Sublocotenentul Ioan. R. Marinescu s-a născut la 27 ianuarie 1894, în satul Heci, comuna Lespezi, județul Iași, fiind al optulea din cei 12 copii ai familiei.
După absolvirea Facultății de Silvicultură din București, Ioan. R. Marinescu a fost încorporat, la 28 august 1916, cu rangul de sublocotenent (r) în Regimentul 61 Infanterie, iar la 3 septembrie 1916 a fost trimis în linia întâia a frontului din Carpați.
Armata română a trecut Carpații Orientali și Meridionali în noaptea de 27/28 august 1916, înaintând 120 km în zona centrală a Transilvaniei.
La 1 octombrie 1916 s-a declanșat Manevra de la Flămânda, în care două divizii române au trecut Dunărea și s-au angajat în lupte pe teritoriul bulgăresc, iar alte patru divizii se pregăteau să le urmeze, cu scopul determinării retragerii armatelor germane, turce și bulgare din Dobrogea. Sublocotenent Ioan R. Marinescu a făcut parte dintre militarii care au participat la manevră.
După două zile de lupte și pierderi uriașe, Marele Cartier General a decis să renunțe la Campania de la sudul Dunării și să întărească eforturile din trecătorile Carpaților, deoarece inamicul declanșase o ofensivă în Transilvania.
Sublocotenentul Ioan Marinescu a luat parte la luptele pentru apărarea trecătorilor din Predeal, Bușteni, Sinaia și Azuga. Ulterior, a fost transferat pe frontul pentru apărarea Bucureștiului, luând parte la Bătălia de la Neajlov-Argeș, în care armata română a fost obligată să se retragă.
Rănit în luptă, sublocotenentul Ioan R. Marinescu a fost transferat la Spitalul de Campanie din incinta Seminarului Teologic București. A murit la 16 decembrie 1916, fiind înmormântat, la 27 decembrie 1916, în Cimitirul eroilor români din B-dul Ghencea.