După campania din Transilvania, Regimentul 8 Buzău a primit ordinul să treacă în Dobrogea, luând contact cu inamicul, la 14 septembrie 1916, și luptând violent pentru apărarea liniei Rasova – Cobadin – Tusla.
Artileria inamică a bombardat trupele române, singurul mijloc pentru acestea de a ieși din infernul bombardamentului fiind atacul. Căpitanul Irimescu, în fruntea companiei sale, a ordonat atacarea trupelor inamice. Un glonte l-a lovit în mâna dreaptă. Și-a bandajat rana și a continuat lupta, îndemnându-și soldații: „Înainte băieți!” Înaintarea s-a realizat greu,. mitralierele germane secerând rândurile militarilor români. Un al doilea glonte l-a izbit pe maiorul Irimescu în frunte, culcându-l la pământ pentru totdeauna.
Trupul neînsuflețit al căpitanului Irimescu nu a fost identificat pe câmpul de luptă, fiind înhumat ca erou necunoscut, împreună cu militarii români care au căzut în violentele încleștări.
În semn de omagiu, eroul Irimescu Ilie a fost înaintat la gradul de maior, în martie 1917.
*
Irimescu Ilie s-a născut la Iași, în anul 1888, în familia inginerului Mihail Irimescu. A urmat studiile secundare în orașul natal, iar în 1902 s-a înscris la Școala de infanterie și cavalerie din București, fiind promovat sublocotenent, în 1903, și repartizat la Batalionul 6 Vânători.
În anul 1908 a fost înaintat la gradul de locotenent și trecut la Regimentul 13 Ștefan cel Mare.
Având înclinații spre inginerie, Irimescu Ilie a fost admis la cursurile de inginerie topografică, în anul 1912, fiind mutat la Serviciul Geografic al Armatei.
Ulterior, locotenentul Irimescu a fost înaintat la gradul de căpitan, în 1913, fiind trecut la Regimentul 8 Buzău, unitate cu care a participat la al Doilea Război Balcanic (1913) și la Primul Război Mondial.