Numeroşi soldaţi români, căzuţi prizonieri în Primul Război Mondial, au fost internaţi în lagărul din oraşul german Güstrow, landul Mecklenburg-Vorpommern, în nord Germaniei.
Evidenţa morţilor de război români de la Güstrow a fost transmisă statului român de autorităţile germane în anul 1920. La data respectivă, în lagărul din Güstrow figurau ca înhumaţi un număr de 50 de soldaţi români.
În anul 1924, un fost prizonier de război român, plt. Gheorghe C. din R 26 I „Rovine”, s-a adresat Ministerului Apărării Naţionale, transmiţând o scurtă informare despre condiţiile din lagărul din Güstrow: „Tocmai acum, găsind carnetul meu cu însemnări din captivitate, timpul cel mai trist din viaţa mea, gândindu-mă la Eroii Neamului, pe care îi găsesc scrişi în carnet ca morţi în lagărul Güstrow-Mecklenburg, Germania, mă grăbesc a vă scrie, convins că va fi de folos (...) şi că veţi scrie şi pe aceşti eroi în Cartea Neamului, eroi pe care familiile lor încă îi aşteaptă, iar regimentele poate îi ţin dispăruţi, neştiind nimeni de ei”.
Susţinând că prizonierii români au murit în condiţii de foame şi mizerie, plt. Gheorghe le-a consemnat datele de identificare.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Güstrow, poate fi accesată pe pagina de internet a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, la secţiunea
Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.
