Generalul Ion Dragalina s-a născut la Caransebeș, într-o familie de grăniceri români, la 3/16 decembrie 1860, murind în timpul și din cauza Primului Război Mondial, la 6 noiembrie 1916.
A urmat Școala de cadeți din Timișoara și Academia Militară din Viena. În anul 1880 devine ofițer în armata austro-ungară, iar în anul 1887 este primit în armata română, în Regimentul 2 Linie. A fost comandantul trupelor Divizei 1 care formau Grupul Cerna în Armata I și, ulterior, a fost comandantul acesteia. A luptat pe frontul Văii Jiului, în Campania anului 1916.
În anul 1916, România intra în Primul Război Mondial, alături de puterile Antantei, având drept obiectiv reîntregirea țării. Cu această ocazie, Armata română a fost organizată în patru armate: Armata I, (comandată de gl. Culcer, ulterior de gl. Dragalina), Armata a II-a (comandată de gl. Alexandru Averescu), Armata a III-a (comandată de gl. M. Aslan), Armata a IV-a ( comandată de gl. Constantin Prezan).
La intrarea României în război, generalul Ion Dragalina a primit comanda trupelor Diviziei 1, care formau Grupul Cerna. Misiunea Diviziei era aceea de a ocupa malul nordic al Dunării și Valea Cernei, la vărsarea ei în Dunăre, pentru a face imposibilă pătrunderea dușmanului. Lupte grele s-au dat pentru Meterezele lui Tudor și în fața Toplețului. Generalul Dragalina a trimis un grup secundar să atace la nord de Dealurile Padeșului și Pedeglava. Victoria românilor a fost decisivă, aceștia ocupând, până la 4 septembrie 1916, Orșova și ambele maluri ale Cernei, până aproape de Ieșalnița, localitățile de pe malul stâng al Cernei până aproape de Mehadia.
Sectorul Jiu a fost unul dintre cele mai agitate sectoare de luptă. În a doua parte a lunii octombrie 1916, trupele Puterilor Centrale au hotărât să străpungă frontul de la Jiu. Ofensiva germană a început la 23 octombrie 1916, dată care a coincis cu o reorganizare a Armatei I. Lupte grele s-au dat la Vama Veche și la Poiana lui Mihai Viteazul. Situația fiind critică, Marele Cartier Român a hotărât să-l înlocuiască pe generalul Culcer, de la comanda Aramatei I, cu generalul Ion Dragalina. În ordinul de zi dat de general, în momentul preluării misiunii, se specifică: „Am luat comanda Armatei și cer în primul rând apărarea cu viața a sfântului pământ al țării noastre și a cinstei neamului român. Cer de la toți deplină ascultare și cea mai strictă executarea ordinelor. Trupa care nu poate să înainteze să moară pe loc [...] țara va răsplăti pe viteji, iar numele lor va trăi pe vecie în cinstea eroilor neamului”.
Pe 25 octombrie 1916, generalul Dragalina a plecat pe front, în defileul Jiului, pentru a inspecta frontul. Ajuns la Lainici, a fost informat că inamicul a ajuns în defileul Jiului și a deschis foc împotriva celor care se retrăgeau. Înapoindu-se pe șoseaua din defileul îngust, automobilul generalului a demarat în viteză pentru a străbate rapid locul primejdios. Patrulele inamice au tras asupra automobilului, iar generalul a fost lovit la brațul drept. Rana i s-a infectat, aceasta și din cauza blănii de oaie cu care era căptușit cojocul pe care îl purta generalul în momentul rănirii sale. I s-a acordat primul ajutor, iar ulterior a fost evacuat. A fost operat la Spitalul Militar Regina Maria din Palatul Regal București, operație în urma căreia i s-a amputat brațul cangrenat. Ulterior a făcut septicemie și a decedat la 6 noiembrie 2016.
Pentru cariera și faptele sale de arme, Generalul Ion Dragalina a fost decorat cu diferite ordine militare: Ordinul Mihai Viteazul; Ordinul Coroana României, clasa a IV- a; Ordinul Steaua României, clasa a V-a.
Generalul a fost înhumat în Cimitirul Belu Militar, la poziția nr. 31. La mormântul său a fost fixată o placă comemorativă, pe care sunt sculptate, în bronz, portretul și numele său, împreună cu diverse motive vegetale.
În memoria eroului general Ion Dragalina au fost ridicate mai multe monumente, cum ar fi cele din Caransebeș (jud. Caraș-Severin), Mărășești (jud. Vrancea), Lugoj (jud. Timiș) și, nu în ultimul rând, cel de pe Valea Jiului, de lângă popasul Lainci, ridicat chiar pe locul în care a fost rănit eroul. Pe fațada acestui monument, o cruce grecească realizată în marmură și dezvelită la 12 octombrie 1927, se găsesc un medalion cu fotografia generalului și inscripția: „Aici am fost rănit, făcându-mi datoria pentru Neam, Țară și Rege“.