Pe frontul de la Cotul Donului, colonelul Alexandru Pastia a fost numit în funcţia de locţiitor al Diviziei 1 Blindate.
La 21 noiembrie 1942, în momentul în care a început înaintarea spre direcţia cotei 211 Dontschinskaia, grupul condus de colonelul Pastia a fost atacat. Comandantul a fost rănit mortal de schijele unui proiectil de brand.
Eroul a fost înhumat, iniţial, în oraşul Rostov, Federaţia Rusă, apoi a fost adus în ţară şi reînhumat, la 26 decembrie 1942, în Cimitirul eroilor Ghencea, municipiul Bucureşti.
Pentru curajul, devotamentul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă colonelul Alexandru Pastia, a fost decorat, post mortem, cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III a şi înaintat la gradul de general de brigadă.
*
Alexandru Pastia s-a născut la 25 ianuarie 1893, în oraşul Fălticeni, judeţul Baia (azi Suceava). După absolvirea gimnaziului „Alecu Donici” din localitatea natală a ales cariera militară şi s-a înscris la Şcoala militară de ofiţeri de infanterie din Bucureşti. În 1912, elevul Pastia a fost trimis să studieze în Germania. La întoarcere este încadrat la Regimentul 16 Infanterie, alături de care participă la cel de al Doilea Război Balcanic (1913).
În Primul Război Mondial a luptat în cadrul Regimentului 14 Infanterie. A fost luat prizonier în luptele de pe Argeş. Întors din captivitate, i s-a încredinţat comanda Companiei 2 mitraliere cu care participă la Campania din anul 1919, în Maramureş şi în Ungaria, dovedind „curaj, pricepere şi sânge rece”. Pentru faptele sale este decorat cu ordinul „Coroana României” cu spade şi panglică, în grad de cavaler şi „Steaua României” clasa a V-a cu spade şi panglică.
În anul 1925 a absolvit Şcoala Superioară de Război şi a fost încadrat ca maior la Marele Stat Major. Avansat locotenent – colonel, a fost numit ataşat militar la Belgrad, apoi în fosta Republică Iugoslavia. A fost profesor la Şcoala Superioară de Război şi comandant al Şcolii de ofiţeri activi de infanterie. A deţinut şi funcţia de şef al Casei Militare Regale.
La declanşarea celui de al Doilea Război Mondial, la cerere, a plecat pe Frontul de Est.
*
Bătălia de la Stalingrad (19 noiembrie 1942 – 2 februarie 1943) a fost o operaţiune militară de anvergură şi un punct de cotitură în desfăşurarea celui de-al Doilea Război Mondial.
Armata română a participat alături de armata germană la luptele de la Cotul Donului şi la cele din Stepa Kalmîcă. Poziţiile deţinute de trupele române erau vulnerabile, având o slabă posibilitate de acoperire, o înzestrare tehnică sumară şi aproape fără rezerve.
Rezultatele ofensivei sovietice, soldată cu încercuirea de la Stalingrad, au fost dezastruoase pentru armata română, pierderile fiind de 181.441 (morţi, răniţi dispăruţi şi prizonieri).
