Sublocotenent Lascăr Luția – cea dintâi jertfă a Bucovinei

06.02.2023

La 21 noiembrie 1916, bateria din care făcea parte sublocotenentul Lascăr Luția se afla dislocată în apropierea comunei Ștefănești (în prezent comuna Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov). Sublocotenentul a primit ordin să meargă în recunoaștere. În baza ordinului, ofițerul a plecat însoțit de doi soldați. Inamicul ocupase comuna și instalase mitralierele în podul școlii. Militarii români au fost reperați de inamic și primiți cu o ploaie de gloanțe. Soldații au ieșit din bătaia gloanțelor. Sublocotenentul Lascăr Luția s-a îndreptat în direcția școlii. Gestul l-a costat viața, fiind înconjurat de patrulele dușmane și împușcat. A fost înmormântat, inițial, în cimitirul comunei Ștefănești, iar în anul 1922 a fost exhumat și reînhumat în municipiul Cernăuți (în prezent în Ucraina).
Numele său, împreună cu cele ale altor cinci eroi bucovineni, este inscripționat pe troița care se află amplasată la mormântul eroului bucovinean Ioan Grămadă, din cimitirul „Pacea”, municipiul Suceava (jud. Suceava).
Urmaș al unui neam de cărturari de seamă, de buni și patrioți români, Lascăr Luția s-a născut la 18 august 1895, în municipiul Suceava. Încă de pe băncile școlii s-a remarcat prin talent literar, colaborând la publicațiile „Luceafărul”, „Tribuna”, „Neamul Românesc”, „Viață Nouă” etc.
Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Lascăr Luția a trecut granița, în Vechiul Regat, fiind considerat de austro-ungari „dezertor de frica războiului”și condamnat la moarte.
A ales să îmbrace uniforma Armatei Române, pentru a se angaja în lupta pentru Întregirea neamului.