Note de război 1916 – în primul val
Sublocotenentul (rez.) Ioan R. Marinescu s-a născut la 27 ianuarie 1894, în satul moldovean Heci, comuna Lespezi, județul Iași. A absolvit liceul în anul 1911 și apoi Facultatea de Silvicultură din București.
În luna august a anului 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial, de partea Antantei, Ioan R. Marinescu avea 22 de ani și făcea parte din contingentele ce urmau să fie chemate sub drapel în primul val. În decursul primelor trei luni de război, acesta a luptat, alternativ, în funcție de ordinele primite de unitatea sa, mai întâi pe frontul din Carpați, apoi pe frontul sudic.
Sublocotenentul Ioan R. Marinescu a fost rănit pe frontul de apărare a Bucureștiului, la data de 20 noiembrie 1916, în zona comunei Chirculești, județul Argeș și a fost evacuat la spitalul de campanie din incinta seminarului Teologic Central din București, unde a decedat la 3 decembrie 1916. A fost înmormântat în incinta Cimitirului „Ghencea Militar“. Din inițiativa și cu sprijinul Așezământului Regina Maria pentru Cultul Eroilor , în Cimitirul Ghencea a fost construit Sanctuarul Eroilor din Primul Război Mondial, pentru odihna veșnică a celor ce și-au jertfit viața în slujba Patriei. În acest context, osemintele eroului Ioan R. Marinescu au fost reînhumate în Parcela C a Sanctuarului.
Necropola de război a fost restaurată, în perioada 2014-2016, prin grija și cu fondurile Ministerului Apărării Naționale, finalizarea lucrărilor fiind marcată printr-un emoționant ceremonial militar, desfășurat în contextul celebrării Zilei Eroilor.
În perioada în care a fost combatant, sublocotenentul Ioan R. Marinescu a ținut un jurnal, notând aproape zilnic gânduri și impresii personale, dar și analize lucide ale evenimentelor militare la care a luat parte.
Volumul „Note de război, 1916 – în primul val“, apărut ca urmare a eforturilor doamnei Irina Nelson, nepoata eroului, conține transcrierea ne-editată a notelor de jurnal ale sublocotenentului Ioan R. Marinescu, puse în contrapunct cu citate sau informații extrase din scrierile câtorva persoane care îi menționează numele, sau care s-au aflat pe front împreună cu el. De asemenea, volumul cuprinde o cronologie sinoptică sumară a datelor istorice și a evenimentelor relevante care au precedat intrarea României în război, precum și a datelor care se suprapun cu perioada evenimentelor descrise în jurnal, extinse apoi în special, cu activitățile unității și regimentului în care a activat sublocotenentul Ioan R Marinescu și cu referiri la situația globală a frontului până după sfârșitul anului 1916.
Lectura notițelor cuprinse în volum este emoționantă și captivantă în același timp. Însemnările de la începutul jurnalului evidențiază un amalgam de sentimente, o îmbinare de entuziasm și avînt generate de speranța că intrarea în război va însemna împlinirea visului de unie cu frații de peste munți („Astăzi – 22 august – ne îmbarcăm pentru plecare. Dimineața niște dudui mă încarcă cu flori. (...) Pe bulevard și pe Calea Victoriei o ploaie de flori și de urale“). În antiteză cu gândurile optimiste, își fac loc și sentimentele de îndoială, teamă de necunoscut, grijile și dorul față de cei dragi („Multă evlavie și tristețe. Ce necunoscut mi se deschide în față? (...) Peste zi căldură mare, așteptare chinuitoare, dureri de cap, de stomac, de inimă – mai ales pentru cei scumpi ce nu-mi mai ies din gând.“)
Deși pe frontul din Carpați ofensiva românească se derula conform planurilor, pe frontul de la Dunăre situația era dezastruasă, culminând cu pierderea bătăliei de la Turtucaia. Fața cumplită a războiului, cu tot cortegiul ei de suferințe, așa cum era perceput de combatanți, este astfel prezentată în jurnal: „18 septembrie/ Zi de o mie de ori memorabilă pentru mine și tovarășii mei de luptă. Zi de zbucium, de neânchipuit, de chin, de groază și de cutremur. La ora 4 din noapte ne deșteptăm sub loviturile prelungi ale artileriei noastre grele de pe malul Dunării. Văzduhul se cutremură. Se pare că iadul s-a coborât pe pământ. Sub protecția artileriei, Regimentul 10 Vânători trece cel dintâi în bărci mici și începe lupta pe malul bulgăresc. (...)Satele ard în flăcări, trupele noastre în formațiuni diferite de luptă înaintează într-o pârâială groaznică de împușcături. (...) Pe sus 5 aeroplane germane, în bâzâitul lor înspăimântător, se încrucișează deasupra noastră și a podului ce se leagă și aruncă bombe ucigătoare. Soldații înspăimântați fug în neregulă între sălcii. (...) O bombă se sparge la malul apei și omoară 5 soldați și un barcagiu. Aspectul lor este oribil“.
Aceleași trăiri și pe frontul din Carpați, unde armata română încerca să apere trecătorile: „Grozave zile mai trăim! Nervii ni s-au tocit, judecata s-a întunecat, ne-au năucit, ne-au înnebunit bombele. Priveliștea soldaților mutilați este îngrozitoare. Din 18 ofițeri la batalion au mai rămas 7-8 teferi și ne minunăm cum. Cât va mai ține oare iadul acesta înspăimântător? Bombe de sus de la aeroplane, bombe de la tunuri, nu știm pe ce lume trăim.“
Apărut din dorința de a elogia memoria eroului sublocotenent Ioan R. Marinescu, volumul poate servi, în același timp, ca ghid pentru înțelegerea epocii respective, dar și un mijloc de cultivare în conștiința generațiilor actuale a sentimentelor de recunoștință pentru sacrificiile înaintașilor, puse în slujba realizării dezideratelor naționale.
