Edificiul reproduce Cetatea Poenari, ridicată de Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești, în locul numit Cheia Argeșului, de pe Plaiul Loviștei, jud. Argeș, fiind inaugurat în 1906, cu ocazia organizării Expoziției Generale Române, dedicată celor 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.
Castelul a fost realizat după planurile arhitectului Scarlat Petculescu. Construit la o scară mai mică, acesta a avut rolul inițial de turn de apă. Deoarece forma rezervoarelor nu a fost una estetică, s-a adoptat soluția unei construcții care să întrunească pretențiile de „artă și stil” ale organizatorilor și ale timpului.
Inițial, în turnul castelului, înalt de 23 de metri și cu un diametru de 9 metri, se afla montat un rezervor din fontă, cu o capacitate de 200 m³. Pe o scară de lemn, în spirală, situată între rezervor și turn, se urca pe o platformă de unde se putea admira Parcul Carol și panorama Bucureștilor. Un contrafort puternic, terminat cu un pridvor din lemn, susține turnul ca să nu se prăbușească, iar în dreapta se află un zid crenelat de piatră, terminat în colț cu un alt turn de dimensiuni mai mici.
După Primul Război Mondial, Castelul a fost transformat într-o cazarmă destinată corpului de gardă de la Mormântul Ostașului Necunoscut, aflat în apropiere, în fața Muzeului Militar Național. După strămutarea Eroului Necunoscut la Mărășești și inaugurarea, la 30 decembrie 1963, a mausoleului din apropiere, spațiile Castelului Țepeș au fost utilizate pentru cartiruirea militarilor din paza mausoleului.
Dupa 1990, clădirea a avut mai multe destinații, până la 30 septembrie 2004, când prin HG 1585, Castelul Vlad Țepeș a devenit oficial sediul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.
