În vara anului 1942, sub numele de cod „Storfang”, a început a doua bătălie pentru cucerirea Sevastopolului, una dintre cele mai puternice fortăreţe maritime din lume la acea dată.
Astfel, pe un front de peste 40 kilometri, şapte divizii germano-române, Corpul 8 aerian german, numeroase tancuri şi unităţi de artilerie de mare calibru au acţionat pentru fixarea inamicului în zona centrală a frontului şi cucerirea regiunii întărite exterioare.
Asaltul final a început la 7 iunie 1942, după o pregătire de artilerie de cinci zile, şi a durat până la 4 iulie 1942, când au fost lichidate ultimele puncte de rezistenţă inamică, grupate în peşteri greu accesibile.
Acţiunile trupelor române, subordonate Corpului de Munte, au fost extrem de eficiente, acestea cucerind prin forţe proprii o serie de înălţimi fortificate din zona Dealului Capela, din valea Tunnelschluht şi din masivul Gaitanî.
Pierderile în vieţi omeneşti suferite de cele trei divizii româneşti implicate în lupte însumează peste 1.500 morţi de război. Peste 60 dintre aceştia au fost înhumaţi într-un cimitir de campanie amenajat în satul Uppa (în prezent Rodnoe), localitate situată la aproximativ 30 kilometri vest de Sevastopol.
Odată cu ocuparea Sevastopolului de către trupele sovietice, la 10 mai 1944, mormintele morţilor de război din satul Uppa au fost distruse de unităţile Armatei Roşii.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în satul Uppa (Peninsula Crimeea), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea
Lista morţilor de război.
