La jumătatea lunii iulie 1941, în contextul ofensivei generale pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, trupele româno-germane se aflau la porţile Chişinăului.
Bătălia pentru eliberarea oraşului a fost declanşată la 14 iulie 1941, diviziile române şi germane înaintând spre Chişinău pe trei direcţii, dinspre localităţile Orhei, Corneşti şi Lăpuşna, manevrând astfel puternicul bastion de apărare a trupelor sovietice din masivul Corneşti.
În zorii zilei de 16 iulie, după ce diviziile 50 Infanterie germană şi 5 Infanterie română au eliberat localităţile Braviceni, Daşcova, Selişte şi Orhei, Divizia 1 Blindată română a pătruns în Chişinău, cu Gruparea tactică „Vest”, trecând imediat la eliminarea prezenţei trupelor sovietice. Determinate să se retragă, acestea au apucat însă să incendieze principalele edificii ale oraşului (Primăria, Mitropolia, Gara Centrală etc). În acelaşi timp, Gruparea tactică „Est” a atacat inamicul poziţionat pe Dealul Răşcani, spre Chişinău, interceptând căile de retragere ale acestuia spre Tighina.
Până seara, când în oraş a pătruns şi Divizia 72 Infanterie germană, Chişinăul a fost curăţat şi de ultimele rămăşiţe ale unităţilor sovietice. Înălţarea tricolorului românesc pe turla bisericii Sf. Treime, de către sublocotenentul Ştefan Marinescu, a marcat practic eliberarea oraşului şi sfârşitul luptelor importante pe frontul basarabean.
Morţii de război români decedaţi pe frontul Chişinăului au fost înhumaţi pe raza oraşului, în trei locuri distincte: Cimitirul Eroilor, Cimitirul Civil Central şi curtea Bisericii Răşcanu.
În anul 1944, odată cu retragerea trupelor române din Basarabia, mormintele morţilor de război români înhumaţi în Chişinău au fost distruse de unităţile Armatei Roşii.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în municipiul Chişinău, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea
Lista morţilor de război.
