Noutati
  • Actualitate

    Ziua Eroilor
    citeste...
  • Stire noua

    Un documentar despre restaurarea celui mai mare cimitir din afara granițelor țării, din Lambinowice, Polonia, în care sunt înhumați militari care au luptat în Primul Război Mondial.
    citeste...
  • Stire actuala

    Cimitirul Eroilor Valea Uzului
    citeste...

 
MĂRTURII DE PE FRONT
 





 
Pași prin istorie
Morţi de război români la Ingolstadt, landul Bavaria, Germania
 
La 14 noiembrie 1916, pe frontul de la Olt, o patrulă formată din doi soldaţi români este trimisă în recunoaştere, pentru a observa cum pot fi ocolite unităţile germane. Soldaţii români sunt reţinuţi de şapte soldaţi germani, care îi somează apoi şi pe militarii români, care aşteptau într-o curte, să se predea. Aceştia ies din dispozitiv cu capetele plecate, iar germanii le confiscă sticla cu ţuică, din care încep să bea cu poftă, apoi muşcă din merele găsite în raniţa unui prizonier.
Captivii sunt escortaţi la comandantul regimentului german, care îi laudă că au fost luaţi prizonieri pe poziţia de luptă, după ce au luptat timp de două zile împotriva Regimentelor 13 şi 14 bavareze.
După patru zile de mers pe jos, prizonierii au găsit la uşa unui beci rămăşiţe de cartofi, pe care le-au mâncat după ce le-au opărit. În cele din urmă, coloana formată din cel puţin 700 de prizonieri români trece de comuna Câineni (jud. Vâlcea) şi ajunge la gara Cornet, unde este urcată în vagoane de vite. Un lagăr din Germania avea să fie destinaţia finală a trenului. Ajunşi la destinaţie, prizonierii au trecut printr-un program de despăduchere.
În iarna care a urmat, numărul prizonierilor români a scăzut considerabil. Unii dintre morţii de război români au fost înmormântaţi în Cimitirul central din oraşul german Ingolstadt, landul Bavaria.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Ingolstadt, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Gross Liebental, regiunea Odessa, Ucraina

 
În contextul operaţiilor militare desfăşurate de forţele Axei pe teritoriul Uniunii Sovietice, după 22 iunie 1941, armatele 3 şi 4 române au participat la operaţiunile militare desfăşurate de Wermacht în sudul Uniunii Sovietice.
După eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941), trupele române au înaintat dincolo de Nistru, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, primul obiectiv important fiind cucerirea oraşului Odessa, important port la Marea Neagră.
Timp de peste două luni (8 august - 16 octombrie 1941), Armata 4 română s-a confruntat cu un inamic extrem de îndârjit, luptele desfăşurându-se de-a lungul unui front de aproximativ 250 de kilometri, fortificat de sovietici cu şanţuri anticar, tranşee, cazemate, reţele de sârmă ghimpată, mine antitanc şi antiinfanterie.
În urma ostilităţilor au murit peste 18.000 de militari români. Necesitatea înhumării acestora a determinat amenajarea în regiunea Odessa a mai multor cimitire de campanie româneşti, printre acestea numărându-se şi cele de pe teritoriul comunei Gross Liebental, unde au fost înhumaţi aproape 700 de militari români, peste jumătate dintre aceştia fiind neidentificaţi.
Mormintele acestora au fost distruse ulterior de unităţile militare sovietice, după retragerea trupelor române de pe Frontul de Est (proces care a început în urma ruperii frontului la Stalingrad, la 19 noiembrie 1942), soartă pe care au împărtăşit-o, de altfel, toate cimitirele de război româneşti din spaţiul menţionat. 
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în comuna Gross Liebental, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.


MĂRTURII DE PE FRONT
 
 




 
MĂRTURII DE PE FRONT
 





 

MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (oraşul Măcin, judeţul Tulcea)
 
Combatanţii în Războiul de Întregire Naţională, originari din judeţul Tulcea, au făcut parte din Regimentele de Infanterie 33 şi 73, Regimentul 9 Călăraşi, Batalionul 10 Vânători, precum şi din unele unităţi de grăniceri, artilerie şi marină.
După întrarea României în război, aceste unităţi au fost implicate în crâncenele lupte de pe frontul dobrogean (Amzacea, Topraisar) şi în cele din Cadrilater (Turtucaia, Bazargic).
Ulterior, Regimentele 33 şi 73 Infanterie, încadrate în Divizia 10, comandată de generalul Arthur Văitoianu, au luptat pe frontul Predeal-Clăbucet, ostaşii nord-dobrogeni făcând dovada spiritului de sacrificiu, în zona Clăbucetului Taurului, Clăbucet Azuga sau Clăbucetul Baiului.
Monumentul eroilor din Primul Război Mondial, amplasat în parcul din centrul oraşului Măcin, judeţul Tulcea, a fost ridicat din iniţiativa unui Comitet de iniţiativă şi prin contribuţia financiară a locuitorilor oraşului, pentru a aduce un omagiu eroilor, care au făcut suprema jertfă pe câmpul de luptă, pentru împlinirea idealului de unitate naţională.
Monumentul a fost dezvelit în anul 1922, în cadrul unei ceremonii, la care au participat oficialităţi locale şi judeţene şi un numeros public.
Opera comemorativă, realizată din blocuri din piatră, este alcătuită dintr-un soclu de forma unui trunchi de piramidă, a cărui parte superioară este mărginită de un brâu ornamental, tip cornişă. Deasupra soclului se înalţă un obelisc, în terminaţia căruia este fixată o acvilă cu aripile larg deschise, simbol al curajului şi hotărârii ostăşeşti. O placă din bronz, pe care sunt reliefate simboluri militare, decorează partea superioară a obeliscului.
Pe latura din faţă a soclului este amplasată o placă din bronz, pe care este inscripţionat textul: „Bravilor fii ai oraşului Măcin, care au pus Patria mai presus decât viaţa lor în războiul pentru îndeplinirea idealului naţional. 1916-1918“. Pe latura din stânga a fost aplicată, în anii de după al Doilea Război Mondial, o placă din marmură albă, cu înscrisul „Glorie eternă eroilor oraşului Măcin, căzuţi la datorie în luptele eroice/1941-1945/ pentru apărarea şi împlinirea scumpei noastre Patrii“.


 

Eroii României în atenţia elevilor din şcolile bucureştene!

 
În perioada 24.02-05.03. a.c., Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a desfăşurat două activităţi cultural-educative, în cadrul proiectului Erou în suflet de copil, cu sprijinul cadrelor didactice de la Şcoala Gimnazială nr. 96 şi de la Şcoala Gimnazială nr. 162, ambele din municipiul Bucureşti.
Materialul supus atenţiei elevilor, de către specialistul Oficiului, a avut ca subiect principal monumentele şi necropolele de război amenajate în capitală, după Primul şi al Doilea Război Mondial, pentru eroii români şi străini. De asemenea, au fost prezentate opere comemorative şi cimitire/parcele de onoare româneşti din străinătate, înfiinţate sau restaurate în ultimii ani, de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor.
Elevii au fost impresionaţi de eroismul, curajul şi devotamentul militarilor care au luptat în cele două conflagraţii mondiale şi totodată, au constatat că pentru păstrarea memoriei acestora s-au ridicat monumente şi s-au înfinţat cimitire de onoare atât în ţară, cât şi în străinătate.       
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor adresează mulţumiri pentru colaborare, conducerii şi cadrelor didactice din cele două instituţii de învăţământ.

PORTRETE DE EROI
Maior Năstase Nicolae, căzut la datorie pe frontul de la Cireşoaia
 
Lupta de pe muntele Cireşoaia (zona Târgu Ocna, judeţul Bacău) s-a desfăşurat în cadrul celei de-a treia bătălii de la Oituz, la 12 august 1917, având ca rezultat blocarea înaintării trupelor germano-austro-ungare, care încercau să treacă Munţii Carpaţi, prin Pasul Oituz, spre Valea Trotuşului.
În această bătălie s-au confruntat trupe din Divizia a 2-a rusă şi forţe ale Armatei a 2-a Română (Regimentul 27 Infanterie, Regimentul 15 Infanterie şi batalionul Vânătorilor de Munte).
În după-amiaza zilei de 12 august trupele române au contraatacat pentru a recuceri Vârful Cireşoaia. Pe timpul desfăşurării acţiunii, maiorul Nicolae Năstase, cu formaţiunile subordonate, se deplasează spre linia întâi de luptă, pentru aprovizionarea cu muniţie.
În timpul unui violent atac de artileie, după explozia unui obuz, maiorul Năstase îşi pierde viaţa.
Rămăşiţele pământeşti ale eroului au fost centralizate în cripta nr. 2, culoarul E, din Mausoleul eroilor români din oraşul Mărăşeşti, judeţul Vrancea.
*
Năstase Nicolae s-a născut în satul Bălaia, comuna Filipeni, judeţul Bacău. Urmează cursurile şcolii primare în satul natal şi liceul în oraşul Bacău. După absolvirea liceului se înscrie la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi din Bucureşti. A urcat treptele carierei militare, ajungând în scurt timp, la gradul de căpitan şi comandant de companie.
Urmează, în Austria, cursuri de perfecţionare pe linie de înzestrare şi asigurare de luptă a subunităţilor. După absolvirea acestor cursuri este încadrat la Regimentul 15 Infanterie „Războieni“ din Piatra Neamţ, în funcţia de şef al serviciului de înzestrare şi dotare cu armament, în timp de pace şi război.
În momentul intrării României în Primul Război Mondial, când unitatea din care făcea parte a trecut Carpaţii în Transilvania, maiorul Năstase asigură subunităţile cu armament şi muniţie în luptele din Valea Uzului, apoi în bătălia dusă pentru apărarea Capitalei, cât şi pe frontul de la Oituz.
**
Mausoleul de la Mărăşeşti a fost inaugurat la 18 septembrie 1938, în cadrul acestuia fiind centralizate osemintele a 5.073 de eroi români, din care sunt identificaţi peste 1900.






 
Pași prin istorie
Morţi de război români la Lechfeld, landul Bayern, Germania

 
Periodic, prin intermediul Crucii Roşii Internaţionale, prizonierii români din lagărele germane au corespondat cu prietenii şi familiile din România. Uneori, internaţii plăteau o marcă pentru a primi cărţi poştale pe care să-şi scrie veştile.
În multe cazuri, captivii români se interesau de starea de sănătate a rudelor, care le comunicau că sărutau scrisorile pe care le primeau de la aceştia.
După vara anului 1917, când frontul s-a stabilizat în Moldova, corepondenţa a conţinut detalii referitoare la întreţinerea gospodăriilor. Astfel, vacile unui prizonier au crescut averea familiei cu patru boi, iar o vacă „care a făcut vită” a fost vândută cu 185 de lei.
Grâul nu a avut o producţie mulţumitoare, fiind strânşi numai 30 de saci. Deşi prunele s-au copt, nu toţi copacii au avut rod. Fânul a crescut în toate zonele, viile se prezentau în stare acceptabilă, însă porumbul a fost afectat de seceta din timpul verii. Deşi s-a dorit să se are parcelele unde a fost însămânţat porumb, acestea nu au putut fi „întoarse”.
Scrisorile primite de la familii se încheiau cu rugi adresate divinităţii, pentru a-i păstra sănătoşi, dar şi cu manifestarea speranţei unei întoarceri acasă, aspect care ar fi transformat ziua respectivă în cea mai fericită din viaţa corepondenţilor.
Nu toţi prizonierii au suportat condiţiile din lagăre, pentru a fi eliberaţi la încheierea războiului. Unii dintre aceştia au fost înmormântaţi în lagărul din Lechfeld.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Lechfeld, poate fi accesată secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

 
PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Răscăieţi, raionul Ştefan-Vodă, Republica Moldova

 
În contextul pătrunderii în partea de est şi nord-est a României a armatelor sovietice, la 15 martie 1944, Grupul de armate româno-germane „Ucraina de Sud” a acţionat în Moldova şi Basarabia, pe un front de peste 600 kilometri, pentru evacuarea tuturor unităţilor, formaţiunilor militare şi a autorităţilor civile, organizarea unor capete de pod şi încetinirea ofensivei inamicului.
Capacitatea de rezistenţă a trupelor româno-germane a fost slăbită considerabil în urma retragerii de pe front a 11 divizii germane şi a declanşării, la 20 august 1944, a puternicei operaţii ofensive sovietice Iaşi - Chişinău. Drept urmare, frontul româno-german din partea de est a României s-a rupt, cu grave consecinţe pentru trupele române, cuantificabile în mari pierderi umane. 
În acest context, în perioada aprilie - august 1944, în vecinătatea malurilor abrupte ale Nistrului, într-o zonă de păduri şi lunci de lângă satul Răscăieţi, regimentele 11, 24 şi 35 infanterie române au înregistrat peste 260 morţi de război, care au fost înhumaţi pe raza localităţii menţionate. Odată cu retragerea trupelor române, în urma înfrângerii în bătăliile din Moldova şi Basarabia, mormintele acestora au fost distruse de forţele sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în comuna Răscăieţi, în cel de-al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

 

 
SIMBOLURI ALE RECUNOȘTINȚEI
MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (municipiul Dorohoi, judeţul Botoşani)

 
 
În perioada interbelică, pentru cinstirea memoriei tuturor celor care şi-au sacrificat viaţa în vederea înfăptuirii idealurilor naţionale, pe teritoriul României  au fost înălţate numeroase monumente comemorative, adevărate simboluri ale eroismului şi datoriei împlinite. Unul dintre acestea a fost amplasat în centrul municipiului Dorohoi, judeţul Botoşani, în faţa sediului Primăriei.
Monumentul, creaţie a sculptorului Spiridon Georgescu, a fost construit prin grija unui Comitet de iniţiativă şi prin contribuţia financiară a locuitorilor oraşului, fiind dezvelit în ziua de 6 iunie 1926, în cadrul unei ceremonii, la care au participat oficialităţi locale şi judeţene, foşti camarazi ai celor căzuţi în luptă şi un numeros public.
Opera comemorativă este alcătuită dintr-un soclu de forma unui trunchi de piramidă, care susţine o statuie ronde-bosse din bronz, reprezentând un ostaş infanterist, în plin avânt împotriva inamicului.
Pe latura din faţă a soclului este amplasată o placă din marmură, cu înscrisul: „Eroilor din oraşul şi judeţul Dorohoi“, iar sub aceasta este fixat un basorelief din bronz, care redă o scenă dintr-un atac la baionetă.
Într-o inscripţie aflată pe latura stângă a soclului sunt prezentate date potrivit cărora, în Războiul Întregirii Neamului au făcut sacrificiul suprem 30 de ofiţeri, 28 plutonieri-majori şi plutonieri, 5 sergenţi instructori, 810 sergenţi şi caporali, precum şi 5441 soldaţi, toţi originari din judeţul Dorohoi.

PORTRETE DE EROI
Sublocotenent Crăsnaru Tudor, căzut la datorie în Defileul Oltului

 
 
După Bătălia de la Sibiu (26-29 septembrie 1916), în care au fost angajate forţele Corpului 1 Armată român şi forţele Armatei 9 germane, trupele române au ocupat  poziţii de o parte şi de alta a Văii Oltului. Slab echipate şi înarmate acestea au fost permanent hărţuite de către inamic care, deşi inferior numeric, avea de partea sa superioritatea artileriei, dar şi a moralului. Lupte sângeroase au avut loc pe munţii Pietrosu, Veveriţa, Rigolu, Gorganu şi Chițianetu.
În ziua de 23 octombrie 1916, în luptele de pe înălţimea Pietrosu, în timpul unui contraatac, sublocotenentul Crăsnaru Tudor a căzut lovit de un glonţ duşman în mijlocul soldaţilor săi, fiind înmormântat iniţial în cimitirul „Societăţii Carpatina“, din localitatea Brezoi (judeţul Vâlcea).
În anul 1922 osemintele eroului au fost depuse în osuarul de la baza monumentului eroilor, din oraşul Brezoi. Opera comemorativă este amplasată pe şoseaua Brezoi - Voineasa, într-un loc stâncos, lângă sediul vechii primării, osuarul de la baza sa adăpostind rămăşiţele pământeşti ale mai multor militari români, care şi-au adus suprema jertfă pentru întregirea Ţării.
În perioada 1930-1933, în spatele monumentului eroilor a fost amplasată o cruce de marmură, la cererea familiei sublocotenentului Crăsnaru, în memoria unicului lor fiu, mort la vârsta de 26 de ani, în luptele din 1916 din Defileul Oltului.
*
Tudor Crăsnaru s-a născut în anul 1890 în judeţul Gorj. A frecventat cursurile şcolii primare şi liceale la Craiova, apoi Facultatea de Drept, devenind avocat.
A luat parte la Campania din Bulgaria (1913) cu grad inferior, în Regimentul 19 Infanterie.
La intrarea României în Primul Război Mondial, sublocotenentul Crăsnaru a fost mobilizat în cadrul Regimentului 49 Infanterie. 

 
 
"Eroii României în atenția elevilor din școlile bucureștene!"
 

În perioada 10-12 februarie a.c., Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a desfășurat două activități, în cadrul proiectului Erou în suflet de copil, cu sprijinul cadrelor didactice de la Școala Gimnazială nr. 96 și de la Școala Gimnazială ,,Ienăchiță Văcărescu", ambele situate în sectorul 4 al municipiului București.
Cu acest prilej, specialistul Oficiului le-a prezentat elevilor monumentele și necropolele de război amenajate, în capitală
, după Primul și al Doilea Război Mondial, pentru eroii români și străini.
Elevii au participat dinamic la dialog, demonstrând că în sufletul lor sensibil, eroii își vor găsi întotdeauna lăcaș și vor constitui exemple de curaj și devotament, demne de urmat.
Colectivul instituției noastre adresează mulțumiri, pe această cale, conducerii și cadrelor didactice din cele două instituții de învățământ, pentru disponibilitate.
 

 
Pași prin istorie
Morţi de război români la Kassel, landul Hessen, Germania
 

După ce au căzut przonieri în toamna anului 1916, numeroşi militari români au fost internaţi în lagăre administrate de germani.
În perioada prizonieratului, cei care au avut posibilitatea au scris familiilor din România. Corespondenţa prizonierilor români dezvăluie preocupările acestora.
 În multe cazuri, captivii români au solicitat familiilor să le trimită alimente în lagăr. După verificarea coletelor de comandatura germană din România, acestea se expediau în lagărele de destinaţie prin intermediul Crucii Roşii din România şi a Crucii Roşii din Berna. Pachetele aveau o greutate de până în cinci kilograme, din conţinutul acestora nelipsind pâinea coaptă, brânza sau fasolea boabe.
Odată cu apropierea iernii, prizonierii români au solicitat familiilor să le fie trimise haine. Realizând că nu primesc răspunsuri la toate scrisorile, prizonierii români au cerut rudelor să nu le mai împacheteze haine, în contextul în care exista posibilitatea ca acestea să se piardă, iar altele ar fi fost dificil de cumpărat în timpul războiului.
Din cauza iernii şi a bolilor, peste 20 de infanterişti români au murit în lagărul din oraşul german Kassel.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Kassel, poate fi accesată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.

 


Concursul cu premii „Să nu ne uităm eroii!”
CUNOAŞTE-I PE CEI CARE AU LUPTAT PENTRU TINE



 

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor anunţă lansarea, în data de 08.02.2021 a celei de-a XLI-a ediţii a concursului, cu premii, „Să nu ne uităm eroii!”.
Concursul cuprinde o serie de 20 de întrebări şi se va finaliza în data de 04.06.2021.
Tematica concursului se adresează tuturor celor pasionaţi de istorie şi de cultul eroilor la români.
Accesaţi secţiunea Concursuri a site-ului nostru, unde sunt prezentate toate informaţiile necesare pentru a vă înscrie şi a participa.
Rezultatele, numele câştigătorilor, precum şi răspunsurile corecte la întrebări vor fi afişate pe site-ul Oficiului începând cu data de 14.06.2021.
Vă aşteptăm să participaţi la concurs!


Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a XI-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi! în perioada 08.02 – 04.06.2021

 

 

Aşteptăm participarea dumneavoastră!
Începând cu această ediţie concursul cuprinde două secţiuni distincte:
Secţiunea pictură/desen, cu tema „Eroul familiei mele şi trecutul ţării mele”;
Secţiunea eseu, cu tema „Eroul familiei mele şi prezentul ţării mele”.
Vor fi declarate câştigătoare 6 lucrări (câte 3 pentru fiecare secţiune), care vor obţine cele mai bune punctaje, conform criteriilor prezentate în Regulamentul Concursului. Numele câştigătorilor vor fi afişate pe site-ul instituţiei, începând cu data de 14.06.2021.
Premiile constau în cărţi cu tematică istorică, iar lucrările participanţilor vor fi expuse într-un stand, cu prilejul Zilei Porţilor Deschise, eveniment pe care Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor îl va organiza în anul 2021, la Castelul Ţepeş din Parcul Carol I din Capitală.
Pentru mai multe detalii privind condiţiile de participare, vă rugăm să consultaţi Regulamentul Concursului.

MĂRTURII DE PE FRONT






 


 

Simboluri ale recunoștinței
MONUMENTUL EROILOR DIN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ (comuna Poenarii Burchii, judeţul Prahova)

 

 
În semn de omagiu adus memoriei celor care şi-au jertfit viaţa în Primul Război Mondial, în perioada interbelică, în România au fost realizate opere comemorative, din iniţiativa urmaşilor eroilor sau a autorităţilor locale. Unul dintre acestea este amplasat în centrul comunei Poenarii Burchii, judeţul Prahova, în faţa sediului Consiliului Local.
Monumentul a fost construit în anul 1922, din iniţiativa şi prin contribuţia financiară a locuitorilor comunei, fiind creaţie a sculptorului Themistocle Vidali.
Opera comemorativă este alcătuită dintr-un postament paralelipipedic din beton şi un soclu în cinci trepte, care susţine un obelisc din marmură, decorat în partea superioară cu ancadramente tip cornişă.
Frontispiciul este bogat ornamentat cu un basorelief care înfăţişează un militar rănit, simbol al jertfei pentru Ţară şi o femeie reprezentând Caritatea, care-i acordă ajutor. În terminaţia obeliscului este fixat un vultur, cu aripile deschise, simbol al vitejiei ostăşeşti.
Pe latura frontală a obeliscului, în partea superioară, sunt dăltuite sugestive înscrisuri comemorative: „Vouă eroilor/care jertfindu-vă viaţa/aţi îndeplinit visul de aur/al românilor de pretutindeni“; „Celor ce şi-au dat viaţa/pentru mărirea Ţării şi/întregirea Neamului românesc/Locuitorii comunei Poenarii-Burchii, jud. Prahova/recunoscători“.
În partea inferioară au fost inscripţionate alte două înscrisuri, primul aparţinându-i Reginei Maria: „Nu vărsaţi lacrimi/pe mormintele eroilor/ci mai curând slăviţi-i prin cântece,/aşa ca faima numelor lor să rămână un ecou,/Prin legenda veacurilor“, iar cel de-al doilea: „Cei morţi vor trăi în amintirea Ţării/Cei vii vor fi cinstiţi şi răsplătiţi de Ţară“.



MĂRTURII DE PE FRONT




 

MĂRTURII DE PE FRONT
 





MĂRTURII DE PE FRONT
 





 
PE URMELE EROILOR DIN BASARABIA ŞI UCRAINA
Morţii de război români înhumaţi în comuna Vasilevka (regiunea Odessa, Ucraina)

  
În contextul operaţiilor militare desfăşurate pe teritoriul Ucrainei, după 21 iulie 1941, Armata 4 română s-a confruntat în regiunea Odessa cu rezistenţa îndârjită a forţelor militare sovietice.
În urma ostilităţilor, desfăşurate în perioada 8 august - 16 octombrie 1941,  trupele române au suferit pierderi grele în vieţi omeneşti, cifrate la peste 18.000 de morţi.
Acest fapt a determinat amenajarea în regiunea menţionată a mai multor cimitire de campanie româneşti, printre acestea numărându-se şi cele de pe teritoriul comunei Vasilevka, unde au fost înhumaţi peste 500 de militari români.
Odată cu retragerea Armatei române de pe Frontul de Est, după ruperea frontului la Stalingrad (la 19 noiembrie 1942), mormintele de război din comuna Vasilevka au fost distruse de inamic, soartă pe care au împărtăşit-o toate cimitirele de război româneşti din spaţiul menţionat.  
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în comuna Vasilevka, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.

PORTRETE DE EROI

Căpitanul Mihail Metaxa, căzut eroic la apărarea Văii Oltului
 

                           

La data de 19 octombrie 1916 inamicul a bombardat poziţiile româneşti de pe Dealul Vladului, Valea Oltului, fără ca artileria română să poată riposta. Atacul a culminat prin lansarea a aproximativ 15 bombe de calibru mare, care au produs panică în rândurile Companiei a VIII-a. Cu mari eforturi, căpitanul Mihail Metaxa, comandantul Companiei a VIII-a, reuşeşte să îşi readucă ostaşii pe câmpul de luptă, dar cade străpuns de un glonte duşman.
Eroul a fost înhumat, iniţial, în curtea bisericii Sfântul Nicolae, din comuna Câineni, judeţul Vâlcea.
La 4 ianuarie 1923, rămăşiţele pământeşti ale eroului au fost reînhumate în Cimitirul militar Ghencea, din municipiul Bucureşti, în parcela D, mormântul nr. 78.

*

Căpitanul Mihail Metaxa, fiul lui Mihail şi al Chiricăi Metaxa s-a născut în anul 1889, în municipiul Buzău, judeţul Buzău. Urmează cursurile şcolii primare la Şcoala de băieţi nr. 2 şi Liceul „Al. Haşdeu” în localitatea natală. După absolvirea liceului se înscrie la Şcoala militară din Bucureşti, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1911, cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 9 Vânători. Cu acest regiment a luat parte la Campania din 1913.
În anul 1916 este avansat locotenent şi primeşte comanda Companiei a VIII a din Regimentul 47 Infanterie Prahova, cu care participă la Războiul de Întregire Naţională.


 


 

Morţi de război români în Cehia şi Slovacia
 
În perioada 18 decembrie 1944-12 mai 1945, armatele 1 şi 4 române au luptat pe teritoriul fostei Cehoslovacii, împreună cu armata sovietică, împotriva inamicului germano-ungar, în condiţii de iarnă aspră.
În timpul confruntărilor, trupele române au pierdut peste 66.500 de militari (morţi, răniţi şi dispăruţi), participând la 260 de lupte importante, pătrunzând 400 de km în dispozitivul de apărare inamic, forţând patru cursuri de apă (Hron, Morava, Nitra şi Vlah), escaladând 10 masive muntoase şi eliberând 1.722 de localităţi, din care 31 de oraşe.
În anii 1951-1952, guvernele României şi Cehoslovaciei au convenit ca osemintele morţilor de război români să fie centralizate în două cimitire de onoare, situate în prezent în Slovacia (la marginea de nord a oraşului Zvolen, lângă Cimitirul central) şi în Cehia (lângă Cimitirul central din oraşul Brno).

 

 
În Cimitirul de onoare românesc din Zvolen, care ocupă în prezent o suprafaţă de 2,5 ha, a fost amenajat un monument central în forma unui sarcofag, pe suprafaţa căruia s-a fixat o coroană din lauri, iar pe latura frontală s-a marcat în altorelief fraza: GLORIE VEŞNICĂ EROILOR ROMÂNI CĂZUŢI ÎN LUPTELE PENTRU ELIBERAREA / REPUBLICII CEHOSLOVACE DE SUB JUGUL FASCIST 1944-1945. De pe platforma monumentului central se coboară în cele 19 parcele în care au fost amenajate morminte individuale pentru ofiţeri şi morminte comune pentru soldaţi.
Mormintele comune sunt amenajate în ordinea localităţilor de unde au fost exhumaţi eroii români, pe fiecare însemn comun fiind montată o placă din bronz pe care sunt inscripţionate numele soldaţilor, iar pentru cei ale căror nume nu au mai fost identificate s-a gravat fraza: „Militar român necunoscut”.

 

 
Parcela eroilor români din oraşul Brno se află situată în latura stângă a Cimitirului eroilor, fiind marcată cu un monument central de tipul unei plăci, pe care sunt inscripţionate cuvintele: „CINSTE ŞI ONOARE EROILOR / ARMATEI ROMÂNE / CĂZUŢI PENTRU ELIBERAREA / PATRIEI NOASTRE ÎN CEL DE-AL / DOILEA RĂZBOI MONDIAL”.    
În cadrul parcelei eroilor români de la Brno sunt amplasate plăci comemorative, de formă dreptunghiulară, pe care sunt inscripţionate numele morţilor de război români.
Evidenţa morţilor de război români din al Doilea Război Mondial, ale căror morminte sunt amplasate în prezent pe teritoriul actual al Cehiei şi Slovaciei, poate fi accesată pe pagina de internet a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea Lista morţilor de război din cel de-al Doilea Război Mondial.

 
Top