Cel puţin şapte milioane de militari au căzut prizonieri în Primul Război Mondial. Germanii au capturat 2,4 milioane de prizonieri, peste 100.000 fiind militari români.
Unii dintre prizonierii români au consemnat ulterior primele impresii pe care le-au avut când au ajuns în captivitate: „În sala de mâncare, în aceeaşi baracă nesfârşită, un miros greu şi de nedescris. O mare de capete, un adevărat furnicar se frământă în zgomotul asurzitor al păcăniturilor şi al gălăgiei tuturor.
La o masă, pe care urmele şi resturile de mâncare erau necurăţate, în farfurii murdare, ni se servi şi nouă o ciorbă de gulii şi nişte peşte stricat.
În jurul nostru, mutre curioase ne priveau, discutând în limba lor. Erau dintre acelea ce nu mai văzuseră ofiţeri români până atunci.
Eram flămânzi şi obosiţi de drum şi am fi mâncat orice, dar cu toată bunăvoinţa de a ceda foamei, stomacul nu putea primi. Ne-am sculat de la masă aproape aşa cum ne-am aşezat. Toţi eram deprimaţi”.
Unul din lagărele de prizonieri în care au murit soldaţi ai armatei române a funcţionat la Hammerstein, în prezent Czarne, oraş polonez amplasat în regiunea Pomorskie, la 73 de km N-V de oraşul Tuchola, Polonia, locul unui alt lagăr în care au murit peste 2.400 de prizonieri români.
La Czarne au mai fost internaţi prizonieri de război ruşi şi britanici. Majoritatea eroilor români au murit în toamna anului 1916, fiind înhumaţi în morminte individuale.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Czarne, poate fi accesată la secţiunea
Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.
