Bătălia de la Plevna (Bulgaria), desfăşurată în perioada 30 august/11 septembrie - 28 noiembrie/10 decembrie 1877, a fost o confruntare decisivă între armatele româno-ruse şi cele turceşti, în cadrul Războiului de Independenţă (1877-1878).
Cetatea Plevna reprezenta o poziţie strategică deosebită, aici intersectându-se căile de comunicaţie ce făceau legătura între Nicopole-Rusciuk-Sofia-Târnovo-Filipopol, fiind apărată de un complex de fortificaţii format din mai multe redute.
Reduta Griviţa a reprezentat o poziţie importantă în apărarea otomană. Bătălia pentru cucerirea Griviţei a făcut parte din prelungitul asediu al Plevnei, fiind considerată una dintre cele mai importante şi sângeroase bătălii ale conflictului.
Planul de atac al Plevnei prevedea un bombardament susţinut, pe durata a mai multor zile, începând cu data de 26 august/7 septembrie 1877.
În zorii zilei de 30 august/11 septembrie, odată cu atacul artileriei româno-ruse, au pornit la atac şi coloanele infanteriei române. Divizia a 3-a română a atacat reduta Griviţa 2, în timp ce Divizia a 4-a română, sprijinită de focurile „Bateriei de la Movilă”, a atacat reduta Griviţa 1.
Secţia sublocotenentului Elefterescu făcea parte din „Bateria de la Movilă”, renumită pentru curajul cu care acţionau tunarii ei şi prin pierderile pe care le provocau turcilor.
Mica subunitate a intrat în acţiune, tânărul comandant dovedindu-şi priceperea dobândită în anii de şcoală. Fostul său coleg de la liceul din Botoşani, dr. Sabin, a relatat în memoriile sale, Amintiri din Războiul de Independenţă, despre sfârşitul eroic al sublocotenentului Ion Elefterescu: „Ochea singur. După ce încărca tunul, se urca pe parapet şi dădea ordin să tragă, el observând să vadă dacă a ochit bine şi dacă obuzul a lovit acolo unde ţintise el. Făcea mare haz când vedea că a lovit unde dorea. (...) În ziua aceea după ce încărcase tunul şi ochise, s-a suit pe parapet şi a comandat: „Foc! Bravo, foarte bine! Au tras şi ei! şi apoi a sărit în baterie”. După obuzul tras de turci nu s-a mai ridicat. Un glonţ duşman îl lovise drept în inimă.
A fost prima jertfă din corpul ofiţerilor de artilerie. Sacrificiul acestuia nu a fost în zadar, trupele române reuşind cucerirea şi menţinerea redutei Griviţa 1.
La iniţiativa regelui Carol I, la Griviţa a fost construit un mausoleu, în memoria vitejilor români care şi-au pierdut viaţa în aceste locuri, inaugurat în anul 1902, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la Războiul ruso-turc.

*

Ion Elefterescu s-a născut în 1857, în municipiul Botoşani, într-o familie cu mijloace materiale modeste. A urmat cursurile şcolii primare şi Liceul „A.T. Laurian”, din localitatea natală, apoi s-a orientat spre cariera armelor.
Elev sărac, cu dragoste de carte, a absolvit al treilea dintre cei 26 de elevi ai Şcolii Militare de Ofiţeri din Bucureşti.
La intrarea României în războiul pentru obţinerea independenţei de stat, sublocotenentul Elefterescu a primit comanda Bateriei a 2-a, din Regimentul 2 Artilerie din Bucureşti.