Operațiunile Diviziei 18 Munte în anul 1944
Divizia 18 Munte a fost concentrată la 18 martie 1944, în baza Ordinului nr. 76.384 al Marelui Stat Major. Transportul militarilor în zona de luptă a început la finele lunii martie.
Trecută în subordinea Corpului 4 Armată, Divizia 18 Munte a primit ordinul de a apăra capul de pod aflat la N-V de Iași, unde a înlocuit, la 22 aprilie 1944, Divizia 7 Infanterie.
Timp de 21 de zile, Divizia 18 Munte a dus lupte intense pentru apărarea capului de pod. Astfel, la 24 aprilie 1944, atacul inamicului a fost oprit pe Dealul Bursucăriei, iar peste o zi militarii sovietici au intrat în Pădurea Mârzescu. Sprijinită de Divizia 24 Blindată, Divizia 18 Munte a trecut la atac, iar după patru zile a ocupat vechea poziție de luptă.
Un alt ordin pentru Divizia 18 Munte a fost, la 18 mai 1944, de a interzice pătrunderile inamice pe direcțiile Dealul Viișoara-Lețcani și Focuri-Podul Iloaiei. Divizia a apărat poziția cu multe sacrificii, iar la predarea sectorului s-a constatat că acesta a fost păstrat integral.
[În Cimitirul eroilor de la Podul Iloaiei au fost înhumați/centralizați peste 690 de morți de război din Armata română (645 de militari) și din armatele aliate și inamice].
Un bilanț al piederilor Diviziei 18 Munte pentru perioada 23 aprilie-12 mai 1944 arată sacrificiile făcute de militarii acesteia pentru apărarea pozițiilor: 5.271 de oameni au fost înregistrați la capitoul morți [492 (35 de ofițeri, 14 subofițeri și 492 de soldați)], răniți (4.152) și dispăruți (627).
Scoasă de pe linia frontului, la 22 iunie 1944, Divizia 18 Munte a fost trimisă la refacere în zona Vaslui, fiind reorganizată. A urmat trimiterea militarilor diviziei în zona Bahlui, pentru a reface linia frontului în zona de acțiune a Diviziei 15 Infanterie.
Începând cu 23 august 1944, Comandamentul Armatei a IV-a a ordonat ca zona de regrupare a Diviziei 18 Munte să fie la Nicorești, la S-E de Adjud. După lupte intense, Divizia 18 Munte s-a deplasat la Râmnicu Sărat, iar la 27 august 1944 a avut loc prima confruntare cu trupele germane în comuna Merei, județul Buzău.
Un alt municipiu în care Divizia 18 Munte a fost trimisă penru participarea la lupte a fost Ploieștiul. După eliberarea gării Ploiești a urmat ocuparea lizierei de nord a localității cu sprijinul Grupului 92 Vânători de Munte.
[În luptele și în spitalele de campanie din municipiul Ploiești sunt consemnați ca decedați și înhumați în Cimitirul eroilor Bolovani, în al Doilea Război Mondial, cel puțin 180 de militari ai Armatei române].
După ce a amenajat și a menținut un cap de pod la Arieș, la 25 septembrie 1944, Divizia 18 Munte a luptat în perioada 2-5 octombrie 1944 pentru apărarea acestuia.
Au urmat luptele de la N-V de Turda, în perioada 8-10 octombrie 1944, Divizia 18 Munte pornind în urmărirea inamicului.
Deși a luptat pentru forțarea Tisei, în perioada 4-19 noiembrie 1944, Divizia 18 Munte nu a reușit amenajarea unui cap de pod, fiind împiedicată de focul puternic al inamicului. În cele din urmă capul de pod a fost amenajat la N-V de satul Vencsellö (în prezent Gávavencsellö prin comasare), militarii diviziei trecând Tisa la 23 noiembrie 1944.
Până la 13 decembrie 1944, Divizia 18 Munte a cucerit Cotele 242 și 278, înălțimea Palani și satul Buzica (în prezent comună în regiunea slovacă Košice).
[În Cimitirul eroilor din Buzica au fost înhumați 133 de militari ai Armatei române, morți în luptă și în spitalele de companie (118 identificați nominal, iar 14 neidentificați). În anul 1952, osemintele eroilor români au fost exhumate de la Buzica, fiind centralizate în Cimitirul de onoare al eroilor Armatei române din orașul slovac Zvolen].
La finele lunii decembrie 1944, militarii din Regimentele 90 și 92 Infanterie au fost opriți din înaintare de apărarea inamică în fața satelor Komarocs și Festalung. A fost un prilej pentru Divizia 18 Munte să își întărească pozițiile, pe care le-a păstrat până la 30 decembrie 1944, când a primit ordinul de a se deplasa în sectorul Diviziei 3 Infanterie, înlocuind-o.
