Raportarea la documentele din perioada interbelică duce la concluzia că în lagărul de prizonieri germani de la Stendal, landul Sachsen, au murit doi militari români, locul înhumării nefiind cunoscut.
Cu toate astea, există diferențe între militarii români care au murit efectiv în lagăr și cei care au fost consemnați ca înhumați în cimitirele lagărelor. Așa cum am relatat și despre alte lagăre similare din perioada Marelui Război, nici lagărul de la Stendal nu face excepție.
Pe baza unor consemnări de arhivă germane, numărul militarilor români care au murit în lagărul din Stendal s-a dublat.
Astfel, pentru doi dintre morții de război români, germanii au menționat inclusiv adresele de domiciliu – Jilava, jud. Ilfov, pentru soldatul Filip Petre (născut la 17.05.1884) și Dridu, jud. Ialomița, pentru soldatul Mareș Ioan (născut la 10.05.1881).
Lagărul Stendal a funcționat în Primul Război Mondial la aproximativ 1,5 km N-E de orașul cu același nume, având o capacitate de 15.000 de internați, fiind considerat centrul unor lagăre de muncă. Responsabiliattea administrării lagărului a fost în sarcina Corpului 7 armată german.
Evidenţa morţilor de război români identificaţi nominal, din Primul Război Mondial, morți în lagărul din Stendal, Germania, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.
