La 7 septembrie 1916, Divizia a 11-a Infanterie, a ocupat defileul Merișor (comuna Bănița, județul Hunedoara). Scopul urmărit a fost ca, împreună cu diviziile din Valea Oltului, să asigure acoperirea mișcării de ocolire, pe care trupele române o făceau spre vest și nord - vest. De aceea, pozițiile ocupate în apropierea frontierei trebuiau să fie bine întărite.
Dușmanul avea concentrate în zonă trupele brigăzii 144 austro-ungare, alcătuită din 6 batalioane de infanterie, 4 excadroane de husari și 4 baterii de artilerie, la care se adăugau 3 batalioane de mineri militarizați, de la minele Lupeni și Petroșani.
Pe vechiul drum Vulcan-Merișor, lupta a căpătat un aspect decisiv.
A doua zi, la 8 septembrie 1916, trupele austro-ungare au declanșat un puternic foc de artilerie. Linia românească, bine întărită, a rezistat cu eroism. Regimentele gorjene au luat peste 300 de prizonieri, capturând două tunuri și alte materiale de război.
În satul Merișor, sub presiunea atacurilor trupelor române, militarii inamici au fost nevoiți să se predea. Comandantul Companiei I, locotenentul Bălăceanu Gheorghe a ordonat soldaților să înceteze focul și a înaintat către inamic. O ploaie de gloanțe a căzut asupra lui, multe din ele perforându-i pieptul bravului comandant, ucigându-l. Trupul său a rămas pe câmpul de luptă până seara, când trupele dușmane au fost respinse definitiv. Soldații, îndurerați, l-au purtat pe brațe și l-au înmormântat în curtea bisericii din Merișor, în cadrul unei ceremonii restrânse.
În satul Mățău, comuna Mioarele, județul Argeș, localitatea sa natală, în anul 1922 a fost ridicat un monument dedicat eroilor morți în Războiul pentru Întregirea Neamului. Pe fațadă este inscripționat și numele locotenentului Bălăceanu Gheorghe.
Pentru cinstirea memoriei militarilor români care s-au jertfit în luptele eroice purtate pentru apărarea patriei, în Pasul Merișor, în imediata vecinătate a izvorului de pe marginea DN 66, la 28 noiembrie 2018, primăria comunei Bănița, a inaugurat un monument.
*
Gheorghe Bălăceanu s-a născut într-o familie de țărani din comuna Mățău, județul Muscel. Ofițer distins, a fost repartizat într-un regiment de Vânători. În anul 1915 a fost transferat în cadrul Regimentului nr. 18 Gorj, făcând parte din trupele de acoperire a frontierei româno-austro-ungare din Valea Jiului. Momentul intrării României în Primul Război Mondial îl găsește în zona Defileului Jiului, în funcția de comandant al Companiei I, Batalionul I, din Regimentul nr. 18 Gorj.