Cercul Militar și Hotelul Imperial (aflat în apropierea Palatului Regal, fiind demolat ulterior prin extinderea acestuia) au devenit locuri de detenție pentru prizonierii români de război.
Dacă ofițerii au fost internați și interogați la Cercul Militar, o serie de politicieni, funcționari din administrație, profesori, preoți sau ziariști au fost închiși la Hotelul Imperial, fiind obligați să-și plătească, cu banii primiți de la familii, cheltuielile de curățenie și de asigurare a hranei.
Militarii și civilii internați la București au fost folosiți de feldmareșalul Mackensen ca un element de presiune pentru guvernul român, dorind să se asigure că prizonierii germani din lagărele administrate de partea română vor fi tratați corespunzător.
În condițiile în care iarna din anii 1916-1917 nu a fost una ușoară, mai mulți prizonieri germani internați în Moldova au murit din cauza frigului, partea română fiind acuzată de premeditare (rapoartele ulterioare realizate de echipele de control ale Comitetului Internațional al Crucii Roșii nu au confirmat acuzația).
Necunoscând realitatea din lagărele prizonierilor germani din România, administrația germană a dispus ca internații civili din București să fie transferați în lagărul din comuna Săveni, jud. Ialomița (deplasarea s-a realizat cu bagajele depozitate în patru camioane trase de boi), iar militarii au fost transferați în lagărele din vestul Europei, fiind obligați să parcurgă distanței lungi pe jos, inclusiv de la locul unde se afla amplasat lagărul și până la locul unde au lucrat sub supraveghere.
În această situație s-au aflat și prizonierii de război români care s-au deplasat în localitatea Haltingen (în prezent devenită cartier al orașului Weil am Rhein). 54 de prizonieri români au murit lucrând la amenajarea unei căi ferate, majoritatea în perioada ianuarie-martie 1917, fiind înmormântați individual în vestul cartierului Haltingen, la marginea unei păduri.
Numele eroilor români au fost inscripționate pe cruci din lemn, însă materialul lemons nu a rezistat trecerii timpului.
În anul 2007, cercetătorii Oficiului Național pentru Cultul Eroilor au identificat necropola în teren, aceasta fiind împrejmuită cu un zid din piatră cubică, înalt de 0.60 m. Accesul se realiza pe o poartă metalică, până la monumental central ajungându-se pe o alee compusă din plăci din granit. Pe monumental central, înalt de 1,12 m, sunt inscripționate cuvintele: „AICI ODIHNESC / 54 DE MILITARI / ROMÂNI DIN/ RĂ‚ZBOIUL / 1914-1916“.
Cu sprijinul primăriei din Weil am Rhein și a Consulatului României la Strasbourg, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor a reamanajat cimitirul eroilor români din cartierul Haltingen. În acest context, o troiță tradițională în stil maramureșean, realizată de meșterul popular Ilie Bența, a fost montată în centrul parcelei, iar pe două plăci din bronz, fixate de o parte și de alta a monumentului central, s-au inscripționat numele celor 54 de eroi români.
Cimitirul eroilor români de la Weil am Rhein a fost reinaugurat la 7 iunie 2008, în cadrul unui ceremonial militar și religios.
Lista erorilor români înhumați la Weil am Rhein poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.
