Ultima decolare a căpitanului aviator Alexandru Stârcea
3 septembrie 1942.
La Escadrila 113 română de pe Frontul de Est se face apelul.
Un avion IAR 38 este raportat că a decolat și nu s-a întors din misiune.
La bordul acestuia se aflau locotenentul Alexandru Stârcea, adjutantul Ion Tomag și un mitralior.
Militarii români prezenți la apel au o strângere de inimă, sperând că echipajul avionului a aterizat într-o zonă prietenă.
* În anul 1941, când România a intrat în cel de Al Doilea Război Mondial, Alexandru Stârcea profesa ca judecător. În contextul în care acesta a absolvit și cursurile Școlii de Ofițeri Aviatori, familia s-a opus plecării sale pe front, însă Alexandru Stârcea s-a înrolat cu gradul de locotenent în Flotila 3 din Escadrila 113, efectuând numeroase misiuni de recunoaștere în liniile inamice.
La 3 septembrie 1942, locotenentul Alexandru Stârcea și adjutantul Ion Tomag au decolat la bordul unui avion IAR 38 pentru a efectua o misiune de recunoaștere în sudul Kubanului. La Slavianskaia, piloții români au fost implicați într-o luptă aeriană cu aviația sovietică. Aparatul IAR 38 a fost lovit în plin, prăbușindu-se învăluit de flăcări. Locotenentul Alexandru Stârcea și adjutantul Ion Tomag au murit carbonizați, iar mitraliorul care deservea avionul a decedat după două zile, din cauza rănilor. Corpurile neînsuflețite ale eroilor au fost înhumate la locul prăbușirii.
Având în vedere că mormintele se aflau într-un loc izolat, care nu permitea efectuarea unor activități comemorative, aviatorul Ionescu Râmnic a ordonat sublocotenenților Ionică Voiculescu ș i Florian Buchiu să exhumeze corpurile eroilor și să le reînhumeze în cimitirul eroilor din zonă.
La insistențele familiei Stârcea, corpul eroului a fost identificat după un implant din aur la maxilar. Sicriul din zinc al locotenentului Stârcea a fost transportat în România la bordul unuiavion YU 52, fiind înmormântat în Bucovina, în altarul schitului din comuna Stârcea (în prezent în raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, Ucraina), unde familia Stârcea deținea un conac.
În toamna anului 1942, odată cu ruperea frontului la Stalingrad (în prezent Volgograd, în Federația Rusă), sicriul eroului Alexandru Stârcea a fost exhumat de familie și depus la București în interiorul bisericii Sf. Visarion, din dorința de a nu rămâne într-o localitate care urma să fie evacuată, existând pericolul profanării de militarii sovietici.
Pentru faptele sale de arme, eroul Alexandru Stârcea a fost avansat post-mortem la gradul de căpitan și a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu Spade.
În prezent, după ce se trece de ușa monumentală din lemn a Bisericii Sf. Visarion, o candelă a recunoștinței îndreaptă privirile spre o nișă din latura dreaptă, iar pe o placă din marmură albă se face trimitere la aviatorul pe care urmașii nu l-au uitat: EROU / CĂ‚PITAN AVIATOR / SANDU STÎRCEA / JUDECĂ‚TOR / 3 SEPT. 1942
Nișa este încadrată de un baldachin, coloanele acestuia, îmbrăcate în marmură albă și roșie, fiind în stil corintic. Pe latura frontală a baldachinului sunt inscripționate cuvintele: ”ÎNTOARCE-TE, SUFLETE LA ODIHNA TA / CĂ‚ DOMNUL BINE A FĂCUT ȚIE”.
* Biserica Sfântul Visarion este amplasată pe strada cu același nume, lângă Piața Romană din București. A fost reamenajată în perioada 22 iunie 1910 – 14 octombrie 1913 (ziua Cuvioasei Parascheva) prin contribuția financiară a Elenei Eraclide, născută Stârcea (mătușa eroului Alexandru Stârcea), în timpul arhipăstoriei Mitropolitului Primat D.D. Conon Arămescu Donici.
