Sublocotenent Ion Grămadă – jertfa scriitorilor la Cireșoaia

02.06.2023

„Necunoscutul acesta spre care mergi, mulțumirea că-ți faci datoria, suprema datorie, intensitatea cu care trăiești viața ce ți-a dăruit-o Dumnezeu, constituie un farmec de care vibrează toată ființa ta”, îi scria Ion Grămadă unei cunoștințe, cu câteva ore înainte să moară. În acea zi caldă, de 9 septembrie 1917, pe o colină a Cireșoaiei, Ion Grămadă a fost lovit de gloanțele inamice în abdomen în timpul unui contraatac. Înainte de a muri, a apucat să strige camaradului de lângă el: „Sergent Donose, ia comanda plutonului și du-l înainte, tot înainte!”
Militarii i-au săpat mormânt în Poiana Vrânceanu, de lângă vârful Cireșoaia, în același loc fiind depus și locotenentul botoșănean Spânu Ion, ucis în același asalt. 
La 20 iunie 1926, rămășițele pământești ale scriitorului aveau să fie exhumate de către societatea „Mormintele Eroilor” și reînhumate în Cimitirul eroilor „Pacea”, din municipiul Suceava sub o mare și frumoasă troiță de viteaz.
Ca semn de prețuire, la 26 august 2007 a fost dezvelit și bustul eroului Ion Grămadă, pe o culme, situată pe raza comunei Stroiești, județul Suceava „astfel ca toți călătorii să-l poată vedea pe eroul Bucovinei pășind spre cer”.

*

Ion Grămadă s-a născut la 3 ianuarie 1886 în satul Zaharești, Bucovina, Austro-Ungaria, astăzi în comuna Stroiești, județul Suceava, România.
Fiu de țăran, căruia i-a plăcut cartea, a devenit licențiat în istorie și geografie la Universitatea din Cernăuți. La recomandarea lui Nicolae Iorga, pleacă la stagiu la Viena, unde se apropie de vestita societate a românilor din capitala Imperiului Austro-Ungar, „România Jună”. Își ia doctoratul în istorie cu o teză despre participarea românilor la Asediul Vienei din 1683. Implicat ca redactor și comentator în problemele politice legate de soarta Bucovinei, suține punctul de vedere național cu privire la drepturile legitime ale românilor.
În calitate de publicist, a înființat, în 1907, la Cernăuți, gazeta „Deșteptarea”, este redactor la „Viața nouă”și colaborează cu „Românul” din Arad.
În august 1914 trece în România, unde va fi profesor de germană la Liceul Militar de la Mânăstirea Dealu.
Înflăcărat de dragostea pentru neam, în 1916, se înrolează voluntar în Armata Română, fiind repartizat la Școala Militară de la Botoșani. În iulie 1917 este avansat la gradul de sublocotenent, comandând un pluton din Batalionul 1, Regimentul 8 Vânatori de Munte.