OFICIUL NAȚIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

Morți de război români în Italia

Militarii români care au murit pe actualul teritoriu al Italiei provin din trei categorii de forțe. În primul rând sunt militarii transilvăneni de naționalitate română, încorporați în armata austro-ungară; în al doilea rând sunt militarii din armata română, luați prizonieri de austro-ungari pe frontul din Transilvania și duși pe linia frontului italian, pentru a lucra la amenajarea tranșeelor și a transporta muniție; în al treilea rând este vorba despre prizonierii români luați de italieni din cadrul armatei austro-ungare, care s-au organizat ulterior în legiuni de voluntari și au luptat în rândurile armatei italiene.
În perioada martie 1916 - noiembrie 1918, militarii transilvăneni din armata austro-ungară au luptat pe frontul italian, remarcându-se cu Regimentul 50 Infanterie, care a cucerit orașul italian Arsiero, în iulie 1916, cu prețul a 184 de morți și a 475 de răniți.
În multe cazuri, după intrarea României în Primul Război Mondial (27/28 august 1916), militarii transilvăneni de pe frontul italian nu au ezitat să strige în prima linie a frontului „Trăiască România Mare!”, fapt care i-a dus în fața Curții Marțiale.
La 1 septembrie 1917, în luptele de la Monte San Gabriele au murit cca. 4.000 de militari transilvăneni sub focul artileriei italiene și a gazelor de luptă. 
Organizarea prizonierilor români din Italia a început la 19 iulie 1918, când profesorul universitar Simion Mândrescu a înființat, în lagărul de la Cittaducale, „Comitetul de acțiune al românilor din Transilvania, Banat și Bucovina”, compus din prizonieri români din armata austro-ungară, cu scopul de a-i grupa în legiuni, care să lupte împreună cu armata italiană împotriva armatei austro-ungare.
Cel puțin 84 de ofițeri și 17.504 soldați români s-au înrolat în legiune, iar Comitetul a fost recunoscut de guvernul italian. În aceeași lună, 500 de militari români au cerut să fie trimiși pe front, în Armata a 8-a italiană. În acest context, la Ponto din Brenta, la 28 iulie 1918, Compania I-a de alpini români a primit drapelul de luptă, făcând parte din Divizia a 52-a italiană, care a luptat în bătăliile de la Montella și Vittorio Veneto. Combativitatea militarilor români a determinat, în scurt timp, formarea a încă două companii de alpini români, care au fost incluse în Armata a 4-a și a 6-a italiană. De asemenea, câteva batalioane de români, din componența Armatei a 8-a italiană au înregistrat pierderi, în toamna anului 1918, în ofensiva de la Piave și Asigno.
Până în prezent, cercetătorii Oficiului Național pentru Cultul Eroilor au identificat numele a 1.199 de militari români care au murit în Primul Război Mondial pe actualul teritoriu al Italiei. Evidența nominală a acestora poate fi consulta pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la secțiunea Lista morților de război.