În luna martie a anului 1944, în Moldova şi Basarabia, Grupul de armate româno-germane „Ucraina de Sud” a acţionat, pe un front de peste 600 de kilometri, pentru încetinirea ofensivei trupelor sovietice, care pătrunseseră în partea de est şi nord-est a teritoriului naţional.
Situaţia frontului s-a agravat treptat. Mai întâi, au fost evacuate toate formaţiunile militare şi autorităţile civile româneşti de pe teritoriul Transnistriei şi Moldovei. Apoi, în vara aceluiaşi an, capacitatea de rezistenţă a forţelor româno-germane a fost slăbită considerabil, în urma retragerii de pe front a 11 divizii germane. În cele din urmă, la 20 august 1944, frontul româno-german din estul României a fost străpuns în urma puternicei operaţii ofensive sovietice Iaşi - Chişinău, care a provocat mari pierderi trupelor române şi germane.
În acest context, în perioada 1 aprilie - 11 august 1944, în imediata apropiere a Nistrului, în zona şoselei Odessa-Reni, care trece prin sudul satului Palanca, regimentele 1/26 dorobanţi şi 10 vânători au suferit pierderi umane însemnate, morţii de război români fiind înhumaţi în cimitirul localităţii menţionate. Odată cu retragerea Armatei române din Basarabia, mormintele militarilor români din Palanca au fost distruse de unităţile Armatei Roşii, situaţii de acest gen generalizându-se la nivelul tuturor cimitirelor de campanie româneşti amenajate pe Frontul de Est.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în satul Palanca, în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea
Lista morţilor de război.
