În anii celui de-al Doilea Război Mondial cucerirea peninsulei Crimeea reprezenta, pentru trupele Axei, condiţia continuării ofensivei la est de Nipru şi spre Caucaz, iar pentru sovietici constituia un permanent pericol în flancul drept al trupelor Wermacht-ului şi al aliaţilor săi.
Ofensiva în peninsulă a debutat în data de 24 septembrie 1941, când trupele germane şi române au atacat poziţiile fortificate sovietice din istmurile Perekov şi Salkovo-Genicesk. Până la data de 17 noiembrie, a fost ocupată cea mai mare parte a Crimeii, cu excepţia fortăreţei maritime Sevastopol. Luptele pentru cucerirea acesteia au durat 250 de zile şi s-au derulat în două etape distincte.
În prima etapă, trupele germano-române au cucerit pe rând, până la 23 decembrie, localităţile Karlovka, Nij. şi Verh. Ciorguni şi înălţimile din zonă, inclusiv Dealul Capela. În condiţiile debarcării trupelor sovietice în peninsula Kerci, luptele pentru cucerirea Sevastopolului au căpătat, până la jumătatea anului 1942, un caracter local.
După eliminarea prezenţei militare sovietice din peninsula Kerci, la mijlocul lunii mai 1942, comandamentul Armatei 11 germane a dispus şi lichidarea frontului de la Sevastopol, în zonă fiind concentrate şapte divizii germane şi trei divizii româneşti.
Ostilităţile au debutat în data de 2 iunie 1942, cu un puternic baraj de artilerie, şi au durat până la 4 iulie 1942, când au fost lichidate ultimele focare de rezistenţă inamică.
În ciuda repartizării inegale a efortului de luptă al forţelor germane şi române, raportat la numărul unităţilor angajate în luptă de către acestea (în acest sens germanii fiind avantajaţi, acţionând cu şapte divizii pe un front de 21 kilometri, faţă de trei divizii române care au luptat pe un front de 22 kilometri), Corpul de Munte român (cu diviziile 1 şi 4 Munte, respectiv 18 Infanterie) a cucerit prin forţe proprii o serie de înălţimi fortificate, precum cele de la Fediukini, Balaklava, Hugel, Altes Fort, Bastionul II, din zona Dealului Capela (Nordnasse şi Zuckerhut), din valea Tunnelschluht (Waldkreuz şi Weisses Haus) sau din masivul Gaitanî (Saharnaia Golovka).
Bilanţul participării trupelor române la cucerirea Sevastopolului a însumat pierderi de peste 8.000 de militari (morţi, răniţi şi dispăruţi), dintre care aproape 1.600 reprezentând doar morţii de război. Peste 400 dintre aceştia au fost înhumaţi într-un cimitir de campanie româno-german amenajat lângă şoseaua Schuli - Aj - Karlovca.
Odată cu ocuparea Sevastopolului de către trupele sovietice, în primăvara anului 1944, mormintele morţilor de război de la Schuli au fost distruse de unităţile Armatei Roşii.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în localitatea Schuli (Peninsula Crimeea), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea
Lista morţilor de război.
