Eroii români din Războiul de Independență
.jpg)
În acest an s-au împlinit 145 de ani de la constatarea decesului primilor doi soldați români (Vălscan Gheorghe și Trușcă Constantin) în acțiunile premergătoare traversării Dunării, inițial de către Armata rusă, iar apoi și de către Armata română, pentru implicarea în ceea ce istoriografia a consemnat ca Războiul ruso-româno-turc sau Războiul de Independență (1877-1878).
Ceea ce a urmat a dovedit atât avântul și puterea de luptă ale dorobanților români, care prin sacrificiile făcute la Grivița, Plevna, Smârdan, Vidin etc. au scris pagini de glorie în analele unităților militare, consfințind independența României pe câmpul de luptă.
După încheierea conflictului, un grup de ofițeri români a realizat statistici cu numele eroilor care au murit sau care au dispărut în misiuni de luptă, majoritatea fiind înhumați/centralizați pe tritoriul Bulgariei. O evidență digitală care a avut la bază datele menționate, conținând numele a 2111 eroi români, a fost mediatizată de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor după anul 2005.
Dar, ce s-a întâmplat cu miile de militari români care au fost răniți în timpul conflictului, evacuați la nordul Dunării (după încheierea războiului) și internați în spitale civile ? S-au recuperat toți după rănile dobândite în luptă ? A fost o necunoscută care a fost rezolvată la mulți ani după încheierea conflictului, pentru fiecare din județele României, de grupuri inimoase de revizori școlari, sprijiniți de învățători, preoți și primari care au efectuat, vreme de un an de zile, o recenzare a celor care au participat la Războiul de Independență. Așa s-a constatat că cei care au fost declarați dispăruți în misiuni de luptă nu s-au întors la domiciliu, fiind declarați oficial decedați, s-au confirmat numele celor decedați în luptă (efectuându-se mici corectări privind domiciliul, numele sau porecla) și au fost luați în evidență majoritatea militarilor care au murit din cauza rănilor dobândite în luptă în spitalele din România sau chiar la domiciliu.
Din păcate, recenzarea nu s-a realizat în contextul densității populației în localitățile București, Botoșani, Buzău, Câmpulung, Craiova, Dorohoi, Focșani, Galați, Huși, Iași, Pitești, Roman, Teuci, Turnu Măgurele și Vaslui, fapt pentru care mulți dintre cei care au murit pentru independența României vor continua să rămână anonimi.
După încheierea recenzării, la finele secolului al XIX-lea, numele eroilor români au fost organizate alfabetic după comuna de domiciliu, fiind tipărite în mai multe exemplare, pe hârtie lipită pe carton, tablourile rezultate fiind așezate în toate școlile și bisericile din localitatea în care aceștia au avut domiciliul. Numele eroilor au fost înconjurate de două ghirlande (una din laur și una din stejar), coroana rezultată fiind legată în partea inferioară cu o panglică tricoloră, iar în partea superioară a fost unită prin îmbinarea a două drapele naționale, ținute în gheare de simbolul avântului în luptă (vulturul).
În prezent, evidența morților de război români din Războiul de Independență conține date despre peste 5.400 de eroi, aceasta putând fi consultată la secţiunea Lista morţilor de război.
