Șarja la sacrificiu a Regimentului 2 Roșiori
Realizând un puternic cap de pod la Zimnicea, la 23 noiembrie 1916, trupele germane, turce și bulgare au început să înainteze spre București, ocupând satul Prunaru și încercuind Divizia 18 infanterie, la 28 noiembrie 1916. Generalul Referendaru, comandantul Diviziei 18 Infanterie, a ordonat o șarjă de cavalerie la sacrificiu, misiunea revenindu-i Regimentului 2 Roșiori, cu scopul reocupării satului Prunaru.
Ordinul de atac a fost înmânat, în plic, colonelului Gheorghe Naumescu, comandantul Regimentului 2 Roșiori, care, deși se afla în stare de convalescență, ca urmare a unei operații la Spitalul Militar, a refuzat să rămână în rezervă, pornind la atac.
Apărați de ceață, roșiorii români au dat peste cap primele rânduri de infanteriști germani, însă, în momentul în care s-au apropiat de satul Prunaru au fost secerați de mitralierele germane, instalate la ferestrele și în podurile caselor. Cel puțin 250 de roșiori au murit în timpul șarjei, alți 60 de călăreți luptând pe jos, împreună cu militari din Regimentul 20 Teleorman.
Colonelul Gheorghe Naumescu, rănit în timpul șarjei, a devenit prizonier al bulgarilor, fiind internat în lagărul de prizonieri din Sofia, unde a și decedat. Rămășițele pământești ale colonelului Gheorghe Naumescu au fost repatriate în perioada interbelică, fiind aduse în România și depuse în cavoul familiei.
*
În anul 1933, Societatea Cultul Eroilor a amenajat la Prunaru un Cimitir al eroilor români, împrejmuit cu gard din beton, compus dintr-un monument central, un osuar și din morminte individuale. Osuarul este situat la baza monumentului central, iar în jurul operei comemorative sunt amplasate 20 de morminte, în care au fost centralizate osemintele a 34 de eroi români.
Monumentul reprezintă o frumoasă compoziție, străjuită de un vultur din bronz, cu deschiderea aripilor de 3 metri, așezat pe un soclu de forma unei stânci, având aplicată pe latura din față o placă din bronz pe care sunt inscripționate, cu text cursiv, cuvintele regelui Ferdinand I al României, referitoare la șarja de la Prunaru: „Pilde frumoase au fost înscrise în cartea de aur a Cavaleriei noastre în ultimul război. La Prunaru, atacul, pe care eu l-aș numi nebun, al regimentului 2 Roșiori, a adăugat noi lauri cavaleriei. Acel regiment care se găsea în fața tranșeelor inamice, a atacat cu adevărat spirit de călăreț, înscriind astfel un nou fapt de arme, de care cavaleria noastră se va putea, cu adevărat, întotdeuna făli”.
