Victoriile înregistrate de unităţile Armatei Roşii sovietice pe frontul de la Stalingrad au determinat replierea trupelor germane şi române din Caucaz pe aliniamente defensive în zona Kuban, unde au rezistat timp de aproape opt luni, într-un cap de pod cu o dezvoltare frontală de circa 200 km şi o adâncime de 180 km.
În derularea acestor acţiuni militare au fost implicate şi şapte divizii române (6, 9 cavalerie, 2, 3, 4 munte, 10 şi 19 infanterie). Cele mai grele lupte s-ai dus pe poziţia fortificată dintre Novorosiisk, Abinskaia, Krimskaia, Temrjuk. Trupele sovietice au acordat o atenţie deosebită cuceririi portului Novorosiisk, punct strategic, de unde se puteau intercepta căile de comunicaţie spre peninsulele Taman şi Crimeea. La sfârşitul lunii mai 1943 sovieticii au încercat să străpungă dispozitivul de luptă germano-român pe direcţia Krimskaia-Moldovanskoe, în cea de-a patra ofensivă, declanşată la 29 mai, cea mai puternică de la începutul luptelor din Kuban, reuşind să menţină breşa realizată în liniile de apărare germano-române.
În acest context, în luptele din sectorul Misschako, a căzut la datorie în data de 24 iulie 1943, eroul locotenent Ştefănescu Nicolae Sever, din Regimentul 5 Călăraşi.
Trista veste a fost comunicată soţiei ofiţerului român de unul dintre camarazii săi, maiorul Stanciu, care într-o emoţionantă scrisoare a adus un elogiu personalităţii, vitejiei şi spiritului de sacrificiu dovedite de acesta pe câmpul de luptă, arătând că a murit: „ca un erou brav, lovit în peptul drept de un snop de gloanţe. A dat un contraatac asupra unor cazemate ocupate de inamic în sectorul Escadronului 1, pe care-l comanda. A fost îngropat în cimitirul Diviziei 6 Cavalerie, în comuna Glebovka, la 20 km de Novorosiisk şi 45 km de Anapa“.
Faptele de arme ale locotenentului Ştefănescu au fost apreciate cu cinstea cuvenită bravilor eroi, fiind decorat post-mortem cu Ordinul Mihai Viteazul.
Demn de remarcat este faptul că, deşi îndatoririle sale de comandant de escadron, aflat în linia I a frontului, erau multiple, locotenentul Ştefănescu Nicolae Sever a găsit răgazul de a ţine, în perioada 19.03.-20.07.1943, un Jurnal, care este astăzi martorul gândurilor, trăirilor, sentimentelor pe care le-a încercat de-a lungul acelor zile de foc, în care intensitatea luptelor a pus la grea încercare forţa fizică şi cea mentală a combatanţilor.
Mărturiile locotenentului Ştefănescu nu se limitează doar la relatări cu privire la propria persoană, ci oferă o imagine veridică a dăruirii şi curajului de care au dat dovadă comandanţii dar şi subordonaţii săi. Deşi marcaţi de dorul şi grija faţă de cei dragi de acasă, toţi au dovedit tărie de caracter, concentrare, spirit de solidaritate şi altruism pentru îndeplinirea misiunilor primite, fără să dea înapoi în faţa pericolului de moarte la care erau expuşi în permanenţă: „am pornit în inspecţie – problema solidităţii adăposturilor şi a poziţiei nu-mi dă răgaz de somn – mă voi odihni când voi şti că oamenii sunt în afară de pericol. Natural că nu mă pot opune destinului (în cazul în care ar cădea o bombă de 1000kg, materialele ce le am la îndemână sunt insuficiente). Nu sunt deloc pesimist, însă iau toate măsurile necesare.“
Grija faţă de subordonaţi nu l-a părăsit nici în noua poziţie de luptă din sectorul Misschako, caracterizată ca fiind cea mai periculoasă, la 30 m în faţă cu inamicul, în care tirurile de cartuşe şi proiectile nu conteneau. „După o noapte nedormită, am plecat să-mi văd toţi oamenii. I-am văzut abia în 6 ore. Acum se poate vedea cât de grea este poziţia, care nu are mai mult de 300m lungime. Deşi sunt expus la fiecare pas unui glonţ sau brandt, totuşi o fac pentru a-mi încuraja oamenii, care de altfel au fost foarte mulţumiţi că eu, comandantul lor nu stau înapoi, unde ar trebui, ci mă duc să-i văd şi să le dau curaj. Aşa i-am câştigat pe ei, care mă iubesc mult, am dat mâna cu fiecare şi i-am spus o vorbă bună. Dumnezeu să ne ajute pe toţi. Toată noaptea au bătut brandurile, artileria, mitralierele şi armele.“
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, ca organism de specialitate al administraţiei publice centrale transpune cu consecvenţă în practică principiul educaţiei patriotice, precum şi cultivarea în rândul cetăţenilor a memoriei înaintaşilor şi a valorilor societăţii democratice, iar publicarea pe platformele de socializare on-line a acestui material, dedicat eroului locotenent Ştefănescu Nicolae Sever se înscriu pe această linie de acţiune a Oficiului.
Curajul dovedit pe câmpul de luptă, calităţile sale de bun organizator, dar şi nobleţea sufletească, probate în împrejurări excepţionale, îl recomandă pe locotenentul Ştefănescu Nicolae Sever drept un exemplu demn de urmat de cei din generaţiile prezente.