Campania 1919. Eroii de la Hodod
Atacurile declanşate de forţele bolşevice ungare, în noaptea de 15 spre 16 aprilie 1919, au determinat contraofensiva Armatei române. Îndârjirea cu care inamicul se împotrivea trupelor române, făcea deosebit de dificilă îndeplinirea misiunii de eliberare a teritoriului românesc din zona Munţilor Apuseni.
Într-un raport operativ al Diviziei 7 Infanterie sunt relatate acţiunile Regimentului 16 Infanterie, pentru cucerirea localităţii Hodod: „La orele 3,15 coloanele noastre au depăşit linia de demarcaţie, fiind întâmpinate cu focuri din partea patrulelor inamice, care ocupau punctele înaintate. În avangardă, se găsea batalionul 2 comandat de maiorul Constantin Rozin, care a reuşit, cu vârful avangardei, să pătrundă până la biserica din Hodod. În acest timp, inamicul s-a regrupat, atacând din faţă şi din flanc avangarda română, care, fiind atacată de un număr covârşitor, este silită să se retragă şi să ocupe o poziţie la liziera pădurii Mogyoros. De la orele 6 şi până la orele 15,30 a durat lupta infanteriei cu inamicul, puternic întărit pe cota 344. La orele 15,30, după o pregătire de artilerie, se produce atacul infanteriei, care printr-un elan măreţ, pune piciorul pe cota 344, prin manevra reuşită a colonelului Gheorghiu, silind pe inamic a se retrage“.
În aceste crâncene lupte au căzut 18 militari români, dintre care doi ofiţeri: sublocotenentul Nicolae Crişu şi sublocotenentul Hârşanu Dumitru, înhumaţi în grabă în vecinătatea bisericii reformate din Hodod. Ulterior, osemintele acestora au fost exhumate şi depuse într-un osuar la Monumentul eroilor din comuna Hodod, realizat în anul 1931, din iniţiativa avocatului Mihai Pop, fost comandant al Gărzii româneşti din Cehul Silvaniei, precum şi a protopopului Vasile Achim, preşedintele Consiliului Naţional Român din comuna Băseşti, participant la luptele de la Hodod.
În 2019, în contextul celebrării a 100 de ani de la luptele purtate de Armata română pentru eliberarea Sătmarului, monumentul ridicat în cinstea celor 18 militari români a fost restaurat de Consiliul Judeţean Satu Mare şi Muzeul Judeţean Satu Mare, fiind reinaugurat la 16 aprilie cu prilejul unei ceremonii oficiale.
