Pe aici nu se trece!
Tentativa a trei divizii germane și austro-ungare de a pătrunde în Valea Siretului, cu scopul de a da peste cap dispozitivul armatei române (tăierea comunicațiilor cu Moldova și primirea de sprijin de la trupele ruse) s-a soldat cu Prima bătălie de la Oituz (12-27 octombrie 1916).
Grupul Oituz, comandat de generalul Eremia Grigorescu, a rezistat atacurilor trupelor germane și austro-ungare, respingând unitățile inamice peste frontieră. Militarii români au luptat folosind deviza Pe aici nu se trece!, iar Divizia 15 Infanterie a fost supranumită Divizia de Fier. A fost un prilej pentru generalul Alexandru Averescu de a recunoaște meritele Diviziei 15 Infanterie: Eroismul și disprețul morței dovedit cu prisosință, îi dă dreptul la admirațiunea și recunoștința mea.
O a doua tentativă a trupelor germane și austro-ungare de a pătrunde în dispozitivul armatei române din trecătoarea Oituzului este consemnată în perioada 10-15 noiembrie 1916, când a avut loc A doua bătălie de la Oituz.
Deși Divizia a 8-a bavareză a atacat în unele zile chiar și de opt ori, nu a reușit să obțină un succes considerabil, luptele desfășurându-se la baionetă, în noaptea de 13-14 noiembrie. Cel mai afectat a fost Regimentul 8 Vânători, care a pierdut patru comandanți de companie și patru sute de oameni. Militarii români, motivați de generalul Eremia Grigorescu, au rămas fideli devizei Pe aici nu se trece!, stopând planurile înaintării germane și austro-ungare în zona Oituzului. Potrivit unui medic german, militarii români au luptat disprețuind moartea, fiind îmbărbătați de comandant înaintea fiecărui atac: „Ori de câte ori pregătesc un atac se aude vocea unui comandant, care ține o cuvântare, apoi izbucnește un marș sălbatic, în sunetele căruia soldații se reped ca nebuni”.
A treia bătălie de la Oituz s-a desfășurat în perioada 8-22 august 1917, trupele germane și austro-ungare având o superioritate de 20 de batalioane în comparație cu Corpul 4 Armată român, comandat de generalul Gheorghe Văleanu.
Strategia ofensivei germane la Oituz a fost determinată de scopul de a pătrunde spre orașul Onești, considerându-se că forțele române de la Mărășești aveau să fie dislocate pentru a interveni în luptă.
După o pregătire de artilerie, care a durat câteva ore, germanii au ocupat sectoarele Cireșoaia și Coșna. Contraatacul Corpului 4 armată român, deși s-a soldat cu reocuparea sectorului Coșna, a fost respins la Cireșoaia, lupte violente având loc la și Grozești (în prezent comuna Oituz). Deși militarii germani au reocupat dealul Coșna, forțele române nu au mai permis pătrunderea în adâncime a militarilor inamici, care au renunțat la ofensivă, nedispunând de forțe proaspete.
Unul dintre militarii români care s-a remarcat în timpul Bătăliei de la Oituz a fost caporalul Constantin Mușat. Din cauza unei răni, în decembrie 1916, caporalului i-a fost amputat brațul drept, însă a refuzat să fie lăsat la vatră, motivând că va arunca grenade cu brațul valid.
La 14 august 1917, germanii au atacat puternic poziția unde se afla caporalul Mușat, acesta murind în timp ce le striga camarazilor: Grenade, băieți, dați grenade!.
O parte din militarii români, germani și austro-ungari, care au murit în luptele din zona Oituzului, au fost înhumați în cimitirul de campanie din satul Poiana Sărată. Comitetul central al Societatății Cultul Eroilor a reorganizat cimitirul de campanie, în anii 1927-1928, osemintele a peste 1.000 de eroi fiind depuse în morminte individuale și comune.
A doua reorganizare a cimitirului eroilor de la Poiana Sărată, care i-a dat și configurația actuală, a avut loc în perioada 1928-1930. Osemintele a 107 eroi identificați - români, germani, austrieci, ungari, ruși, evrei și un turc - au fost depuse în morminte individuale, grupate în patru parcele. În osuarul cimitirului au fost centralizate osemintele a 1.940 de eroi identificați și neidentificați, exhumate în perioada 1928-1945.
Pe fațada monumentului central din cimitirul eroilor s-au inscripționat cuvintele: „Nu vărsați lacrimi pe mormântul eroilor, ci mai curând slăviții.
„Aici odihnesc eroii căzuți pe aceste locuri în războiul 1916-1918“.
Cimitirul internațional de onoare din comuna Oituz, satul Poiana Sărată a fost restaurat, prin cofinanțare, de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și de primăria comunei Oituz, fiind reinaugurat și sfințit în ziua de 8 octombrie 2016, în prezența unei numeroase asistențe, în pofida timpului nefavorabil.
