Campania 1919. Eroii de la Dealu Mare
În noaptea de 15 spre 16 aprilie 1919, trupele bolşevice ungare au declanşat atacuri pe Valea Someşului la Cicârlău, Crişeni şi Ciucea. În replică, spre ceasurile dimineţii, trupele române au declanşat ofensiva de-a lungul Munţilor Apuseni, de la Hodod, până la Mureş, pe un front de peste 200 km.
În contextul luptelor desfăşurate de Regimentul 10 Vânători şi Brigada a 3-a, de-a lungul râului Crişul Alb, la dreapta s-a constituit un detaşament mixt, sub comanda colonelului Rasoviceanu, compus din Regimentul 9 Vânători, Batalionul al II-lea din Regimentul „Horea“ şi două baterii de artilerie, care avea misiunea să acţioneze în valea Crişului Negru, cu direcţia spre oraşul (în prezent municipiu) Beiuş.
Dintre unităţile voluntarilor ardeleni, Batalionul al II-lea „Horea“ a fost primul care a avut cinstea de a lupta în prima linie la declanşarea ofensivei, datorită iniţiativei colonelului Rasoviceanu, care a realizat pe deplin semnificaţia acestei acţiuni. Într-o cuvântare mobilizatoare, rostită în faţa ofiţerilor batalionului, înainte de declanşarea acţiunilor militare, acesta sublinia că „Nu m-am gândit să cruţ vânătorii mei atunci când v-am desemnat pentru întâia linie de luptă. Aveţi fericitul prilej să dovediţi că sunteţi vrednici de memoria sfântă a marilor voştri înaintaşi“. Ofiţerii au înţeles cinstea ce li se făcea, dovedind pe câmpul de luptă curaj, abnegaţie şi spirit de sacrificiu.
Regimentul „Horea“ fusese constituit în luna februarie a anului 1919, din iniţiativa lui Ioan Suciu, membru al Consiliului Dirigent din Transilvania şi a căpitanului Florin Medrea, cuprinzând voluntari proveniţi din zonele Brad, Baia de Criş, Câmpeni, Abrud şi Hălmagiu. În ziua de 2 martie 1919, regimentul a depus jurământul la Ţebea, localitate cu profunde reverberaţii în conştiinţa românilor.
Voluntarii ardeleni au fost implicaţi în luptele crâncene duse pentru distrugerea puternicei poziţii a inamicului de pe culmea Dealului Mare, iar apoi, după încercarea de organizare a unor noi linii de rezistenţă la Criştior, Cărpinet şi Vaşcău, trupele române au pornit în urmărirea inamicului, eliberând rând pe rând aceste localităţi, până la miezul nopţii.
La 19 aprilie 1919, voluntarii ardeleni au reuşit eliberarea oraşului (în prezent municipiu) Beiuş, faptă în onoarea căreia Regimentul „Horea“ a primit numele de Regimentul „Beiuş“.
În aceste crâncene lupte, unitatea a pierdut zeci de militari, printre aceştia numărându-se caporalul Ilie Bota şi soldatul Zaharie Trifa, care au făcut suprema jertfă. Ulterior, sătenii din Groşi au evacuat răniţii pentru îngrijiri şi au înhumat cu pioşenie morţii de război.
