În perioada august 1941 - mai 1944, în contextul operaţiilor militare desfăşurate pe flancul sudic al Uniunii Sovietice, teritoriul Ucrainei de astăzi a devenit teatru de război, unele dintre cele mai dure lupte soldându-se cu cucerirea oraşului-port Odessa de către forţele române.
Astfel, în intervalul 8 august - 16 octombrie 1941, subunităţile Armatei a 4-a română s-au confruntat, pe un teren de peste 200 km din teritoriul regiunii Odessa, cu rezistenţa îndârjită a trupelor sovietice, care îşi întăriseră poziţiile cu şanţuri anticar, tranşee, cazemate, reţele de sârmă ghimpată, mine antitanc şi antiinfanterie.
Până la data de 16 octombrie 1941, când unităţile române au intrat în Odessa, şi-au pierdut viaţa peste 18.000 de militari români, dintr-un efectiv la începutul luptelor de aproximativ 340.000 de combatanţi.
Numărul mare de victime a determinat apariţia în regiunea Odessei a mai multor cimitire de campanie, printre cele mai mari numărându-se şi cel situat la aproximativ doi kilometri de satul Plinca, în dreptul şoselei Odessa-Plinca. În perimetrul acestui cimitir au fost înhumaţi peste 250 de morţi de război români care luptaseră, pe frontul de la Plinca. Pe o suprafaţă de aproape 400 de metri pătraţi, cimitirul a fost împrejmuit cu un gard din piatră, iar în mijlocul unei păduri de cruci, inscripţionate cu numele şi unitatea din care au făcut parte decedaţii, a fost ridicată o troiţă comemorativă.
După întoarcerea frontului şi retragerea Armatei române de pe Frontul de Est, după Bătălia Stalingradului (23 august 1942 - 2 februarie 1943), mormintele de război din satul Plinca au fost distruse de inamic.
Evidenţa morţilor de război români, identificaţi nominal, înhumaţi în satul Plinca (regiunea Odessa, Ucraina), în al Doilea Război Mondial, poate fi consultată la secţiunea
Lista morţilor de război.
