După ce au căzut przonieri în toamna anului 1916, numeroşi militari români au fost internaţi în lagăre administrate de germani.
În perioada prizonieratului, cei care au avut posibilitatea au scris familiilor din România. Corespondenţa prizonierilor români dezvăluie preocupările acestora.
În multe cazuri, captivii români au solicitat familiilor să le trimită alimente în lagăr. După verificarea coletelor de comandatura germană din România, acestea se expediau în lagărele de destinaţie prin intermediul Crucii Roşii din România şi a Crucii Roşii din Berna. Pachetele aveau o greutate de până în cinci kilograme, din conţinutul acestora nelipsind pâinea coaptă, brânza sau fasolea boabe.
Odată cu apropierea iernii, prizonierii români au solicitat familiilor să le fie trimise haine. Realizând că nu primesc răspunsuri la toate scrisorile, prizonierii români au cerut rudelor să nu le mai împacheteze haine, în contextul în care exista posibilitatea ca acestea să se piardă, iar altele ar fi fost dificil de cumpărat în timpul războiului.
Din cauza iernii şi a bolilor, peste 20 de infanterişti români au murit în lagărul din oraşul german Kassel.
Evidenţa morţilor de război români din Primul Război Mondial, identificaţi nominal şi înhumaţi la Kassel, poate fi accesată la secţiunea
Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.
