Maior Ion Dervescu – ucis mișelește în prizonieratul bulgar
O adevărată catastrofă militară însângera țara, la o săptămână de la intrarea în război (august 1916). După cinci zile de luptă, Turtucaia căzuse în mâna dușmanului.
Militarii români, care au fost luați prizonieri, au fost încolonați și, sub pază, au luat drumul către diferite zone de internare de pe teritoriul Bulgariei. De la locul capturării și până la locul unde se afla lagărul, drumul era străbătut pe jos de către prizonieri. Astfel, au executat marșuri care durau chiar și 15 zile neîntrerupt, fără odihnă, fără hrană, desculți și dezbrăcați. Unii nu au rezistat și au presărat cu trupurile lor acest drum al morții. Uneori, soldații bulgari îi „ajutau” cu lovituri de armă sau de bocanci să se ridice. Dacă victima nu reușea să se ridice era omorâtă cu baioneta sau împuscată.
Articolul 4 din Convenția de la Haga prevedea că: „Prizonierii sunt în puterea guvernului inamic, nu a indivizilor sau a corpurilor care i-au capturat. Ei trebuie să fie tratați cu omenie. Tot ce le aparține personal, în afară de arme, cai și documente militare, rămâne proprietatea lor”. Chiar din momentul predării, ofițerii și soldații români au fost deposedați de bunurile personale. Sub amenințare, soldații bulgari, luau tot ce credeau: portofelul, ceasul, jambiere, haine, mulți erau descalțati și de încălțăminte.
Maiorul Ion Dervescu, din Regimentul 36 Infanterie, în convoiul de prizoinieri fiind, a fost somat de un soldat bulgar să-i predea ceasornicul, pe care îl purta asupra sa. Maiorul refuză, arătându-i că pe dosul capacului era fotografia copiilor săi. Este ucis pe loc în fața celorlalți prizonieri, străpuns cu baioneta. Trupul său a fost aruncat într-o ghețărie, unde a stat până în aprilie 1919, când a fost descoperit de comandantul Regimentului 36 Infanterie, colonelul Atanasie Iliescu.
Regimentul a ridicat osemintele eroului și le-a înmormântat cu cinstea cuvenită, în cimitirul din localitate, unde au stat până la 1 decembrie 1923, când au fost exhumate și reînhumate, în mod solemn, în Cimitirul eroilor din municipiul Călărași, localitatea sa natală.
*
La declararea războiului, maiorul Ion Dervescu a primit, în calitate de comandant de batalion, sarcina să apere la Turtucaia (în prezent Tutrakan) o parte din sectorul Satul Vechi (în prezent satul Staro Selo, în apropiere de orașul Tutrakan, Bulgaria). Acolo a luptat până la 6 septembrie 1916, când a fost luat prizonier.
