Începând cu 22 iunie 1941, trupele române au participat la operaţiunile militare desfăşurate de Wermachtul german în sudul Uniunii Sovietice, cu scopul eliberării Basarabiei şi a nordului Bucovinei.
După străpungerea liniei fortificate „Stalin”, de pe Nistru, la 21 iulie 1941, pentru consolidarea poziţiilor câştigate, unităţile române au continuat înaintarea spre Bug, stabilind la 14 august un cap de pod pe malul estic al fluviului.
Între 19 august 1941 şi 29 ianuarie 1944, România a primit sub administraţie civilă temporară acest teritoriu, denumit Transnistria, care era delimitat, în vest de malul Nistrului, în est de malul Bugului, în nord de râurile Niomjâi şi Rov şi în sud de litoralul Mării Negre.
În cadrul acestui teritoriu, la Tiraspol, au fost înhumaţi peste 700 morţi de război români căzuţi la datorie în luptele din Ucraina sau în spitalele de campanie din spatele frontului. Mormintele acestora au fost amenajate în Cimitirul eroilor de la punctul „Olărie”, Cimitirul rusesc „Olaru” şi Cimitirul Tiraspol.
În 1944, odată cu întoarcerea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost încorporată în Uniunea Sovietică. În acest context, mormintele morţilor de război români înhumaţi la Tiraspol au fost distruse de noile autorităţi sovietice.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în municipiul Tiraspol, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea
Lista morților de război.
