Morți de război români la Slobozia
Într-o dimineață de toamnă, un grup de prizonieri intră în municipiul Slobozia, județul Ialomița, eveniment relatat într-o revistă din perioada interbelică: „Înghețați, zdrențuroși și înfometați, ostașii aceștia străini, de cum văzuseră nesfârșita câmpie ce se întindea albă și dreaptă, până în zări, unindu-se cu cerul, simțiră în inima lor chinuită toate dorurile pământului lor îndepărtat. Câmpia le amintea deșerturile țării lor, pe care le străbăteau în mersul legănat al cămilelor sau în goana cailor repezi și ageri. Cu trupurile chinuite de foame, neputând suferi gerul tăios al iernilor noastre, neavând niciun sprijin din partea cuceritorilor care le căutau moartea, ei se topeau unul câte unul, căzând din picioare în zăpada albă. Fulgii, înțelegându-le parcă dorul și suferința, căutau să le acopere trupul negru și înghețat, cu o hlamidă albă, ca și giulgiurile cu care ei se înveșmântau în țara lor plină de lumină și de soare”.
Captivii din municipiul Slobozia au fost aduși în România în anul 1917, cu scopul de a lucra în colonii agricole. Internații au provenit din armatele franceză și britanică (recrutați din Africa și India), fiind capturați de germani pe frontul francez.
Prizonierii care au desfășurat activități de lucru ușor au primit zilnic „400 gr. de pâine, 100 gr. de carne, 250 gr. de mămăligă, 125 gr. verdețuri, 75 gr. orez, 300 gr. ridichi, 25 gr. sare, 12 gr. cafea, 30 gr. untură”. Cei care au lucrat în condiții grele au beneficiat de „500 gr. de pâine, 180 gr. carne, 100 gr. pastramă, 55 gr. untură”.
Majoritatea prizonierilor au murit în lagărul german din municipiul Slobozia. Osemintele acestora au fost centralizate într-un Cimitir de onoare. Inaugurarea necropolei de război a avut loc la data de 29 ianuarie 1922, la eveniment asistând generalul Victor Pétin, atașatul militar al Franței în România. Forma definitivă a cimitirului de onoare datează din anul 1932.
Cel mai cunocut prizonier înhumat în cadrul necropolei de război este Gherainia Muhamed. Acuzat de instigare la revoltă, acesta a fost împuşcat de germani în picior, decedând în spitalul din Slobozia (22 iunie 1918). În locul unde a avut loc incidentul, pe strada Matei Basarab 10, la intersecţia cu strada Nisipuri, s-a dezvelit un monument în memoria acestuia.
În prezent, Cimitirul de de onoare este situat pe str. Eternităţii 2, fiind înscris în Lista monumentelor istorice, actualizată în anul 2015 (codul IL-IV-s-B 14173).
Gardul este realizat la intrare din metal, iar pe celelalte trei laturi este din beton. Necropola este împărţită în două: o secţiune de la poarta metalică şi până la poarta din beton de la jumătatea cimitirului (în care sunt înhumaţi eroi români necunoscuţi din Primul Război Mondial, de o parte şi alta a aleii, doi militari care au murit după 1989 şi cinci revoluţionari din 1989 – în dreapta aleii). Dincolo de poarta din beton sunt amenajate patru careuri în care au fost înhumaţi morți de război din armatele română, britanică, germană, franceză și turcă.
În cadrul cimitirului sunt centralizate osemintele a peste 1900 de morți de război, 77 de eroi provenind din Armata română.
Evidenţa nominală a morţilor de război români, ale căror oseminte sunt centralizate în Cimitirul de onoare din municipiul Slobozia, poate fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război din Primul Război Mondial.
