Era o zi frumoasă.
Tunurile începuse să bată.
Ai noștri răspundeau.
Vânătorii, pe poziție, așteptau momentul să plece la asalt.
Locotenentul Paul Atanasiu, comandantul Batalionului II, era mai vesel în acea zi, ca totdeauna.
Viteaz între viteji, locotenentul Paul Atanasiu nu cunoștea ce-i frica.
În frunta Batalionului și a companiei de comandă făcea mereu minuni de vitejie.
La miercurea Ciuc, la Odorheiu, (...) la Vlăhița, (...) la Sărățeni și la Sovata, locotenentul Paul Atanasiu a fost cel mai viu exemplu camarazilor săi și a fost răsplătit de șefii lui, fiind dat ca pildă tuturor.
A fost decorat și lăudat.
Inamicul se îndârjise la Sărățeni și opunea o rezistență mare.
Flăcăii din al IV-lea Vânători au pornit la asalt, în seara de 22 septembrie 1916, având în fruntea lor pe bravul lor locotenent.
Au înaintat în strigăte de ura cu toții, până la rețelele de sârmă; aici, locotenentul Anastasiu Paul, cu foarfecele, a tăiat sârma [și n.n.] a fost încins de mitralierele inamice.
Înainte băieți! Peste mine treceți prin rețele!
A fost răzbunat, căci inamicul a plătit scump această pierdere.
El se odihnește acum pe locurile unde a avut o moarte de erou.
(Arhivele Militare Naționale Române, fond Microfilme)