Nicolae Tătărăescu, generalul decedat în lagărul de prizonieri din municipiul Craiova
În perioada interbelică, în Parcela de onoare situată în Cimitirul Sineasca din municipiul Craiova, județul Dolj, precum și în 146 de morminte individuale din cimitirul civil, îngrijite de familii, au fost centralizați 1.119 de morți de război ai Armatei române (961 identificați nominal și 158 neidentificați nominal) morți în Campaniile din 1916, 1919 sau în lagărul de prizonieri germani din municipiul Craiova.
La Craiova au fost aduși și eroi ai Armatei române din Primul Război Mondial, exhumați de pe teritoriul României [de la Arad (jud. Arad), Armășești (jud. Ialomița), Bâra (jud. Neamț), Botoșani (jud. Botoșani), Bobilești (jud. Botoșani) Copăceni (jud. Vaslui), Gherla (jud. Cluj), Iași (jud. Iași), Onești (jud. Bacău), Poieni (jud. Bacău), Ruginoasa (jud. Suceava), Topleț (jud. Caraș-Severin), Tutova (jud. Vaslui), Tecuci (jud. Galați) Teliu (jud. Brașov) și Vălenii de Munte (jud. Prahova)] și de la sudul Dunării, din orașul bulgar Sliven.
Dintre eroii exhumați din România și centralizați la Craiova, ofițerul cel mai mare în grad este generalul Constantin Paulian, mort în Campania din 1919, iar căpitanul Paul Iliescu este ofițerul care a fost exhumat din Cimitirul lagărului Sliven.
De asemenea, generalul Nicolae Tătărăescu este ofițerul cu gradul cel mai mare care a decedat în lagărul german din municipiul Craiova, la 30 octombrie 1916, fiind înhumat în Parcela eroilor din Cimitirul Sineasca.
Mormintele eroilor din Cimitirul Sineasca au fost îngrijite în perioada interbelică de regimentele 1 Dolj și 36 Rovine. În cadrul parcelei au fost amenajate 6 „tarlale” cu morminte individuale, menționându-se pentru fiecare mormânt individual numele și prenumele celui înhumat, unitatea militară din care a făcut parte, precum și data decesului.
Începând cu anul 1942, Parcela eroilor din Cimitirul Sineasca a fost sistematizată, osemintele eroilor fiind exhumate și depuse într-un osuar din beton (930 de militari) și în morminte individuale (8 ofițeri, 5 subofițeri și 47 de sergenți, caporali și soldați), amenajat de Așezământul Național „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor.
Accesul în Cimitirul Sineasca se realiza la vremea respectivă printr-o poartă din lemn, decorată în partea superioară prin patru cruci din lemn, iar pe poartă au fost montate patru tăblițe cu inscripțiile: „NU PLÂNGEȚI EROII”, „SLĂVIȚI-I!”, „PENTRU PATRIE ȘI REGE”.
Revenind la generalul Nicolae Tătărăescu, primele consemnări scrise referitoare la acesta datează din anul 1890. Astfel, generalul Ștefan Fălcoianu, inspectând Școala Fiilor de militari din Craiova, unde activa ca director lt. col. Nicolae Tătărăescu, la 2 noiembrie 1890, a fost impresionat de organizarea și curățenia din cadrul acesteia și a propus avansarea ofițerului la gradul de colonel: „Inspectând școala ce dirige acest ofițer superior am foarte mulțumit, atât sub raportul curățeniei și ordinei în școală, cât și de modul și tactul în care elevii sunt tratați și conduși. Aceste rezultate nu se pot dobândi decât prin talentul Directorului, care pe lângă instrucțiuni și capacitate întrunește și condițiunile de sistem: paciență și înțelepciune. Incontestabil, lt. col. Tătărăscu este un ofițer superior de merit, care aduce armatei un serviciu din cele mai importante. În consecință, găsesc că este în interesul cel mai vital pentru armată ca asemenea calități, merite și servicii să fie răsplătite cu prioritate, atât ca răsplătire a servicilor aduse, cât mai cu seamă spre a întreține și stimula simțemintele ce dirig conduita sa.
Îl propunem dar, cu căldură, spre a fi înaintat la alegere la gradul de colonel și pot afirma cu încredere că armata va câștiga foarte mult, ridicându-se asemenea elemente valoroase la treptele înalte ale ierarhiei”.
Peste patru ani, în 1894, generalul Iarca l-a caracterizat pe colonelul Tătărăscu ca fiind un ofițer „inteligent, instruit, distins sub toate raporturile. Are dragostea și conștiința datoriei”.
O nouă apreciere a generalului Tătărescu datează din decembrie 1901, fiind făcută de generalul Ferdinand, principele moștenitor al României, în calitate de comandant al Diviziei 4 Infanterie: „Este un ofițer distins, care este menit a ajunge la cele mai mari trepte din ierarhia militară”.
Când a decedat în lagărul german de prizonieri din municipiul Craiova, generalul Nicolae Tătărăscu avea vârsta de 66 de ani. Ofițerul superior s-a născut în municipiul Târgu Jiu, la 10 februarie 1850, fiind fiul lui Ghiță și al Elenei Horezeanu. S-a casătorit cu Speranța Pârâianu la 9 iulie 1878, având împreună doi copii: Alexandru și Florica.
A participat la Campania din Bulgaria (1877-1878), soldată cu obținerea Independenței României pe câmpul de luptă și a avut numeroase funcții de conducere la regimente de infanterie, la Ministerul de Război (a fost secretar general în perioada 5 decembrie 1896-1 aprilie 1899) și la comanda Corpurilor 1, 4 și 5 Armată (1 mai 1907-1 aprilie 1916).
*
Evidența nominală a eroilor Armatei române din Primul Război Mondial, confirmați ca înhumați în Parcela de onoare din Cimitirul Sineasca poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial. Totodată, în același fișier s-a creat o filă separată, conținând numele a 1.079 de morți de război ai Armatei române, confirmați ca decedați în lagărul de prizonieri din Craiova.
Acest site folosește cookie-uri. Navigând în continuare vă exprimați acordul pentru folosirea cookie-urilor conform Regulamentului (UE) 2016/679.
Detalii OK
