Când Armata română a intrat în Primul Război Mondial (în noaptea de 27/28 august 1916, stil nou), militarii Regimentului 34 Infanterie se aflau în bivuac la Mulciova (în prezent satul Abrud, comuna Adamclisi, județul Constanța), primind ordinul de deplasare la Cocioc (în prezent comuna Periș, județul Ilfov).
La 4 septembrie 1916, militarii Regimentului 34 Infanterie au ajuns în orașul Buftea, județul Ilfov, fiind îmbarcați în vagoane de tren cu direcția Turtucaia (în prezent Tutrakan, oraș în Bulgaria), pentru a veni în sprijinul unităților Armatei române care luptau în defensivă.
Ajunși în municipiul Oltenița, județul Călărași, la orele 21, în ziua de 5 septembrie, militarii Regimentului 34 Infanterie au fost trecuți peste Dunăre, fiind trimiși în luptă în ordinea sosirii.
Liniile de trăgători au început să se retragă, iar locotenent-colonelul Ionescu Dobrogeanu, comandantul Regimentului 34 Infanterie, a ordonat să se atace pe ritmul muzicii. Militarii Regimentului 34 Infanterie au ajuns în orașul Silistra, unde au menținut pozițiile.
Întregul stat-major al Regimentului 34 Infanterie s-a retras la malul Dunării, ofițerii primind ordinul de a ridica toate trăsurile de pe linia frontului, acestea urmând a fi folosite pentru transportul răniților.
În ziua următoare, generalul Comandantul Teodorescu (1863-1942), comandantul capului de pod Turtucaia a ordonat ca toți militarii Regimentului 34 Infanterie, un batalion din Regimentul 74 Infanterie și un Divizion din 5 Obuziere să formeze o trupă de manevră, comandată de colonelul Rășcanu.
După opt minute de luptă și în lipsa trupelor de sprijin, focul intens al artileriei inamice a determinat retragerea grupului de manevră. Ajunși la pontonul de la Turtucaia, militarii grupului de manevră au fost informați că orașul Turtucaia a fost predat trupelor inamice de o oră. În acest context, militarii aflați la malul Dunării au încerct să se retragă spre orașul Silistra, manevră blocată de militarii bulgari, situați în Valea Cusui, prin rafale de mitraliere.
Militarii Regimentului 34 Infanterie, demoralizați și obosiți, au încercat să treacă Dunătea înot la Oltenița, fără a reuși „din cauza prea marei extenuări fizice, iar pe cealaltă parte (...) jandarmii români de la Oltenița împușcau pe cei ce ajungeau la mal”.
Întorși la ponton, militarii Regimentului 34 Infanterie au fost luați prizonieri de bulgari împreună cu locotenent-colonelul Ionescu Dobrogeanu. După ce au fost dezarmați, militarii bulgari și-au însușit banii, ceasurile și hainele militarilor români.
Pentru peste 28.000 de militari ai Armatei române începea drumul prizonieratului. Majoritatea au fost internați în lagărele administrate de bulgari. Mai puțini au fost direcționați în lagărele conduse de armatele turcă și germană.
Referitor la militarii din Regimentul 34 Infanterie, după Primul Război Mondial s-a realizat situația pierderilor în timpul conflictului, un număr de 5.612 de militari fiind declarați morți (476), răniți (1547) și dispăruți/prizonieri (3589).
În ceea ce îi privește pe militarii morți în luptă, ofițerul cu cel mai înalt grad a fost căpitanul Ștefănescu Ștefan.
Repartiția pe grade a eroilor Regimentului 34 Infanterie este următoarea:
- Căpitani – 1
- Locotenenți – 5
- Sublocotenenți – 13
- Plutonieri maj. – 2
- Sergenți – 44
- Caporali – 40
- Soldați – 370
- Elevi – 1
![20260303_N_insemn heraldic-ONCE_color-[02668].png](/img/settings/20260303_N_insemn%20heraldic-ONCE_color-%5B02668%5D.png)