Acțiunile Batalionului 3 Vânători de Munte în anul 1943
La începutul anului 1943, militarii Batalionului 3 Vânători de Munte acționau pe Frontul de Est.
Deși se așteptau să fie atacați de sovietici, la 1 ianuarie 1943, vânătorii de munte au constatat că doar un avion a survolat pozițiile batalionului. A fost un prilej pentru comandanții de companii să ciocnească, la prânz, un pahar de șampanie cu soldații.
Peste câteva zile, generalul Constantin Vasiliu Rășcanu, comandantul Diviziei 1 Mixtă Munte, a inspectat pozițiile vânătorilor de munte din sectorul orașului Koktebel. Ca urmare a concluziilor inspecției, vânătorii de munte au primit suplimentar un pluton anticar.
Prima ninsoare a căzut în zona vânătorilor de munte la 12 ianuarie 1943. Șoseaua Koktebel-Sultanovca a devenit greu operabilă, iar viscolul a îngreunat circulația pe aceasta. În acest context a existat posibilitatea ca liniile vânătorilor de munte să nu poată fi aprovizionate cu mașina cu pâine, care venea de la Sally, însă domolirea viscolului a făcut posibilă ajungerea acesteia la destinație.
Atacurile partizanilor sovietici, care urmăreau să distrugă liniile de comunicație și aprovizionarea cu muniții, precum și să demoralizeze trupele, a determinat Grupul 1 Vânători de Munte să emită, la 15 martie 1943, Ordinul Special nr. 7. Astfel, Batalionul 3 Vânători de Munte a primit misiunea de a ataca partizanii din Munții Iaila. Vânătorii de munte, după atacarea partizanilor, aveau ordinul de a le distruge pozițiile și de a le captura echipamentul.
În prealabil, comandanții unităților militare au fost convocați la activități de pregătire, unde au fost familiarizați cu tipurile de mine folosite de partizani, precum și cu strategia acestora. Pentru a nu fi identificați, partizanii atacau la distanțe de cca. 40 de km de locul unde se ascundeau. De multe ori, aceștia locuiau în satele din spatele liniei frontului, având chiar bilete de trecere când intrau sau ieșeau dintr-un sat.
Atacul vânătorilor de munte nu s-a bazat pe elementul surpriză. Partizanii sovietici au fost alertați de un observator aflat într-un copac, la Cota 751,8. Partizanii, protejați de ceață, deși s-a deschis focul asupra lor, au reușit să se deplaseze spre Starîi-Krîm.
Pentru luptele duse împotriva partizanilor, din Batalionul 2 Vânători de Munte au fost avansați în grad un număr de cinci ofițeri:
- La gradul de căpitan, locotenentul Ionescu Vasile.
- La gradul de locotenent, sublocotenentul Chițimia Dumitru.
- La gradul de locotenent (r), sublocotenentul (r) Munteanu Ion.
- La gradul de locotenent (r), sublocotenentul (r) Popescu Constantin.
- La gradul de locotenent (r), sublocotenentul (r) Coroiu Vasile.
Luptele cele mai intense s-au desfășurat în sectorul Batalionului 3 Vânători de Munte în zilele de 24 și 25 iunie 1943, la Cota 352 la Kehest. Militarii sovietici au rupt linia de apărare a Batalionului 23 Vânători de Munte, iar colonelul Mavrichi a ordonat intervenția Companiei I din Batalionul 3 Vânători de Munte. Vânătorii de munte au format două plutoane, echipate cu 8 puști mitraliere și 10 pistoale automate.
Ajunsă la poziția Batalionului 23 Vânători de Munte, echipa de sprijin a constatat că breșa a fost realizată pe toată lungimea liniei frontului, iar apărătorii acesteia luptau grupați în insule de rezistență.
Militarii Batalionului 2 Vânători de Munte au inițiat un atac puternic, efectivele acestora crescând prin integrarea militarilor aflați în insulele de rezistență. Sovieticii au fost obligați să se retragă pe pozițiile inițiale, pierderile înregistrate de aceștia fiind foarte mari. La încheierea misiunii s-a raportat că inamicul a fost „complet nimicit”.
Luptele împoriva partizanilor au continuat, Batalionul 3 Vânători de Munte raportând un număr de 10 militari care au murit în luptă în perioada 1-15 august 1943.
Dintre soldații Batalionul 3 Vânători de Munte care au fost răniți în lupte se cunosc detalii despre Chivu Anton din comuna Fulga, județul Prahova, contingent 1934, fiul lui Constantin și Elena. Acesta a fost transportat în România pentru îngrijiri medicale, care nu se puteau acorda în spitalele de campanie de pe Frontul de Est, fiind internat în spitalul de Zonă Interioară nr. 416 din orașul Azuga. În pofida eforturilor medicilor, soldatul Chivu Anton a decedat la data de 13 martie 1943, fiind înmormântat în Cimitirul de onoare din orașul Azuga, județul Prahova.
Acest site folosește cookie-uri. Navigând în continuare vă exprimați acordul pentru folosirea cookie-urilor conform Regulamentului (UE) 2016/679.
Detalii OK
