!


În urma evaluării rezultatelor la concurs, au fost desemnaţi următorii câştigători:
Locul I: Muntean Teodora, Sibiu, jud. Sibiu;
Locul al II-lea: Muşoaie Radu, Sibiu, jud. Sibiu;
Locul al III-lea: Crivăţ Florin, Morteni, jud. Dâmboviţa.
Menţiuni:

Petre Victor, Morteni, jud. Dâmboviţa;
Bujor Denisa, Morteni, jud. Dâmboviţa.

Toţi participanţii vor primi diplome de participare.
Premiile, constând în cărţi cu tematică istorică şi diplomele de participare, acordate de Oficiu, vor fi expediate câştigătorilor prin Poşta Română.
Vă mulţumim pentru participarea la concurs şi vă aşteptăm şi la ediţiile următoare!

 


Portrete de eroi

Generalul Nicolae Piperescu – eroic în faţa morţii
 

 

 

În Campania din 1916, Regimentul 69 Infanterie Dorohoi, comandat de colonelul Nicolae Piperescu, a luptat împotriva trupelor germane pe raza judeţului Argeş. La marginea satului Valea Babei, după o noapte de luptă la baionetă, Regimentul 69 Infanterie Dorohoi a ocupat o poziţie dominantă. În timp ce le indica militarilor direcţia în care să-şi concentreze tirul, colonelul Nicolae Piperescu a fost lovit în cap de un glonte.
Cu ultimele puteri, colonelul Piperescu şi-a îmbărbătat soldaţii, cerând să i se aducă drapelul regimentului, pe care l-a sărutat cu evlavie. Evacuat la spitalul din Piteşti, colonelul Piperescu a murit la 29 noiembrie 1916, lăsând „aminitirea unui soldat de rasă, aspru şi neînduplecat la datorie, eroic în faţa morţii“.
Corpul neânsufleţit al colonelului Piperescu a fost înhumat în Cimitirul Eroilor din Piteşti. La insistenţele familiei şi cu sprijinul Societăţii „Mormintele eroilor căzuţi în război“, rămăşiţele generalului Piperescu au fost centralizate în Cimitirul Bellu Militar, în 1924.
În semn de recunoştinţă pentru jertfa sa, generalul Piperescu Nicolae a fost distins cu Ordinul „Mihai Viteazul“, Medalia „Avântul Ţării“ şi Medalia jubiliară „Carol I“.
Prin Înalt Decret i s-a atribuit post-mortem gradul de general de brigadă.
*
Generalul Nicolae Piperescu s-a născut în anul 1861 la Vlădeşti, judeţul Galaţi. A absolvit Şcoala Normală din Bârlad, fiind numit învăţător în comuna Câineni, judeţul Vâlcea.
Recrutat, a părăsit învăţământul şi s-a înscris la Şcoala Militară de la Bistriţa, devenind ofiţer în anul 1886. A lucrat mai mulţi ani în jandarmeria rurală.
În anul 1916 a primit comanda Regimentului 69 Infanterie, pe care l-a condus de la Dorohoi până în inima Transilvaniei, iar apoi pe crestele însângerate ale Oituzului.


Pași prin istorie

Cimitirul eroilor din comuna Boiţa
 

                                                                                                            

 

Cimitirul este amplasat în vecinătatea DN 7, în comuna Boiţa, judeţul Sibiu, pe partea stângă (sensul de mers către Sibiu).
Primele înhumări s-au făcut în anul 1916, ca urmare a luptelor dintre trupele române şi cele germane din zona Turnu-Roşu.
După încheierea Primului Război Mondial, până în anul 1928, la Boiţa au fost centralizate osemintelor morţilor de război de pe Valea Oltului şi din zonelor limitrofe.
În anul 1929, în cimitir figurau înhumaţi peste 1.400 morţi de război de naţionalitate română, austriacă, germană şi italiană, identificaţi nominal şi necunoscuţi, înhumaţi în morminte individuale şi în gropi comune.
În prezent, în spaţiul cimitirului există morminte de război cu însemne de căpătâi pentru eroii din Primul şi al Doilea Război Mondial.
Necropola de la Boiţa a fost restaurată în anul 2009, prin inplicarea financiară a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
Evidenţa nominală a eroilor români identificaţi, centralizaţi în Cimitirul eroilor din comuna Boiţa, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


 

Pași prin istorie

Cimitirul eroilor din municipiul Slatina
 

 

 

În perioada 1929-1930, Societatea „Cultul Eroilor” a centralizat, pe un teren cu o suprafaţă de peste 4.000 metri pătraţi, situat la ieşirea de sud-est a oraşulului Slatina (pe şoseaua Slatina-Drăgăneşti), osemintele eroilor din Primul Război Mondial, morţi pe raza judeţului Olt.
În total, în Cimitirul eroilor din municipiul Slatina au fost reînhumate osemintele a peste 650 de eroi români, germani, unguri şi bosniaci.
În prezent, necropola eroilor este situată în cartierul Steaua Roşie, str. Drăgăneşti nr. 2, peste drum de Colegiul Tehnic „Ion Mincu”, fiind administrată de Primăria Municipiului Slatina, prin Direcţia Patrimoniu.
Evidenţa nominală a eroilor români înhumaţi în Cimitirul eroilor din municipiul Slatina poate fi consultată pe site-ul Oficiului, la secţiunea Lista morţilor de război.


 

Portrete de eroi

Ecaterina Teodoroiu:

Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!

 

          Într-o dimineaţă geroasă, la 11 februarie 1918, un preot militar a strâns soldaţii în faţa unui mormânt de război din Valea Glodului, pe raza comunei Fitioneşti, jud. Vrancea, oficiind un parastas.
            Preotul identificase mormântul la 24 decembrie 1917, în ajunul Naşterii Domnului, când plecase cu icoana Naşterii şi un cântăreţ la diviziile armatei române. Atunci, preotul a observat două morminte în Valea Glodului, lângă drum, iar în momentul în care s-a apropiat „nu mi-a fost mică mirarea când văd c-am dat fără să mă gândesc peste mormântul eroinei de la Jiu, al cărui mormânt, cutare scriitor din [ziarul n.n.] România îl mutase la Mărăşeşti!”. Pe crucea din stejar a mormântului eroinei atârna o coroană de flori, uscată, şi casca de infanterie, spartă şi legată cu sârmă, iar inscripţia de pe însemnul însemnul de căpătâi menţiona statutul acesteia: „Eroina Ecaterina Teodoroiu, cercetaşă voluntară în reg 43/59 infanterie, moartă în fruntea plutonului ei, pentru Patrie”.
Preotul, emoţionat, i-a adunat pe soldaţi, cântând “Troparul” şi “Condacul Naşterii”, iar apoi le-a vorbit combatanţior despre Ecaterina Teodoroiu. Aşa au aflat militarii despre noaptea zilei de 4 septembrie 1917, stil nou, când armata germană a încercat să atace, la 21.45, în sectorul Dealul Secului, apărat de Regimentul 43/59 Infanterie. Ecaterina Teodoroiu s-a urcat pe parapetul tranşeului, strigându-le camarazilor: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”. În acel moment, militarii germani din Regimentul 40 Infanterie au tras o rafală de mitralieră, două gloanţe lovind-o pe Ecaterina în piept. Brancardierii au urcat corpul rănitei pe o targă, transportând-o la postul de prim-ajutor de la Casa Pădurii, locul unde, în pofida îngrijirilor, fata născută în plaiurile Gorjului a trecut în lumea celor drepţi.
Citată prin Ordin de Zi, Ecaterina a fost înmormântată a doua zi cu onoruri militare.
Ecaterina Teodoroiu s-a născut în comuna Vădeni (în prezent cartier al municipiului Târgu Jiu), la 14 ianuarie 1894, în familia ţăranilor Vasile şi Elena, în care mai figurau, în momentul naşterii sale, încă şapte copii.
A frecventat, până în anul 1915, Şcoala primară din Vădeni, două clase primare în municipiul Târgu Jiu, Şcoala româno-germană din Târgu Jiu şi Şcoala de moaşe din Bucureşti.
            Fiind înscrisă în Asociaţia cercetaşelor românce, din anul 1913, a fost repartizată la Crucea Roşie Română, în anul 1916, pentru îngrijirea răniţilor în Spitalul din Târgu Jiu. Asistând la moartea fratelui său, sergentul Nicolae Teodoroiu, la Sâmbotin (14 noiembrie 1916), Ecaterina a fost înrolată ca voluntară în Regimentul 18 Infanterie.
Până în momentul decesului, Ecaterina Teodoroiu a fost decorată cu Virtutea cercetăşească în aur de război, iar pe linie militară cu Virtutea militară de război clasa a II-a. Figurează cu o zi în prizonierat, o plagă împuşcată în piciorul drept, tibia şi şoldul stâng fracturate.
            La 4 iunie 1921, sicriul Ecaterinei a fost exhumat din Valea Glodului, fiind transportat cu trenul pe ruta Fitioneşti – Focşani – Râmnicu Sărat – Buzău – Ploieşti –Bucureşti – Târgu Jiu, iar la 9 iunie 1921 a fost depus într-o criptă aflată în faţa Primăriei Târgu Jiu, eveniment care a beneficiat de o asistenţă impresionantă din partea publicului.
            În 1936, sculptoriţa Miliţa Petraşcu, eleva lui Constantin Brâncuşi, a realizat deasupra mormântului eroinei un sarcofag din piatră.
            În memoria Ecaterinei, casa familiei Teodoroiu a fost transformată în muzeu (1938), iar Colegiul Naţional din municipiul Târgu Jiu îi poartă numele.
            De asemenea, artiştii români au realizat şase monumente dedicate Ecaterinei (Slatina – 1925, sculptor Dumitru Măţăoanu; Brăila – 1928, sculptor Vasile Ionescu-Varo; Tişiţa – 1934, sculptor Oscar Han; Azuga – 1937, sculptor Ioan Iordănescu; Străoane – 1972, sculptor D. Iliescu, Străoane – 2017), o statuie (Târgu Jiu – 1978, sculptor Iulia Oniţă), un bust (Mărăşeşti – 1994, sculptor Florin Musta).
            Ecaterina Teodoroiu se înscrie, prin sacrificiul său, în galeria celor peste 330.000 de eroi români din Marele Război, morţi, în luptă şi în prizonierat, pentru realizarea Românei Întregite.


Pași prin istorie

Cinstire şi veşnică pomenire eroilor
 

 

 
 

În municipiul Roman (jud. Neamţ), în cadrul Cimitirului civil „Eternitatea“, a fost amenajat Cimitirul de onoare al eroilor români şi germani din Primul Război Mondial.

 Necropola cuprinde două parcele cu 64 morminte individuale şi un osuar, sfinţit în 1928, în care au fost depuse osemintele a peste 5.000 eroi români şi germani din Marele Război.
Monumentul central este format dintr-un portal aşezat pe un postament masiv din beton armat, în patru trepte, pe care se înalţă 6 coloane masive din beton de formă dreptunghiulară. Coloanele sunt legate printr-o cupolă din beton. Între coloanele din mijloc, pe un suport din beton mozaicat, se află o cruce cu trei braţe, ce are înfăţişarea unui soldat cu braţele întinse în lateral. Crucea este flancată de două candelabre din fier forjat. Pe stâlpii de sub candelabre se găsesc basoreliefuri care înfăţişează simbolul aducerii aminte (casca ostăşească şi sabia). În partea superioară a portalului, pe o placă de marmură, este inscripţionat textul: Cinstire şi veşnică pomenire eroilor.
Sub postament se află osuarul în care sunt depuse osemintele militarilor centralizaţi din cimitirele izolate, amenajate în diferite localităţi de pe raza fostului judeţ Roman.
Evidenţa nominală a celor 1.366 eroi români identificaţi, centralizaţi în Cimitirul eroilor din municipiul Roman, poate fi consultată pe site-ul oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război.


Pași prin istorie

Eroii români de pe raza comunei Strunga
 

 

 

În Primul Război Mondial, peste 150 eroi români au fost înhumaţi, în morminte individuale şi într-un mormânt comun, în cimitirele civile din satele Fedeleşeni şi Strunga, pendinde de comuna Strunga, jud. Iaşi.
Cercetătorii Oficiului au identificat până în prezent, nominal, 184 eroi români.
Evidenţa nominală a eroilor români înhumaţi pe raza comunei Strunga poate fi consultată pe site-ul Oficiului, la secţiunea Lista morţilor de război.


Eroul lunii

Comisarul Alexandru Popovici – un erou pentru neam
 

 

 

La 25 mai 1917, armata germană a recuperat din apele Dunării, o sticlă închisă ermetic, care avea în interior informaţii privind poziţiile şi depozitele acesteia. După investigaţii s-a ajuns la concluzia că autorul mesajului a fost comisarul Alexandru Popovici, şeful Poliţiei Portului Brăila. Acesta a fost arestat, împreună cu sergentul major Gheorhe Rădulescu, dar şi cu o serie de elevi ai liceului din localitate.
Pentru faptele sale, Tribunalul de război al Comandamentului German l-a condamnat pe comisarul Popovici la moarte prin împuşcare.
Soţia comisarului, împreună cu alţi brăileni, aduşi cu forţa la gardul cimitirului „Sfânta Maria”, au fost obligaţi să asiste la execuţie, la 22 iulie 1917. De asemenea, activitatea Liceului „Nicolae Bălcescu” a fost suspendată.
În pofida execuţiei, reţeaua informativă a comisarului Popovici a continuat să activeze, iar „plimbatul sticlelor” spre Galaţi nu a putut fi stopat de plasele germane instalate pe Dunare.
În cimitirul „Sfânta Maria” a fost ridicată o cruce cu inscripţia: „În acest loc, la 22 iulie 1917, comisarul Alexandru Popovici a fost împuşcat de trupele germane, jertfindu-se ca un erou pentru neam”.
Osemintele eroului au fost reînhumate, în anul 1931, cu toate onorurile, în Cimitirul Eroilor „Sfântul Constantin” din Brăila.
Fiind erou al Poliţiei Române, comisarului Alexandru Popovici i s-a acorat gradul de general de brigadă post-mortem, prin decret prezidenţial, în 1993.

Top