Sublocotenentul Emil Rebreanu: Trăiască România Mare!
01.06.2023
Trăiască România Mare! a strigat sublocotenentul Emil Rebreanu înainte de a fi executat, în fața militarilor, cei mai mulți români, adunați cu forța pentru a asista la pedeapsa celui acuzat de armata austro-ungară de „ trădare“.
În noaptea de 10 spre 11 mai 1917, sublocotenentul Emil Rebreanu a părăsit infirmeria Brigăzii 16 Infanterie, încercând să treacă prin rețelele de sârmă ghimpată. A fost urmărit și prins când intenționa să treacă frontul în liniile românești. Deși a fost sfătuit de comandantul său să declare că s-a rătăcit, refuză, mărturisind că scopul său era să se alăture fraților români care luptau pentru eliberarea Transilvaniei.
Pentru fapta sa a fost judecat de Curtea Marțială, a fost acuzat de dezertare și spionaj și a fost condamnat la moarte. În seara zilei de 14 mai 1917, sentința a fost pusă în executare, sublocotenentul Emil Rebreanu fiind spânzurat.
Sublocotenentul Rebreanu a cerut să fie înmormântat pe pământ românesc, însă dorința i-a fost refuzată. După război, la 2 octombrie 1921, fratele eroului, Liviu, a identificat mormântul la Ghimeș, la marginea fostei frontiere. Sicriul cu rămășițele eroului Emil Rebreanu, purtat de ofițeri ai armatei române, a fost reînhumat în comuna Palanca, județul Bacău, cu onorurile cuvenite. Ulterior, prin grija Societății Mormintele eroilor căzuți în război a fost înălțat un monument comemorativ, dezvelit în anul 1922. Pe placa de marmură stă scris „Sublocotenent Emil Rebreanu, spânzurat de unguri la 14 mai 1917 pentru că a vrut să treacă în rândul Armatei Române, să lupte pentru reîntregirea neamului. Patria recunoscătoare nu l-a uitat“. La 10 noiembrie 2012, în memoria eroului Emil Rebreanu a fost inaugurat un nou monument.
*
Emil Rebreanu a fost al cincilea născut dintre cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și al soției sale Ludovica. A venit pe lume la 17 decembrie 1891, în satul Maieru, azi județul Bistrița Năsăud.
La izbucnirea Primului Război Mondial era student la Facultatea de Drept din Cluj. A fost obligat să-și întrerupă studiile și a fost înrolat în armata austro-ungară, fiind trimis să lupte pe front în Galiția, Rusia și Italia. În anul 1915 a fost avansat la gradul de sublocotenent și decorat cu „Medalia de aur pentru vitejie“. Dorința de a-și îndeplini datoria militară îi este pusă la încercare de evenimentele de pe front. Intrarea României în război îi trezește teama că ar putea fi obligat să lupte împotriva fraților săi. Drama sa și a tuturor românilor transilvăneni a început în primăvara anului 1917, când au fost trimiși să lupte pe frontul românesc.
Între conștiință și datorie, sublocotenentul Emil Rebreanu a ales conștiința, conștiința de a nu rămâne dator neamului său.
