Eroii români de la Tighina
Considerându-se că orașul Tighina, prin liniile ferate care îl legau de Iași și Chișinău, reprezenta un punct strategic, lt. col. Macovescu, comandantul Detașamentului 22, a primit misiunea de a elibera Tighina.
După pregătiri care s-au realizat în perioada 15-20 ianuarie 1918 și completarea detașamentului cu efective suplimentare, militari români au atact prin suprindere în dimineața zilei de 21 ianuarie 1918, eliberând orașul după o luptă de cinci ore.
Militarii români au fost repartizați pentru a apăra gările și punctele strategice din localitățile riverane Tighinei, un batalion fiind păstrat pentru a asigura paza și ordinea în oraș.
Dispersarea trupelor române a permis bolșevicilor să treacă la contraofensivă, la 23 ianuarie 1918, punctul de plecare al acesteia fiind municipiul Tiraspol.
Unitățile române au fost surprinse, retrăgându-se în satul Beriozchi (aparține în prezent de comuna Anenii Noi) și regrupânduse ulterior în comuna Bulboaca.
O Companie din Regimentul 37 Mehedinți, formată din 3 ofițeri și 62 de soldați, condusă de maiorul invalid Anghel Ciucu, a rămas pe poziții. Militarii români au luptat baricadați timp de trei zile împotriva bolșevicilor, deși au fost depășiți numeric.
Unitățile române regrupate la Bulboaca, compuse din 7 batalioane și trei baterii de artilerie, au contraatacat la 25 ianuarie 1918, înaintând în direcția Tighina în trei coloane, cea mai puternică fiind coloana centrală. După cinci ore de luptă, infanteriștii români au intrat în oraș, militarii bolșevici fiind aruncați dincolo de Nistru.
Pierderile unităților române au fost de 3 ofițeri și 138 de soldați.
La Tighina, în suburbia Borisovka, în apropierea cimitirului civil, au fost înhumați 159 de prizonieri români din armata austro-ungară (2 identificați și 157 neidentificați nominal) care au murit în captivitatea rusă.
În Cimitirul eroilor de la Tighina au mai fost înhumați eroi români, morți în luptele pentru eliberarea Basarabiei și în spitalele de campanie, în Campania din anul 1941, dar și prizonieri de război sovietici.
În noiembrie 1942, documentele menționează existența la Tighina a cimitirului eroilor General Dragalina, pe suprafața căruia au fost inventariate 365 de morminte de război, după cum urmează:
338 morminte ale militarilor români (328 identificați și 10 neidentificați);
14 morminte civile;
13 morminte ale prizonierilor sovietici.
Militarii români au fost înhumați în perioada 17 august 1941 – 30 august 1942, provenind din regimentele 2, 4, 6, 10, 13, 14, 16, 27 și 37 Dorobanți, 3, 7, 17, 24, 27, 37 și 39 Infanterie, 1, 3, 6 și 8 Vânători.
În anul 1943, Așezământul Național Regina Maria pentru Cultul Eroilor a fost de acord cu proiectul primăriei Tighina de a dezafecta cimitirului eroilor, osemintele urmând a fi centralizate într-un osuar din altă locație. Din păcate, ruperea frontului nu a mai permis punerea în aplicare a planului.
În februarie 2007, autoritățile transnistrene au smuls crucile eroilor și au nivelat cu buldozerul Cimitirul eroilor General Dragalina, intenționând să amenajaze în locul respectiv un memorial dedicat militarilor ruși.
La protestele Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, ale Ministerului Afacerilor Externe al României și ca urmare a intervenției OSCE, autoritățile transnitrene au inaugurat pe locul Cimitirul eroilor General Dragalina, la 7 octombrie 2008 (cu prilejul aniversării a 600 de ani de atestare istorică a municipiului Tighina), un Complex istorico – militar al ostașului rus, în cadrul acestuia fiind reamenajate, pe cinci rânduri, și 33 de cruci ale eroilor români.
În fața parcelei eroilor români, o placă tombală din marmură neagră amintește în limbile română și rusă de sacrificiul eroilor români din Al Doilea Război Mondial: Ofițerilor și soldaților români, căzuți și înhumați în orașul Bender, în anii 1941-1944, înmormântați în acest cimitir.
