PressReleases - OFICIUL NAȚIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

Pași prin istorie

Operațiunile Diviziei 18 Munte în anul 1944

Prizonieri ai Armatei române în Ungaria și Slovacia

Cimitirul de onoare al morților de război ai Armatei române din comuna Oancea, judeţul Galaţi

Acțiunile Diviziei 2 Infanterie în anul 1944

Gâlcă Gheorghe – un erou al Armatei române la Istanbul, Turcia

Acțiunile Batalionului 3 Vânători de Munte în anul 1943

Mai mult

Eroii Români de pe Frontul de Vest

În perioada 1944-1954, regimentele Armatei Române au raportat decesele militarilor români care au murit pe Frontul de Vest. Cu alte cuvinte, este vorba despre militarii români care au murit, în perioada 23 august 1944-12 mai 1945, în acțiuni de luptă, în spitalele de campanie, în prizonierat sau în timp ce se aflau în permisie la domiciliu (au fost împușcați de militarii sovietici). Această perioadă este relativă. Dacă ne raportăm strict la documentele generate de Marele Stat Major, luptele Armatei Române pe Frontul de Vest au început la 20 septembrie 1944 și s-au încheiat la 12 mai 1945. Dacă luăm în considerare memoriile unor veterani de război, ultima luptă a unor unități române este înregistrată în iulie 1945, când un grup de tancuri sovietice a tras, în municipiul Oradea, în coloana militarilor români care se întorceau din fosta Cehoslovacie, fapt care a determinat intrarea combatanților români în dispozitiv de luptă, aceștia trăgând în tancurile sovietice cu tunurile de artilerie. Tancurile au fost incendiate, topindu-se precum „zăpada”. Potrivit veteranului de război Ernestin Comșa „atunci au murit atâția băieți tineri, scăpați cu viață din război”.
Numărul total al morților de război ai Armatei Române care au fost raportați ca morți pe Frontul de Vest, potrivit statisticilor, este de 20.853 de militari.
Sintetizând rapoartele deceselor militarilor români care au murit pe Frontul de Vest, cercetătorii Oficiului Național pentru Cultul Eroilor au identificat nominal 18.764 de morți de război ai Armatei Române. Se deduce în acest mod că cca. 2000 de eroi nu au fost identificați nominal după ce au decedat, aceștia fiind înregistrați ca necunoscuți. Astfel, numai la Zvolen, Slovacia, locul unde a fost amenajat cel mai mare Cimitir de onoare al eroilor români de pe Frontul de Vest, peste 400 de militari români sunt neidentificați nominal.
Alte concluzii ale acestui proiect sunt următoarele:

Deși, inițial, datele centralizate au trecut de 22.000 de morți, sintetizarea acestora a dus la un număr de 18.764 de eroi români, în contextul în care peste 1000 de morți de război au avut raportări duble, triple etc. ale decesului.
Din păcate, pentru 4.741 de eroi români care au murit pe Frontul de Vest nu se menționează țara în care au decedat. Pentru alți 6.025 de eroi nu se precizează județul sau regiunea în care au murit, chiar dacă pentru 1.288 dintre aceștia se consemnează că au murit în luptă, în spitalele de campanie sau în prizonierat pe teritoriile actuale ale României, Cehiei, Germaniei, Slovaciei și Ungariei.
Au existat cazuri de militari care au fost raportați ca decedați de mai multe ori în aceeași zi: o dată în acțiune de luptă, iar apoi într-un spitalul de campanie.
Au fost identificați militari care au fost raportați ca morți în acțiuni de luptă în două țări diferite (în Ungaria și Cehoslovacia sau în România și Ungaria). În acest caz s-a păstrat în evidență țara după ce s-a verificat în ce cimitir de campanie există însemnul de căpătâi.
Sunt situații de militari care au fost raportați ca morți în luptă în Ungaria, însă după verificarea numelui raportat la locurile de înhumare s-a constatat că mormântul a fost amenajat în România. De exemplu, situația slt. Popovici Stere, mort în Ungaria și înhumat în Parcela de onoare din cimitirul orădean Rulikovski [în sectorul A (în stânga monumentului central), rândul 2, mormântul nr. 9)], sau al soldatului Popescu Vasile, mort și înhumat în Ungaria, exhumat și reînhumat în Cimitirul eroilor orădean Olosig, de unde a fost centralizat ulterior în Cimitirul Rulikovski.
Sunt militari care au fost raportați ca morți de două ori, prenumele fiind ușor modificate: Ion în loc de Ioan, Petru în loc de Petre etc.

În viitorul apropiat, având în vedere că există foarte multe solicitări referitoare la militarii români care s-au întors din prizonierat, în special din fosta U.R.S.S., Oficiul Național pentru Cultul Eroilor va mediatiza în social-media evidențele nominale a cca. 2600 de prizonieri români, după declarații scrise ale rudelor sau prietenilor acestora, trimise Ministerului Apărării Naționale în perioada 1946-1954. O primă constatare este că militarii respectivi au fost luați prizonieri în intervalul 1941-1944, fiind eliberați în anii 1945-1946.