Căpitanul Grigore Ignat: „Ofiţerii şi gradaţii, la piese!”
Mărăşeşti, 6 august 1917.
Militarii germani atacă în latura de sud a Pădurii Răzoare, deplasându-se printr-un lan de porumb.
Pe direcţia de deplasare este dispozitivul Regimentul 51/52 Infanterie, din care făce parte şi căpitanul Grigore Ignat, comandantul Companiei 4 Mitraliere, care ordonă scurt: „Ofiţerii şi gradaţii, la piese!”
Deşi Regimentul 51/52 Infanterie se află de cinci zile la Răzoare, din cauza tirului insistent al artileriei germane nu a reuşit să amenajeze o reţea de sârmă în faţa tranşeelor.
Poziţia defensivă a Regimentului 51/52 Infanterie este ruptă de militarii germani în scurt timp, folosindu-se inclusiv aruncătoare de mine. Breşa creată are un km în adâncime şi doi km în lăţime, inamicul urmărind să învăluie aripa dreaptă a unităţii, unde se află Cota 100, ceea ce ar permite controlarea frontului în zona Mărăşeşti.
Observând intenţia germanilor, căpitanul Săndulescu Cristea, comandantul batalionului 1, cocontraatacă, fiind sprijinit de compania 1 din rezerva batalionului şi prin tirul mitralierei de căpitanul Grigore Ignat.
Timp de câteva minute, lupta se dă la baionetă.
Sublocotenentul Constantin Popescu, care comandă o baterie de artilerie din Regimentul 3 Obuziere Râmnicu-Sărat, observă din locul unde se află, în via Negroponte, modul de desfăşurare a ostilităţilor: „Către ora 11.00, întreaga linie I a diviziei e în mâna inamicului. Rezerva batalionului 1 din Regimentul 51 cu o companie de mitraliere încearcă să stopeze coloana inamică, dar fără succes, căci numărul mare al atacatorilor a zdrobit contraatacul român”.
Căpitanul Grigore Ignat şi oamenii săi mor pe poziţii. Deşi contraatacată rezervele de batalion şi de regiment, atacul german nu este respins decât în momentul în care intră în luptă rezervele Diviziei a 13-a Infanterie. Regimentul 51/52 Infanterie înregistrează pierderi de 26 de ofiţeri şi 1.388 de grade inferioare, cele mai mari dintre toate unităţile române implicate în luptă.
Pentru actul său de eroism, căpitanul Grigore Ignat este citat prin Ordin de Zi: „Căpitanul Ignat Grigore, din Regimentul 51/52 Infanterie a fost găsit mort, cu mitraliera în braţe, înconjurat de ostaşii săi şi de mormane de cadavre inamice. A luptat ca un brav şi tot astfel a murit. Şi-a plătit prea scump viaţa, înconjurat de dragostea şi devotamentul soubordonaţilor săi, care făcând cu piepturile lor zid de apărare în juru-i, i-au dat putinţa să tragă cu mitraliera lui dragă, până la cel din urmă cartuş. Acest sfârşit eroic îi va cinsti pururi memoria şi-l aduc la cunoştinţa ostaşilor ţării drept pildă de sublim sacrificiu al vieţii, pentru Întregirea Neamului.“
Osemintele eroului Grigore Ignat au fost centralizate în Mausoleul eroilor de la Mărăşeşti, într-o firidă individuală, situată în culoarul C.
*
Căpitanul Grigore Ignat s-a născut la 2 august 1889, la Bârlad, fiind fiul lui Enache şi al Elisabetei.
La 1 septembrie 1908 a fost admis la Şcoala Militară de Infanterie, pe care a absolvit-o în anul 1910, împreună cu alţi 124 de elevi.
Avansat sublocotenent, la 1 iulie 1910, este mutat apoi la Regimentul Cantemir nr.12, la 1 august 1910, situat în municipiul Bârlad.
Începând cu 1 decembrie 1912 a fost mutat la Piteşti, la Regimentul Radu Negru nr. 28. În iunie 1913 a fost mobilizat la partea activă a batalionului de rezervă al regimentului, denumit Regimentul 44 Rezervă, participând la al Doilea Război Balcanic.
La începutul anului 1914 a participat la cursul de mitraliere din cadrul Şcolii de Tragere a Infanteriei, iar comandantul şcolii, maiorul Alexiu, a considerat că „I se poate încredinţa comanda secţiei de mitraliere”.
La 1 aprilie 1914 a fost mutat în Regimentul nr. 77 Infanterie din garnizoana Botoşani.
În 1916 s-a căsătorit cu domnişoara Geta Enăşescu.
