Eroul maior Botez Diculescu
După cinci zile de luptă, Capul de pod de la Turtucaia a fost ocupat de trupele germane - bulgare (6 septembrie 1916), peste 28.000 de militari ai Armatei române căzând în captivitate. În scurt timp, trupele inamice au înaintat în sudul Dobrogei, luptele desfășurându-se pe linia Rasova-Cobadin-Tuzla.
Generalul Averescu a trecut la ofensivă, planul de acțiune constând într-un atact frontal al armatei din Dobrogea, iar Armata a III-a de Dunăre să atace din flanc, la Flâmânda, ceea ce ar fi dat peste cap frontul inamic din Dobrogea.
Mareșalul Mackensen a ordonat reluarea ofensivei în Dobrogea, la 29 septembrie 1916, forțându-se linia Rasova-Cobadin. Trupele bulgare aflate la Turtucaia și Silistra au fost trimise pe linia frontului, urmând a fi înlocuite cu miliții care se aflau la Ruse și Varna.
Militarii Armatei române au trecut Dunărea la Flămânda, în noaptea de 1 octombrie 1916, generalul Lambru comandând lucrările de amenajare a podului, încheiate după 14 ore. Două divizii ale Armatei române se aflau pe malul bulgăresc, la 2 octombrie 1916, înaintând spre sud și spre est. Suprins de acțiunea trupelor române, mareșalul Mackensen a întors din drum cele șapte batalioane dislocate de la Turtucaia și Silistra, o parte din Divizia 17 germană și un escadron, care au fost trimise în camioane la Turtucaia.
Amenințarea distrugerii podului de monitoarele austro-ungare, iar faptul că ploaia a transformat zona de operațiuni într-un câmp în care băltea apa a determinat Marele Cartier General să păstreze pe malul bulgăresc infanteria, artileria fiind retrasă pe malul stâng. Divizia a 10-a infanterie, cea mai avansată în înaintare a primit ordinul de retragere, întrerupând contactul cu inamicul.
În contextul în care inamicul a folosit mine de curent și a lansat de pe malul drept pontoane și șlepuri, unele lovind podul, Marele Cartier General a ordonat strângerea podului și retragerea trupelor. În scurt timp, diviziile care au luptat la Flămânda (10, 21 și 22 Infanterie) au fost mutate pe frontul din Carpați, oprind înaintarea germanilor la Predeal.
La 2 octombrie 1916, la orele 3 P.M., automobilul cu nr. 177 al Ambulanței Diviziei a X-a, condus de șoferul Georgescu Alexandru, intra în Spitalul de evacuare nr. 6, amplasat în comuna Băneasa din județul Giurgiu. În mașină se mai aflau cinci militari ai Armatei române, toți răniți, și un maior necunoscut, decedat.
Preotul Economu C.Georgescu, preocupat de identitatea maiorului, i-a întrebat pe cei care au fost aduși din capul de pod Flămânda despre modul în care a decedat ofițerul. Militarii răniți și maiorul au fost ridicați de ambulanță de sub o salcie, toți fiind în viață, însă maiorul a decedat pe timpul transportului. Acesta nu avea acte de identificare, documentele fiind ridicate de sanitarii care l-au pansat.
Potrivit administratorului spitalului, Demir Demirov, acesta a procedat la percheziția ofițerului decedat, identificând: „o batistă colorată, un ceasornic oxidat, un mănunchi de chei în număr de 12 și un briceag din fier, prinse toate pe un inel din fier. O brichetă în toc din piele, 2 scrisori întregi de la fabrica S.H. Brandweim din București, datate 8 și 15 septembrie 1916, una scrisoare ruptă bucățele și ziarul Viitorul din 8 august a.c.”
Scrisoarea identificată asupra ofițerului a făcut trimitere la Regimentul 8 Roșiori, iar medicul căpitan Solocolu a confirmat că este vorba despre maiorul Botez Diculescu. Potrivit investigației medicale, maiorul avea în regiunea axială stângă o plagă, care începea pe marginea posterioară a axilei și se termina la marginea anterioară stângă, având mărimea unui pumn, cu distrugerea părților moi.
Concluzia a fost că decesul maiorului Diculescu a fost subit, determinat de o hemoragie masivă, prin ruperea arterei axiale stângi de la o schijă provenită de la o bombă lansată din avion.
După stabilirea identității eroului s-au întocmit actele de stare civilă, urmând înhumarea acestuia, la 4 octombrie 1916, oficiindu-se o slujbă religioasă la care au asistat ofițerii din garnizoana locală.
Înhumarea s-a realizat la orele 11 AM, în Cimitirul de onoare din dreapta bisericii comunei Băneasa, „în întâia groapă dinspre Dunăre”.
În perioada interbelică, mormintele eroilor Armatei române situate în comuna Băneasa au fost desființate, osemintele fiind centralizate în Mausoleul eroilor din comuna Comana, județul Giurgiu.
Mausoleul eroilor de la Comana a fost amenajat la iniţiativa istoricului Nicolae Iorga. Astfel, osemintele eroilor din Cimitirul Mănăstirii Comana şi din 25 de localităţi din judeţele Giurgiu, Ilfov şi Teleorman au fost centralizate în interiorul Mausoleului eroilor de la Comana, lucrările de amenajare a edificiului desfăşurându-se în perioada 1926-1932.
În prezent, în incinta Mausoleului eroilor de la Comana (cod GR-II-m-A-14967.06 în Lista Monumentelor Istorice) sunt centralizate osemintele a peste 700 de eroi din Armata română și din alte armate, morți în Primul Război Mondial.
Maiorul Botez Diculescu figurează în evidența eroilor identificați nominal, ale căror oseminte au fost centralizate în Mausoleul din comuna Comana.
