Pe malul stâng al Jiului, în apropierea Mânăstirii Lainici, pe traseul actualului drum național DN 66, care leagă municipiile Târgu Jiu și Petroșani, se află Crucea „General Ioan Dragalina”. Monumentul a fost ridicat în locul în care comandantul Armatei I a fost grav rănit la 12 octombrie 1916, în timpul luptelor desfășurate pentru controlul uneia dintre cele mai importante căi de trecere prin Carpații Meridionali. Discret prin dimensiuni și prin simplitatea construcției, monumentul păstrează memoria unui episod care trebuie înțeles în contextul mai larg al confruntărilor din Defileul Jiului, unde configurația terenului muntos (cu numeroase păduri, stâncării și versanți abrupți), existența șoselei Petroșani – Bumbești-Jiu și accesul către nordul Olteniei au conferit zonei o importanță militară deosebită în campania anului 1916.
Defileul, străbătut de Jiu între munții Vâlcan și Parâng, reprezenta una dintre legăturile naturale dintre Transilvania și Oltenia, prin Pasul Surduc, iar drumul care urma cursul râului traversa un spațiu dificil, dominat de versanți abrupți și de poziții din care putea fi controlată înaintarea prin vale. Intensitatea operațiunilor militare este sugerată și de statisticile istorice, potrivit cărora, spre sfârșitul lunii octombrie 1916, prin Defileul Jiului trecuseră aproximativ 60.000 de oameni și 30.000 de cai ai armatelor Puterilor Centrale.
În acest context, ca urmare a declanșării unei puternice ofensive germane și austro-ungare în Valea Jiului, generalul Ioan Dragalina primea, în dimineața zilei de 11 octombrie 1916, ordinul de a se deplasa la Craiova și de a prelua comanda Armatei I. În vara aceluiași an, generalul Dragalina avusese comanda Diviziei I Infanterie, care se evidențiase în luptele de pe Valea Cernei, eliberând orașul Orșova și stopând ofensiva armatelor inamice în zona Porțile de Fier.
Deoarece situația impunea măsuri rapide, în aceeași zi, noul comandant stabilea începerea ofensivei și se adresa trupelor printr-un ordin de zi care surprindea atât gravitatea momentului, cât și exigențele pe care le impunea militarilor săi. Dragalina cerea „de la general la soldat”, apărarea cu viața a pământului țării, a „vetrei strămoșești, a ogorului și a cinstei numelui de român”, insistând totodată asupra disciplinei, ascultării și executării stricte a ordinelor.
La numai o zi după preluarea comenzii, în dimineața zilei de 12 octombrie 1916, generalul a plecat spre Valea Jiului, însoțit de doi ofițeri superiori, pentru a constata personal situația trupelor din sectorul aflat sub presiunea inamicului. În condițiile în care legăturile cu unitățile din primele linii erau întrerupte, Dragalina a înaintat până în zona acestora, a trecut podul din apropierea Mânăstirii Lainici și a luat contact direct cu militarii, după care automobilul în care se afla a pornit pe drumul de întoarcere.
În apropierea mânăstirii, după trecerea podului peste Jiu, automobilul a intrat sub focul trupelor inamice, fiind lovit de numeroase proiectile. Deși mașina a reușit să-și continue deplasarea, generalul a fost atins de două gloanțe, care l-au rănit la brațul stâng și în zona omoplatului. Tocmai acest punct al defileului, legat direct de evenimentele zilei de 12 octombrie, avea să fie ales, unsprezece ani mai târziu, pentru amplasarea monumentului care îi poartă numele.
După rănire, generalul Dragalina a fost transportat în spatele liniilor Armatei române, la postul sanitar de la Gura Sadului, unde rana i-a fost curățată și bandajată, fiind reluată procedura la Târgu Jiu și, în aceeași zi, la Craiova. Întrucât medicii au apreciat că era necesară amputarea brațului, Marele Cartier General a dispus transferarea sa de urgență la Spitalul „M. S. Regina Maria” din București, un spital militar care funcționa la Palatul Regal. Călătoria cu trenul a agravat însă starea rănii, iar după sosirea în Capitală, în dimineața zilei de 13 octombrie, medicii au extras glonțul din omoplat și i-au imobilizat brațul în ghips. Deși inițial starea generalului a părut să se amelioreze, la 16 octombrie rana s-a infectat, ceea ce a impus amputarea brațului stâng; complicațiile au continuat, s-a instalat septicemia, iar generalul Ioan Dragalina a murit la București, la sfârșitul lunii octombrie 1916.
Funeraliile au avut loc la Biserica Albă din București – edificiu istoric religios care se păstreză și în prezent pe Calea Victoriei –, în prezența regelui Ferdinand I, a principelui Carol, precum și a unor importante personalități politice ale momentului, între care Ion I. C. Brătianu, Vintilă I. C. Brătianu, Mihail Cantacuzino și Take Ionescu. Generalul Ioan Dragalina a fost înmormântat în Cimitirul „Bellu Militar” (figura 1, mormântul nr. 31). iar la 1 noiembrie 1916, regele Ferdinand I i-a conferit, post-mortem, Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, pentru modul în care condusese Divizia I Infanterie și Armata I în campania anului 1916.
Memoria generalului Dragalina și a luptelor din Defileul Jiului a fost transpusă într-o lucrare de artă plastică, peste unsprezece ani, chiar în locul rănirii sale. Astfel, la 12 octombrie 1927, a fost dezvelită Crucea „General Ion Dragalina”, ridicată de Societatea „Mormintele Eroilor Căzuți în Război” – filiala Craiova, având ca preşedinte pe generalul de divizie C. Dumitrescu, cu concursul militarilor care luptaseră la Cerna și Jiu sub ordinele generalului Dragalina.
Autorul monumentului este sculptorul în piatră Filip A. Gosler. Provenit dintr-o familie cu tradiție în sculptura monumentală, fiind fiul pietrarului și pictorului Adam Gosler, acesta deținea în Craiova un atelier de sculptură în piatră și artă funerară, situat pe strada Sineasca nr. 24, fiind unul dintre principalii sculptori în piatră și executant de monumente funerare și comemorative din zona Olteniei. Printre lucrările sale se numără mai multe obeliscuri funerare în cimitirele evreiești din orașele Râmnicu Vâlcea și Caracal, precum și Crucea „General David Praporgescu” din comuna Câinenii Mici, județul Vâlcea.
Alegerea datei inaugurării, identică zilei și lunii în care avusese loc atacul din anul 1916, nu era întâmplătoare, ci sublinia intenționat legătura dintre monument, eveniment și locul în care acesta se petrecuse.
Realizat din marmură albă, monumentul are o compoziție sobră, alcătuită dintr-o cruce așezată pe un soclu paralelipipedic, în plan trapezoidal. Pe cruce se află un medalion în care este fixată fotografia generalului Ioan Dragalina, înconjurată de o cunună de lauri, iar pe soclu sunt înscrise toponimele „Jiu” și „Cerna”, prin care memoria generalului este asociată cu cele două zone ale confruntărilor militare din 1916. O panglică tricoloră și inscripțiile amplasate pe diferitele laturi completează ansamblul, fără a-i modifica caracterul simplu și riguros.
Cea mai importantă dintre inscripții fixează în câteva cuvinte relația dintre monument și locul în care a fost așezat: „Aici am fost rănit făcându-mi datoria pentru neam și țară”. O altă inscripție consemnează că, la 12 octombrie 1927, crucea a fost ridicată pe locul unde generalul Ioan Dragalina, comandantul Armatei I, fusese rănit în aceeași zi a anului 1916, amintind totodată contribuția Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război” – filiala Craiova și a ostașilor care luptaseră la Cerna și Jiu sub ordinele sale. Pe monument se păstrează și numele autorului, împreună cu anul realizării.
Dimensiunea comemorativă a ansamblului a fost continuată și după aproape nouă decenii, când pe monument a fost amplasată o placă a Asociației „Camarazii” din cadrul Ministerului Apărării Naționale, dedicată Centenarului Primului Război Mondial 1916-2016. Textul acesteia evocă militarii căzuți și luptele purtate pentru deschiderea căii de acces pentru ofensiva armatei române către Transilvania.
Crucea „General Ioan Dragalina” trebuie privită, prin urmare, nu doar ca un monument dedicat unei personalități militare, ci și ca un reper istoric păstrat chiar în spațiul în care s-au desfășurat evenimentele pe care le evocă. Râul Jiu, șoseaua care străbate defileul, apropierea Mânăstirii Lainici și versanții care închid valea alcătuiesc și astăzi cadrul geografic al episodului dramatic din 12 octombrie 1916, făcând posibilă înțelegerea importanței pe care această cale de trecere a avut-o în timpul confruntărilor.
Ridicată în perioada interbelică, de oameni pentru care războiul nu reprezenta încă un episod îndepărtat al istoriei, ci experiență trăită pe viu, crucea de la Lainici a rămas unul dintre semnele discrete ale luptelor din Defileul Jiului. Prin amplasare, inscripții și elementele sale comemorative, ea păstrează împreună memoria generalului Dragalina, a militarilor care au luptat la Jiu și Cerna și a unei toamne în care această vale dintre munții Vâlcan și Parâng a devenit unul dintre punctele importante ale frontului românesc din 1916.
![20260303_N_insemn heraldic-ONCE_color-[02668].png](/img/settings/20260303_N_insemn%20heraldic-ONCE_color-%5B02668%5D.png)
