CAMPANIA DIN 1919. Căpitanul Henrich Mathes moare vitejește la Köröm
A existat o singură excepție, cea a detașamentului Colonel Ioan, care a ocupat un cap de pod la Tokaj, în dreapta râului, în scopul realizării legăturii cu armata cehoslovacă aliată. Profitând de oprirea ofensivei române, Comandamentul armatei ungare și-a regrupat forțele și a declanșat atacul asupra forțelor cehoslovace, la 16 mai 1919, având ca scop crearea unui culoar între pozițiile trupelor române și cehoslovace, care să ducă spre regiunea în care acționau trupele bolșevice ruse și ucrainene, de la care aștepta sprijin.
Comandamentul trupelor din Transilvania, cu acordul Marelui Cartier General, a răspuns solicitării de ajutor a Comandamentului cehoslovac, pregătind un Detașament de intervenție, care a trecut în dreapta Tisei în noaptea de 22 spre 23 mai 1919. În zorii zilei de 23 mai, trupele române au trecut la atac, respingând forțele de la flancul drept inamic până la Puszta Kemely – vest Sajóhad – Köröm (pe teritoriul de azi al Ungariei).
În acest context, a căzut la datorie eroul căpitan Henrich Mathes, din Regimentul 81 Infanterie „Dej“.
La 3 septembrie 1919, comandantul Regimentului 81 Infanterie a adresat o emoționantă scrisoare familiei eroului, din Mediaș, în care este adus un elogiu personalității, vitejiei și spiritului de sacrificiu dovedite pe câmpul de luptă:
„Cu inima înfrântă de durere suntem nevoiți a vă aduce la cunoștința D-Voastră tristul caz, care a rezultat din cercetările făcute, că mult iubitul D-Voastră fiu, Henrich, și adoratul nostru căpitan, a murit moarte de erou pentru Tron și Țară în luptele de la Köröm, care au avut loc la 23 mai 1919, lovit de 3 gloanțe inamice.
Osemintele scumpului nostru defunct sunt așezate spre odihnă vecinică (veșnică) în cimitirul romano-catolic din comuna Köröm. Căpitanul Mathes a fost cunoscut ca unul dintre cei mai buni și destoinici ofițeri, care întotdeauna și-a făcut datoria cu cea mai mare punctuozitate și exactitate, necunoscând oboseală și sacrificii, ceea ce a documentat și în momentul ultim, când a fost înconjurat de aproape un batalion de inamici, nu a cedat, ci cu treizeci de oameni de care mai dispunea au încercat să-și taie drum și să se retragă până la un punct anumit, de unde ar fi putut să dea un contraatac și să nimicească încercările dușmanului de a înainta.
Ne închinăm virtuții și purtării lui ostășești și dorim să mai avem mulți ofițeri, cum a fost căpitanul Mathes, care acum supraveghează munca fiilor săi, crescuți cu atâta zel și pricepere, de-a dreapta Tatălui, unde este locul fiecărui erou, care cade pentru Tron și Patrie.
Dumnezeu să-l odihnească, iar pe D-Voastră să vă mângâie credința că ați avut un fiu atât de brav, care v-a adus numai cinste și onoare numelui D-Voastră.“
Faptele de arme ale căpitanului Mathes au fost apreciate cu cinstea cuvenită bravilor eroi, așa cum rezultă dintr-un ordin de zi al Statului Major General al Armatei:
„Căpitanul Mathes Henrich, din Regimentul 81 Infanterie (...) a murit vitejește rezistând cu îndârjire atacurilor neîntrerupte ale trupelor dușmane, fără a da un pas înapoi. Înconjurat fiind de forțe superioare, a căzut străpuns de baioneta dușmană, sacrificându-se pe el și o parte dintre ostașii săi bravi, asigurând însă retragerea Brigăzii în liniște.
Pentru eroismul cu care a căzut luptând, se citează prin ordin de zi pe întreaga Armată și se decorează cu <ORDINUL MIHAI VITEAZUL> Clasa III.“
Familia îndurerată a primit cu demnitate trista veste a pierderii fiului iubit pe câmpul de luptă, departe de locul natal. La sfârșitul războiului, tatăl eroului a înaintat o cerere de repatriere a rămășițelor pământești ale acestuia, pentru a-și găsi odihna veșnică „acasă, la Mediaș“
Acest site folosește cookie-uri. Navigând în continuare vă exprimați acordul pentru folosirea cookie-urilor conform Regulamentului (UE) 2016/679.
Detalii OK
