Ecaterina Teodoroiu: „Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!
06.01.2023
Într-o dimineață geroasă, la 11 februarie 1918, un preot militar a strâns soldații în fața unui mormânt de război din Valea Glodului, pe raza comunei Fitionești, jud. Vrancea, oficiind un parastas.
Preotul identificase mormântul la 24 decembrie 1917, în ajunul Nașterii Domnului, când plecase cu icoana Nașterii și un cântăreț la diviziile armatei române. Atunci, preotul a observat două morminte în Valea Glodului, lângă drum, iar în momentul în care s-a apropiat „nu mi-a fost mică mirarea când văd c-am dat fără să mă gândesc peste mormântul eroinei de la Jiu, al cărui mormânt, cutare scriitor din [ziarul n.n.] România îl mutase la Mărășești!”. Pe crucea din stejar a mormântului eroinei atârna o coroană de flori, uscată, și casca de infanterie, spartă și legată cu sârmă, iar inscripția de pe însemnul însemnul de căpătâi menționa statutul acesteia: „Eroina Ecaterina Teodoroiu, cercetașă voluntară în reg 43/59 infanterie, moartă în fruntea plutonului ei, pentru Patrie”.
Preotul, emoționat, i-a adunat pe soldați, cântând “Troparul” și “Condacul Nașterii”, iar apoi le-a vorbit combatanțior despre Ecaterina Teodoroiu. Așa au aflat militarii despre noaptea zilei de 4 septembrie 1917, stil nou, când armata germană a încercat să atace, la 21.45, în sectorul Dealul Secului, apărat de Regimentul 43/59 Infanterie. Ecaterina Teodoroiu s-a urcat pe parapetul tranșeului, strigându-le camarazilor: „Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”. În acel moment, militarii germani din Regimentul 40 Infanterie au tras o rafală de mitralieră, două gloanțe lovind-o pe Ecaterina în piept. Brancardierii au urcat corpul rănitei pe o targă, transportând-o la postul de prim-ajutor de la Casa Pădurii, locul unde, în pofida îngrijirilor, fata născută în plaiurile Gorjului a trecut în lumea celor drepți.
Citată prin Ordin de Zi, Ecaterina a fost înmormântată a doua zi cu onoruri militare.
Ecaterina Teodoroiu s-a născut în comuna Vădeni (în prezent cartier al municipiului Târgu Jiu), la 14 ianuarie 1894, în familia țăranilor Vasile și Elena, în care mai figurau, în momentul nașterii sale, încă șapte copii.
A frecventat, până în anul 1915, Școala primară din Vădeni, două clase primare în municipiul Târgu Jiu, Școala româno-germană din Târgu Jiu și Școala de moașe din București.
Fiind înscrisă în Asociația cercetașelor românce, din anul 1913, a fost repartizată la Crucea Roșie Română, în anul 1916, pentru îngrijirea răniților în Spitalul din Târgu Jiu. Asistând la moartea fratelui său, sergentul Nicolae Teodoroiu, la Sâmbotin (14 noiembrie 1916), Ecaterina a fost înrolată ca voluntară în Regimentul 18 Infanterie.
Până în momentul decesului, Ecaterina Teodoroiu a fost decorată cu Virtutea cercetășească în aur de război, iar pe linie militară cu Virtutea militară de război clasa a II-a. Figurează cu o zi în prizonierat, o plagă împușcată în piciorul drept, tibia și șoldul stâng fracturate.
La 4 iunie 1921, sicriul Ecaterinei a fost exhumat din Valea Glodului, fiind transportat cu trenul pe ruta Fitionești – Focșani – Râmnicu Sărat – Buzău – Ploiești –București – Târgu Jiu, iar la 9 iunie 1921 a fost depus într-o criptă aflată în fața Primăriei Târgu Jiu, eveniment care a beneficiat de o asistență impresionantă din partea publicului.
În 1936, sculptorița Milița Petrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși, a realizat deasupra mormântului eroinei un sarcofag din piatră.
În memoria Ecaterinei, casa familiei Teodoroiu a fost transformată în muzeu (1938), iar Colegiul Național din municipiul Târgu Jiu îi poartă numele.
De asemenea, artiștii români au realizat șase monumente dedicate Ecaterinei (Slatina – 1925, sculptor Dumitru Mățăoanu; Brăila – 1928, sculptor Vasile Ionescu-Varo; Tișița – 1934, sculptor Oscar Han; Azuga – 1937, sculptor Ioan Iordănescu; Străoane – 1972, sculptor D. Iliescu, Străoane – 2017), o statuie (Târgu Jiu – 1978, sculptor Iulia Oniță), un bust (Mărășești – 1994, sculptor Florin Musta).
Ecaterina Teodoroiu se înscrie, prin sacrificiul său, în galeria celor peste 330.000 de eroi români din Marele Război, morți, în luptă și în prizonierat, pentru realizarea Românei Întregite.
