Căpitan Andreiescu V. Ioan: Nu vă temeți copii, ne vom revedea în curând!
01.06.2023
La Mărășești este 7 dimineața, iar ziua de 14 august 1917 nu debutează sub auspicii pozitive.
Artileria germană începe un puternic bombardament de artilerie. Obuzele cad peste tot. Creasta și pantele dealurilor sunt acoperite de gaze și fum. Bombele incendiare năruiesc mai multe case din satul Diocheți și din comuna Movilița, iar gazele toxice ucid o serie de civili. Militarii români din Regimentul 10 Vânători pornesc la asalt, iar o luptă violentă se încinge pentru ocuparea cotei 334. Căpitanul Andreiescu V. Ioan, în fruntea companiei sale, înaintează în prima linie, pentru a ajunge pe coama dealului. Rând pe rând, militarii români cad eroic. Căpitanul Andreiescu moare cu degetul pe trăgaciul mitralierei, dorindu-și ca tranșeele germane să fie ocupate de camarazii săi. Aspirația i-a fost îndeplinită, cu prețul a peste 3.000 eroi români, germanii fiind obligați să se retragă.
Pentru faptele sale de arme, căpitanului Andreiescu V. Ioan i s-a acordat post-mortem Ordinul Mihai Viteazul, prin Decretul Regal nr. 1172/octombrie 1917, pentru vitejia cu care a luptat la 14 august 1917, în atacul cotei 334, servind drept pildă companiei sale.
*
Căpitanul Andreiescu V. Ioan s-a născut în București, fiind de profesie avocat. Ca ofițer rezervist, căpitanul Andreiescu V. Ioan a participat la Campania din Bulgaria, în al Doilea Război Balcanic (1913). În Primul Război Mondial a comandat Compania a 7-a din Regimentul 10 Vânători, participând la luptele din Dobrogea. De asemenea, a mai fost implicat în luptele de la Predeal, unde a fost rănit de o rafală de 19 gloanțe. Soldații au crezut că nu aveau să-și mai revadă vreodată sănătos comandantul, însă căpitanul Andreiescu i-a încurajat cu voce stinsă: Nu vă temeți copii, ne vom revedea în curând! Luptați tot așa de bine!
După o lungă perioadă de recuperare, realizată la Sanatoriul Gerota din municipiul București, căpitanul Andreiescu a fost trimis pe frontul din Moldova.
