Acțiunile Diviziei 2 Infanterie în anul 1944
Divizia 2 Infanterie a luptat în anul 1944 pe Frontul de Est, iar după evenimentele de la 23 august 1944 a primit ordinul de a se retrage în Dobrogea și de a se opune oricărei tentative de dezarmare. Ulterior, Divizia 2 Infanterie s-a deplasat pe direcția Craiova-Orșova-Timișoara, implicându-se în luptele de forțare a Tisei pe Frontul de Vest.
Documentele operative consemnează că trupele Diviziei 2 Infanterie au fost concentrate la 25 martie 1944 (în baza Ordinului telegrafic cu nr. 76.384 al Marelui Stat Major) când s-a hotărât convocarea tuturor trupelor și a formațiunilor care intrau în componența diviziei, cu efectuarea rechizițiilor necesare.
Concentrarea s-a încheiat până la 4 aprilie 1944, iar începând cu data de 27 aprilie 1944, unitățile și subunitățile diviziei au fost îmbarcate pe C.F.R. Militarii din componența diviziei au fost dislocați pe aliniamentul Silistraru-Romanu-Oancea-Latinu Nou-Sertaru Nou-Gemenele, având misiunea de a efectua recunoașteri și de a pregăti organizarea și apărarea unui cap de pod la Hârșova.
În scurt timp, la 3 mai 1944, Divizia 2 Infanterie a fost scoasă de pe poziții și mutată pe aliniamentul Cahul-Bolgrad-Lacul Ialpug, până la Dunăre, având misiunea de a organiza un cap de pod și de a se pregăti pentru a face față „unor eventuale vârfuri rapide de șoc inamice”.
Lucrările la capul de pod s-au reliazat cu sprijinul a 830 de premilitari, „care au fost puși la dispoziția Diviziei”.
Începând cu data de 17 mai 1944, Divizia 2 Infanterie a fost pusă la dispoziția Armatei a III-a, care avea să coordoneze deplasarea acesteia. În scurt timp, la 17 mai 1944, Armata a III-a a ordonat ca Divizia 2 Infanterie să se deplaseze în zona Lispenka-Caira-Taricenca veche, cu scopul de a înlocui pe front Divizia 21 Infanterie. Soldații au fost transportați până la destinație cu mijloace auto, iar până la data de 27 mai 1944 Divizia 21 Infanterie a fost înlocuită integral pe aliniamentul de luptă, sectorul fiind cuprins între Mologa și Tudora, pe malul de vest al Nistrului.
La 28 mai 1944, Divizia 2 Infanterie a fost resubordonată Corpului 3 Armată, care i-a ordonat să ocupe poziții de luptă. Astfel, la 7 iunie 1944, Divizia 2 Infanterie a răspuns unui atac inamic în forță, folosind armamentul anticar din dotare. De asemenea, militarii diviziei au respins toate incursiunile nocturne ale sovieticilor, care au încercat să treacă Nistrul în bărci, sprijinit de foc puternic de branturi.
La 28 iulie 1944, Divizia 2 infanterie a realizat un atac la est de Nistru, ocupând pozițiile sovietice de unde se executau trageri de artilerie. Contraatacul sovietic a determinat retragerea trupelor diviziei pe pozițiile inițiale.
În contextul în care la 20 august 1944, sovieticii au rupt frontul la Talmaz și au înaintat cu 50 de tancuri pe o distanță de 15 km în dispozitivul defensiv, Batalionul II din Regimentul 26 Dorobanți a fost pus la dispoziția Diviziei 15 Infanterie. Peste două zile, la 22 august, inamicul a atacat în sectorul din dreapta al diviziei, debarcând pe Limanul Nistrului. Pentru o apărare eficientă, militarii diviziei s-au îngropat în teren. În sectorul din stânga diviziei satul Palanca nu a mai putut fi apărat, fiind ocupat de inamic.
Înaintarea inamicului a determinat conducerea Diviziei 2 Infanterie să solicite telefonic Corpului 3 Armată să aprobe lupta în retragere. Deși reticent, Corpul 3 Armată a aprobat desprinderea de inamic, la căderea serii, toate trupele diviziei fiind dirijate spre orașul-port Chilia Nouă. Din cauza bombardamentelor puternice ale aviației, o parte din trupe au ajuns în orașul Ismail. O parte din trupe și materiale au fost încărcate pe șlepuri, fiind direcționate spre orașul Tulcea în seara zilei de 23 august 1944. În noapte de 23/24 august 1944, Corpul 3 Armată a ordonat Diviziei 2 Infanterie să se retragă în Dobrogea cu tot armamentul din dotare și să se opună oricărei tentative de dezarmare, având în vedere că „Forțele terestre, aeriene și navale române încetează lupta și orice atac (...) contra trupelor sovietice”.
La 26 august 1944, Divizia 2 Infanterie a primit ordinul de a se deplasa la București, locul unde a fost stabilit noua zonă de concentrare. În timpul deplasării, la 29 august 1944, Divizia 2 Infanterie și Divizia 10 Infanterie au luptat împotriva unei puternice coloane germane aflate în retragere, care încerca să treacă pe malul drept al râului Ialomița. Luptele au provocat mari pierderi trupelor germane, care au fost scoase din luptă.
Până la 9 septembrie 1944, Divizia 2 Infanterie a fost concentrată în zona comunei Nuci, satul Merii Pechii în județul Ilfov, apoi în perioada 10 septembrie-4 octombrie 1944 s-a deplasat la Craiova, unde a fost pusă sub ordinele Corpului 4 armată.
La data de 30 septembrie 1944, Divizia 2 Infanterie a fost instalată la Orșova, având ordinul „de a interzice pătrunderea de vase inamice pe Dunăre”, apoi a plecat spre Timișoara, la 4 octombrie 1944, de unde a fost direcționată, la 9 octombrie 1944, spre Mezötur, unde a ajuns la 13 octombrie 1944.
După un marș fără oprire, Divizia 2 Infanterie a fost trimisă direct în luptă, la 15 octombrie 1944, ocupând calea ferată dintre Török-Szent Mikloș-Zolnok. După o zi, divizia a fost mutată în capul de pod de la Csongrád (la Tisa), unde a curățat sectorul.
În perioada 19-21 octombrie 1944, Divizia 2 Infanterie a fost atacată de inamic, care a folosit care de luptă, însă după respingerea atacului s-a trecut la contraatac, forțându-se râul Tisa și realizându-se un cap de pod la vest de fluviu, la 23 octombrie 1944. După două zile, timp în care s-a luptat contra tancurilor inamice, divizia a revenit pe vechea poziție.
A urmat forțarea și trecerea Tisei, la 31 octombrie 1944, când Regimentul 26 Dorobanți a luat legătura cu Regimentul 9 Cavalerie.
Începând cu 1 noiembrie 1944, Divizia 2 Infanterie a fost trecută în rezerva Armatei I-a, iar la 14 noiembrie 1944 a atacat și a ajuns pe șoseaua Tápiószecsö-Szent Márton-Koka. După alte atacuri, divizia a cucerit satul Dany, la 16 noiembrie 1944, unde a primit misiunea de a rezista pe poziția ocupată.
Ajunsă la 500 de m de satul Valkó, județul Pesta, la 20 noiembrie 1944, Divizia 2 Infanterie nu a mai putut înainta din cauza puternicei rezistențe inamice. Până la 30 noiembrie 1944, Divizia 2 Infanterie a atacat fără oprire, ceea ce i-a permis să cucerească anumite cote și să-și întărească poziția.
*
Conform raportărilor din perioada celui de al Doilea Război Mondial, la Valkó au fost înhumați 20 de militari ai Armatei române, la Dány numărul eroilor a fost de 48, iar la Kóka sunt consemnați ca înhumați 58 de militari români.
