Eroii Armatei române de la Timișoara
Începând cu 23 august 1944, Armata română a început dezarmarea unităților militare germane, în contextul în care România a ieșit din alianța cu Germania, continuând războiul în tabăra Aliaților.
În regiunea Banatului, acțiunea a început în ziua de 25 august 1944, Armata română începând acțiunea de acoperire a frontierelor. Misiunea a revenit Diviziei I Infanterie, iar rezerva acesteia, comandată de colonelul Dăscălescu C. Alexandru, a avut rolul de a interveni pentru restabilirea ordinii interne, mai ales în municipiul Timișoara.
Apărarea Timișoarei s-a realizat prin intermediul a trei detașamente – Nord, Sud și Centru -, compuse din Regimentele 2 Roșiori, 5 Vânători, 17 Infanterie și Centrul de Instrucție Jandarmi.
La 26 august 1944, colonelul Galoți Alexandru, comandantul ordinii interne în județulTimiș-Torontal, i-a luat prizonieri pe membrii Comandamentului german din Timișoara. În scurt timp, peste 500 de militari germani, găsiți pe câmp, în păduri, pe străzile Timișoarei sau când încercau să treacă frontiera au fost internați în cazarma Regimentului 6 Artilerie Grea (actualul sediu al Muzeului Banatului).
Primul bombardament al aviației germane asupra Timișoarei este înregistrat la 28 august 1944, iar peste o zi avioanele de vânătoare germane au mitraliat Piața Lahovary. La 29 august 1944, avioanele germane au mitraliat aeroportul Timișoara. Locotenentul Negrescu Petre a fost rănit grav, fiind internat în Spitalul Militar din Timișoara, unde a și decedat.
Începând cu 11 septembrie 1944, trupele germane au trecut la ofensivă, acțiunea principală fiind în direcția Timișoara. Două batalioane și 30 de tancuri din Divizia 4 SS au luptat împotriva grănicierilor români, regrupați la Deta sub comanda locotenentului Mircea Popovici. Germanii au înregistrat 10 morți în luptă, iar pentru faptele de vitejie, caporalul Dumitru Popescu și sergenții Busuioc Vânătorul și Gheorghe Georgescu au fost decorați cu Virtutea Militară.
Militarii români, nefiind dotați cu tunuri antitanc, s-au retras în zona de sud-est a Timișoarei. În sprijinul acestora a fost trimis locotenent-colonelul Ion Enescu, comandantul Regimentului 13 Călărași. Cavaleriștii român au fost atacați de două companii germane, sprijinite de tancuri. Atacul a fost oprit la intrarea sudică a Timișoarei, iar în ziua următoare, la 12 septembrie 1944, militarii germani au inițiat incursiuni la sud-est de Timișoara.
La 15 septembrie 1944, militarii germani au început să atace Timișoara și din direcția nord, sprijiniți de trupe ungare. Inamicul a fost oprit de militarii Diviziei 9 Cavalerie. La data de 16 septembrie 1944, tancurile germane au ajuns în cartierele Fratelia, Freidorf, Ronaț și Mehala. Zona aerodromului Timișoara a devenit scena unor lupte înverșunate, unde părți din Regimentele 5 Vânători și 6 Grăniceri „au deschis focul cu întregul armament, ostașii noștri seceră desantul, reducând numărul atacatorilor din coloana inamică”, potrivit locotenentului Popescu Nicolae, participant la lupte.
Atacurile germane au continuat la 17 septembrie 1944, pe străzile cartierului Fratelia luptele desfășurându-se la baionetă.
Aflat la postul de comandă, situat într-o casă din cartierul Fratelia, locotenent-colonelul Ion Enescu a transmis unităților ordinele de luptă. Atacat cu branduri, comandantul nu și-a părăsit poziția. Explozia unui proiectil l-a omorât pe loc pe locotenentul Balea Ovidiu, iar locotenent-colonelul Ion Enescu a fost grav rănit, murind la Spitalul Militar din Timișoara în seara aceleași zile.
Potrivit colonelului Octav Dessila, locotenent-colonelul Ion Enescu a oprit atacurile germane prin priceperea de care a dat dovadă: „Timișoara, lui datorează ființa. Dacă nu este praf și cenușă, colonelului Enescu să-i mulțumească, fiindcă numai curajul și priceperea lui au putut opri la barierele orașului asalturile repetate ale trupelor germane și maghiare”.
La finalul zilei, trupele române au fost cele care au preluat inițiativa, regiunea Timișoarei fiind curățată de trupele germane.
În Cimitirul central din municipiul Timișoara, două parcele dreptunghiulare, împrejmuite cu piese metalice și lanțuri, păstrează rămășițele pământești ale eroilor Armatei române care au căzut la datorie pentru apărarea Timișoarei.
Într-una dintre parcele este amplasată o placă comemorativă cu inscripția:
GLORIE ETERNĂ EROILOR ROMÂNI
CĂZUȚI PENTRU ELIBERAREA PATRIEI
DE SUB JUGUL FASCIST.
În prima parcelă s-a amenajat un monument comemorativ și trei morminte individuale.
Opera comemorativă îi omagiază pe apărătorii Timișoarei:
GLORIE VEȘNICĂ
OSTAȘILOR ROMÂNI
CĂZUȚI ÎN LUPTELE
PENTRU APĂRAREA
TIMIȘOAREI ÎN
RĂZBOIUL ANTIFASCIST.
Urmează, de la stânga la dreapta, mormintele individuale ale eroilor lt. Balea Ovidiu (1911-1944), mr. Mureșan Titus Licinius (1907-1944) și col. Enescu, inscripția de pe placa din marmură de la căpătâiul acestuia fiind:
EROUL COLONEL
ENESCU IOAN
CDT REG. 13 CĂLĂRAȘI
CĂZUT ÎN FRUNTEA UNITĂȚII
LA 17 SEPT. 1944
ÎN LUPTELE PENTRU APĂRAREA
TIMIȘOAREI.
Până în prezent au fost identificați peste 180 de eroi ai Armatei române, raportați ca morți în lupte sau în Spitalele de Zonă Interioară nr. 179 și 517 din municipiul Timișoara, 76 dintre aceștia nefiind identificați nominal. Evidența acestora poate fi consultată pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor la secţiunea Lista morţilor de război/al Doilea Război Mondial.
