În Primul Război Mondial, Regimentului 9 Roșiori avea misiunea de a neutraliza poziția tunurilor germane, care atacau permanent Diviziile 1 și 17 Infanterie, care se retrageau în marș forțat din zona Jiu spre Slatina.
În dimineața zilei de 23 noiembrie 1916 (stil nou), colonelul Ioan Călinescu, comandantul Regimentului 9 Roșiori, ordonă, ca un escadron să „șarjeze imediat bateria inamică”, identificată la liziera pădurii Pârșani (comuna Pielești, județul Dolj). Comandantul Escadronului 3, căpitanul Alexandru Filitti, se oferă primul. Efectivul escadronului era de 110 militari și un singur ofițer, căpitanul Filitti. Din proprie inițiativă, se mai alătură locotenenții Emil Mora și Iulius Roșca. Sergentul voluntar Gheorghe Donici, din Plutonul 4, îi cere căpitanului Filitti să șarjeze alături de el pentru a realiza „cea mai deplină misiune a întregii vieți”. Atacul cavaleriei se deslănțuie. Fără a mai respecta ierarhia militară, sergentul Donici trece în fața locotenenților și se alătură căpitanului, strigând: „Cel mai bătrân, înainte!”. Artileria inamică se retrage căutând adăpost peste șosea. Trei mitraliere inamice, care nu fuseseră descoperite în timpul recunoașterii de locotenentul Mora, îi încadrează și îi lovesc în plin pe călăreți. Șarja continuă. Sergentul Donici cade, locotenentul Roșca este lovit de glonț, la fel și căpitanul. Bateria de tunuri germană a fost scoasă de pe poziție, dar Escadronul 3 a fost distrus. Prețul plătit a fost prea mare. Din cei 110 cavaleriști, doar 18 au supraviețuit, fiind răniți grav.
Căpitanul Filitti își amintea, după război, cum s-a desfășurat lupta: „Lundu-mi revolverul în mână, gest urmat și de sergentul Donici, ce se afla lângă mine, îmi împrăștiai cele două plutoane în linie, cu intervale mari și comandai: Pentru atac, lancea-n cumpănire, marș-marș! Soldații se reped asupra inamicului în strigăte de ura! (...) escadronul, ca un iureș se năpustește asupra bateriei germane (...) dar un pericol neașteptat se ivește (...) trei mitraliere (...) întorcându-mi privirea, văd cum călăreții și caii cad ca spicele (...) totul se sfârșește în câteva clipe”.
Pentru eroismul de care a dat dovadă, Gheorghe Donici a fost înaintat post – mortem la gradul de sublocotenent.
Pe teritoriul comunei Robănești, județul Dolj, pe locul luptei dintre trupele germane și escadronul românesc de cavalerie, în anul 1923, a fost ridicat monumentul „Șarja de la Robănești 1916”.
În memoria acelor eroi, la 9 noiembrie 2018, autoritățile județe și locale precum și Garnizoana Craiova au plantat 110 stejari, care au primit numele cavaleriștilor din Escadronul 3.
*
Descendent dintr-o familie boierească, Gheorghe, fiul lui Iancu și al Zincăi Donici, s-a născut la 20 februarie 1849 în localitatea Valea Seacă, județul Bacău. Urmează cursurile Liceului „Luis le Grand” din Paris. Urmare a cererii sale, prin ordinul nr.5493/08.05.1877, voluntarul Gheorghe Donici este încadrat în Regimentul 8 Călărași. Va participa la campania militară desfășurată în Bulgaria. Pentru faptele sale, a fost decorat cu ordinul „Virtutea Militară”, medalia „Trecerea Dunării” și ordinul rus „Crucea Sfântului Gheorghe”. În 1916, anul intrării României în Primul Război Mondial, deși avea 67 de ani, se înrolează voluntar în rândurile Regimentului 9 Roșiori, Escadronul 3.